Ştiu că noi, femeile, avem probleme la volan, dar sunt convinsă că taximetriştii sunt implicaţi în mult mai multe accidente rutiere, tamponări şi generează mai multe urlete, crize şi sunt mai nesimţiţi în trafic decât noi. Noi nici măcar nu suntem nesimţite, ci doar femei Pentru că ei conduc de 10-20 de ani, pentru că ei cunosc drumurile ca în palmă şi, în general, pentru că noi îi lăsăm, taximetriştii sunt mai femei decât femeile în săptămâna aia specială din lună!

Ce vă propun eu e să luăm măsuri! Să ne adunăm în liga şoferilor impotriva taximetriştilor! Ce presupune asta? Să le facem şi noi (atenţie! fără a ne pune viaţa în pericol sau a celorlalţi participanţi la trafic) exact ce ne fac ei nouă. Să vadă şi ei cum e să nu te lase nimeni să ieşi din parcare, să schimbăm benzile haotic, să claxonăm fără rost, să fim nişte mici taximetrişti sub acoperire. Mai mult, dacă îi vedeţi că fac nişte româneşti în trafic, nu vă sfiiţi să-i reclamaţi la compania de taxi la care lucrează. Azi un embargo, mâine altul, te potoleşti, dacă nu faci bănuţi. Dacă TOŢI am face asta cel puţin o lună de zile, situaţia s-ar schimba. Nu avem de ce să ne lăsăm agresaţi şi batjocoriţi de nişte maimuţe agitate. Putem avea şi un sticker secret pe maşină, ca să ne recunoaştem în trafic şi să ştim că putem acţiona împreună. Ni le face Gaben

Deci, cine se bagă?

Ne gândim cu drag la primul ON/OFF, când, timizi, onlinerii clujeni au luat cuvântul. La fel şi la al doilea. Au fost două etape frumoase, atât pentru consolidarea evenimentului, cât şi a comunităţii online din Cluj. Deja la al treliea, ne-am dorit să ducem conceptul la un alt nivel. Şi uite aşa, ne-am ridicat singuri ştacheta )

Ce vom face la ON/OFF 4? Cum va arăta evenimentul? Cine va vorbi? Ne-am stors creiereii, am discutat, ne-am certat, am notat, am şters, iar am notat, ne-am mai certat puţin, iar apoi ne-am liniştit. Ne-am gândit la Dragoş. Şi ni s-au luminat feţele!

Dragoş este mentorul meu (Zicu, că nu apare cravata verde în dreapta, aşa e la articolele despre proiectele TVdece) în domeniul copywriting-ului. El m-a deschis la minte. Şi la suflet. El mi-a arătat cât de frumos e să te joci cu ideile şi cuvintele. Dragoş e deştept, carismatic, haios. Dragoş e slobod la gură. Poate cel mai important, Dragoş e un om cu experienţă, adunată în 9 ani. Nu-i de ici, de colo. Cu alte cuvinte, Dragoş e un om de la care ai ce învăţa.

Va transpune toată experienţa pe care o are în marketing, advertising şi branding în domeniul blogging-ului. Ne va învăţa cum să fim mai buni în ceea ce facem, cum să ne profesionalizăm. Dar nu vă spunem mai multe. Vă spunem doar că toate astea, pentru 20 de bloggeri, din Cluj sau din ţară, care îşi doresc cu adevărat să fie mai buni. 20 de bloggeri care işi iau pasiunea în serios, asta însemnând blog de minim un an şi activitate săptămânală (2-3 articole). 20 de privilegiaţi, s-ar putea spune

Aşadar, dacă vrei să participi la acest workshop şi îndeplineşti criteriile de seriozitate, lasă un comentariu la acest articol şi eşti înscris! Dap, atât de simplu! E moca! Doar dacă eşti din altă localitate şi trebuie să îţi plăteşti transportul şi, eventual, cazarea. Primii 20 care se înscriu, participă la eveniment!

Îi mulţumim încă o dată lui Dragoş pentru că a acceptat să facă parte din conceptul ON/OFF, implicit şi din universul TVdece, şi le mulţumim celor de la Best Western Plus Fusion Hotel Cluj-Napoca pentru găzduirea evenimentului.

Ah, că mult mai e până sâmbăta viitoare! )

UPDATE: S-au ocupat toate locurile!

Este făcută proastă, pe bună dreptate. Iar reacţiile ei sunt următoarele:

“Pe zi ce trece tot mai mult ajung la concluzia ca in Romania la nivel social exista un stat de xenofobie extrema.
Barbati prea violenti in limbaj cu femeile.
O fi Romania o tara comparabila cu oricare alta tara mussulmana din Orientul Mijlociu???
O fi Romania o tara in care femeia este considerata o specie aubumana barbatului iar in momentul in care aceasta isi exprima o opinie sa fie subestimata,luata in deradere sau chiar injurata???”

Şi continuă:

“Nu sunt o feminista.Sunt de parere ca feminismul ca ideologie discrediteaza femeia in general.
Dar nu sunt de acord cu unele chestii care se intampla la nivel social in Romania in ceea ce priveste femeia in general.
Discriminare si subestimare a capacitatilor la locul de munca.
Discriminare si subestimare in familie.
Discriminare in societate.
Prea mult misto,prea multe rasete aiurea,prea multe bancuri de prost gust pe seama brunetelor,roscatelor si a blondelor.
Prea multa MISOGINIE si badaranism.
In care tara din UE ati mai vazut atat de putin respect fata de femeie cat ati vazut in Romania?Eu am circulat umpic dar nicaieri nu am vazut atata violenta fizica si verbala la adresa femeilor.”

Şi continuă:

“Ne “laudam” cu locul 2 in Topul Rusinos al tarilor din UE in care rata violentei fizice si verbale la adresa femeilor este cea mai inalta.”

“Asta ar trebui sa de-a serios de gandit barbatului roman caruia prea usor ai scapa puiul injurator din gura.

Democratizati-va gandirea cu privire la femeie !!!”

Toată întâmplarea e aici.

Concluzie: în condiţiile în care eşti proastă, dovedeşti mai multor oameni că eşti proastă, iar eu te fac proastă, tu nu mă poţi face misogin.

sursa

Prietenii de la Best Western Plus Fusion Hotel Cluj-Napoca au fost amabili, ca de obicei, şi ne-au găzduit la filmări. Le mulţumim!

Aşa, aţi citit? Bun, deci putem continua. Tunde este energie pură, este un redbull ambulant, iar clasele ei scot untul untului din tine. La propriu. Efectiv curge unt din tine. De trei săptămâni, mă duc dimineaţa la sală, la alte cursuri, pentru că încă nu sunt pregătită să încap pe mâna ei. Ca să vedeţi ce face Tunde la o oră de curs, v-am dat un link, are şi video

Băieţi, înainte să comentaţi că “ce-i aşa greu”, vă invit prieteneşte să săriţi ora de împins greutăţi şi să veniţi cu mine la Tunde. Ultima dată când am făcut pe eroina, după o pauză de sală, am intrat direct la step la ea, era să vomez pe parcheţel. De data asta, însă, mă pregătesc intens!

De vreo două săptămâni, şi Tunde mă are în vizor. Când eu plec, ea vine la curs. Ştiu că mă urmăreşte. Ştiu! Şi e drăguţă, ca o mamă, care ştie că plodul ei era să vomeze pe parcheţel şi acum mă lasă în ritmul meu. Azi dimineaţă, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la cea mai uşoară oră pe care o face Tunde. Am băut 1 litru de apă în primele 10 minute. DAR, am rezistat, a fost ok, încet-încet sunt pregătită să mă duc la orele mai grele.

Ca orice mamă preocupată de copilul ei, a tras de mine toată ora. V-am zis că la Tunde pauzele între exerciţii sunt doar de câteva secunde? După-masă, a intrat pe facebook chat să mă întrebe cum mă simt. Ca orice mamă care ştie când să îşi alinte copilul.

Două concluzii se trag de aici:

1. Gimmy e unic în Cluj în primul rând datorită antrenorilor pe care îi are. Cu toţii avem simpatii mai mari sau mai mici, dar fiecare dintre ei e OM, în primul rând.

2. Şi Tunde avea emoţii că o să atentez la parcheţel.

Întrebarea e: cât poţi să ţii?

via

Totuşi, prima întâlnire cu un necunoscut e ca prima întâlnire a unui cuplu. Ai grijă la ţinută, să nu pari prea office, dacă nu e o întâlnire de business, sau poate chiar, din contră, te duci în trening, doar ca să demonstrezi că nu-ţi pasă.

Dacă eşti ca mine, punctual, o să ajungi cu 10 minute înainte de ora stabilită. Ajungem, aşadar, la primul moment stânjenitor al primei întâlniri cu un necunoscut, chiar dacă el nici nu a ajuns încă. Dacă e un lucru după care sunt nebună, e să stau singură, la masă, cu un suc în faţă. Uneori, când mă plictisesc, chiar fac asta de distracţie. Da, sunt ironică, dacă mai trebuia să menţionez. Nu vrei tu să vii la timp?

Începi să te uiţi insistent la uşa de la intrare şi îi judeci pe toţi cei care intră. “Aiii, sper că nu e ăl. Sau ăla. Sau celălalt.” Nici la o primă întâlnire de altă natură nu eşti atât de pretenţios. Şi aşa ajungem la alt moment stânjenitor, în care te uiţi, cu superioritate, la fiecare om care intră, în timp ce ei se uită dezgustaţi la tine.

Într-un final, după ce i-ai desfiinţat pe toţi din local, vine şi omul tău. Se pune la masă, bagă nişte motive penibile pentru întârziere, iar tu aştepţi să vezi ce comandă. Dacă ţi-ai luat un suc, iar el un whisky mic, te simţi prost, că poate şi ţie îţi era poftă. Dacă e invers, ghici cine e beţivul de la masă? Stânjenitor? Ooo, da!

Apoi, poate eşti rupt de foame. Comanzi de mâncare dacă nu o face şi el sau nu? Să zicem că nu comanzi, dar foamea te roade, şi te gândeşti că mănânci după ce pleacă. Ei, după ce discuţiile se termină, se va cere nota. Ce-i spui? “Eu mai stau?” Probabil se aşteaptă să plecaţi împreună. Ieşi cu el şi te întorci să mănânci? Parcă nici aşa nu-i bine. Dacă a adoptat aceeaşi strategie şi se întoarce şi el? Cam cât de stânjenitor?

Când vine nota, mici stânjeneli. Plăteşte el sau tu? Sau plătiţi nemţeşte? Apoi, eşti cu maşina sau e el cu maşina? Vă transportaţi sau vă despărţiţi cu o strângere de mână la final?

De aceea, într-o frumoasă zi, s-a inventat mailul!

E nasol să fii dependent de aroganţă. Odată ce te-ai lăsat prins în mrejele acestui drog, scapi doar dacă ajungi într-o clinică specializată. Nasol, n-am auzit de clinici care să vindece aroganţa. Am auzit doar de oameni care nu şi-au revenit niciodată.

Un om a fost adus în stare gravă la spital, după ce a luat o supradoză de nesimţire. După ce s-a trezit din comă, i-a făcut nesimţiţi pe medici că nu s-au mişcat mai repede să-l vindece şi a pierdut timpul în spital. Nesimţirea e ca heroina.

Aş vrea să mă duc la o întâlnire a “Asociaţiei Dependenţilor de Prostie Anonimi”. Să stau cuminte în public şi să ascult poveştile. Vă daţi seama că nu poate exista ceva mai tare? “Bună, mă numesc Gigel şi n-am mai luat prostie de câteva săptămâni. Încep să mă simt mai bine…” Mă şi umflă râsul.

Oare cum o fi să te injectezi cu invidie? Mă gândesc că bine, dacă o fac atât de mulţi. Pe de altă parte, îmi imaginez cât de nasol trebuie să fie să ajungi să vinzi de prin casă, că ai intrat în sevraj şi trebuie să iei neapărat o doză de invidie. N-aş vrea să trec prin aşa ceva.

Şi când te gândeşti câţi oameni sunt dependenţi de nepăsare…

Sursă de inspiraţie

Să vă explic. Discuţie pe mess cu Florica:

“No, ai ceva subiect pentru blog?”

“Nu, că făceam mâncare…”

“E bine şi asta, dar eşti o femeie modernă, cu preocupări moderne. Deci ce scrii?”

“Ies în oraş pe la 3, sigur vin cu ceva înapoi!”

Suntem bloggeri. Suntem peste tot. Iar tu s-ar putea să fii următorul nostru subiect! Beware! Muhahaha!

Iar acum, vestea bună pentru voi: am cinci calendare pe care le ofer primilor cinci comentatori care îşi exprimă dorinţa mai jos! Fără niciun concurs. Fără niciun efort. Le cereţi şi le primiţi! Mai uşor de atât, chiar nu cred că se poate

Pentru că să priveşti nişte fete frumoase timp de un an de zile e, până la urmă, un obicei sănătos