Incidentele asociate cu Rusia în Europa devin tot mai curajoase, incluzând atacuri asupra infrastructurii, intruziuni de drone în spațiul aerian al NATO și confruntări maritime. Guvernele din Europa își exprimă tot mai des preocupările cu privire la responsabilitatea Moscovei, întărind măsurile de apărare. Totuși, rămâne o întrebare esențială: ce reacție ar putea determina Kremlinul să renunțe?
O analiză realizată de Kiev Independent subliniază că Europa reușește să limiteze efectele acestor incidente, însă nu a identificat încă o strategie eficientă de descurajare. De asemenea, aliații nu au specificat public care ar fi atacurile ce ar depăși o linie roșie și ce consecințe ar urma în astfel de cazuri.
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Încercările de influențare a alegerilor, atacurile cibernetice, bruiajul GPS și campaniile de dezinformare erau deja bine cunoscute în rândul statelor NATO înainte de invazia Ucrainei. De la acel moment, activitățile atribuite Rusiei s-au amplificat. Un raport citat de publicația ucraineană indică 151 de incidente în Europa între începutul invaziei și martie 2026.
Printre cele mai recente evenimente se numără descoperirea unor drone dotate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus plan de sabotaj orchestrat de Moscova. De asemenea, articolul menționează incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al țărilor NATO, precum și un episod în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
Autoritățile germane au acuzat oficial Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, în cazul incidentului de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, consideră că termenul „război hibrid” minimizează realitatea și a solicitat liderilor europeni să discute despre „terorismul sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a afirmat că această campanie are „toate caracteristicile terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Scopul atacurilor este de a induce frică, de a submina sprijinul pentru Ucraina și de a testa limitele răbdării Moscovei fără a primi o reacție puternică, explică oficialii și experții citați de publicație.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, subliniază existența unui „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri de reacție la incidente, dar nu are o soluție clară între acestea și opțiunea unei reacții militare. Reacțiile lente și ineficiente ale statelor europene permit Rusiei să continue să testeze „cât de departe poate merge”, afirmă el.
O provocare constă în stabilirea responsabilității. Moscova recurge adesea la intermediari, inclusiv persoane recrutate prin Telegram, explică Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Aceasta adaugă că unele state folosesc timpul necesar investigațiilor pentru a amâna măsuri costisitoare sau pentru a evita panică.
NATO a anunțat încă din 2016 că un atac hibrid poate activa articolul 5, care se referă la apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție clară a atacului care ar depăși această limită. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni cunosc ei înșiși unde se află linia roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Defensiva împotriva dronelor se îmbunătățește la frontierele NATO, iar marinele europene își protejează mai eficient infrastructura maritimă, unele state oprind navele suspectate că aparțin flotei-fantomă a Rusiei. Rămâne totuși provocarea de a preveni următorul atac.
După ce a acuzat Rusia în cazul incidentului de la Leipzig, Germania a decis închiderea unui consulat rus, a înăsprit accesul la vize pentru cetățenii ruși și a anunțat sprijin suplimentar pentru Ucraina. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că astfel de măsuri ar fi trebuit implementate mult mai devreme, după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Rusia, dar propun abordări diferite. Pawlak pledează pentru stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia comite un anumit act, statele europene ar trebui să anunțe din timp ce măsuri vor lua, de exemplu, un nou transport de arme către Ucraina.
Lucas sugerează un răspuns mai imprevizibil, prin măsuri coordonate în mai multe țări. De exemplu, un sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. El consideră că o astfel de reacție ar demonstra Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să își ducă răspunsul până la capăt, inclusiv în fața amenințărilor de escaladare din partea Rusiei. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar celui așteptat.
Exemplele anterioare ilustrează dificultățile cu care se confruntă statele aflate în prima linie în a acționa individual. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul de bunuri sancționate către Kaliningrad, dar temerile generate de amenințările Rusiei au dus la presiuni pentru relaxarea măsurii. Ulterior, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat că încălca sancțiunile, însă intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat abordarea navei.
De aceea, Lucas sugerează un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. Astfel, statul vizat direct nu ar suporta singur riscul unei confruntări cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
