Un om avea un vecin în apartamentul de sus, ca orice om care trăieşte la bloc, exceptându-i pe cei care locuiesc la ultimul etaj. Săracii, să nu ştie ei cum e să ai un vecin deasupra, the horrror!
Îi spunea vecinu’ de sus. Era cel mai vecin de sus din câţi au existat vreodată. Practic, s-a născut să fie vecinu’ de sus, ăsta îi era destinul, asta era misiunea lui pe pământ: să stea sus şi să fie vecin. Era atât de vecinu’ de sus, încât şi-o trăgea cu soţia lui pe jos, ştiind că scârţâie patul, şi se ţineau de gură unul pe altul, nu care cumva să scape vreun sunet şi să deranjeze. O făceau pe silent, atât de profesionişti erau. După o vreme, şi-au luat de la gură ca să cumpere un pat nou, că deja avea răni grave la genunchi.
Era atât de vecinu’ de sus, încât umbla doar pe vârfuri prin casă şi se încălţa după ce ieşea din apartament, la fel şi familia lui, să nu producă tropăituri deranjante. Nevastă-sa nu avea niciun pantof cu toc, iar camera copiilor era izolată fonic şi tapetată cu pluş.
Era atât de vecinu’ de sus, încât nu avea nicio boxă în casă, fiecare membru al familiei dispunând de căşti la care să asculte muzică sau jocuri. Televizorul mergea doar pe mut, toată familia învăţând să citească pe buze, ca să înţeleagă atunci când nu e cu subtitrare. Pe lângă asta, se certau în şoaptă, atât de vecini de sus erau.
Când a vrut să-şi cumpere o bormaşină, a căutat-o pe cea mai silenţioasă, dar n-a găsit-o. Nici n-avea cum, doar asta e menirea bormaşinilor: să facă gălăgie. Aşa că a luat una la întâmplare, da’ o foloseşte numai când vecinul de jos e plecat de acasă. Vă zic, n-aţi mai văzut aşa vecin de sus. Şi chefurile le făcea pe silent!
Într-o zi, a murit. Odihnească-se-n pace. Şi aşa a dispărut ultimul vecin de sus perfect.
Related posts:
Pana sambata am stat la et 4 din 4. Vecinii de sus erau foarte linistiti. Mancau boabe si faceu ‘gulu-gulu’. De duminica stam tot la etajul 4. Din 8. Si deasupra noastra am auzit ca prin somn tocuri. Pe parchet. Vom vedea ce si cum…
eu stau la 9 din 9
) si sunt opusul “vecinului perfect”, am atatea povesti despre asta incat nu am timp sa vi le zic pe toate, dar ca idee am catel agitat si galagios, foarte rar port pantofi fara tocuri, nu fac nimic pe silent iar intr-o zi vecinul de jos care nu se roaga zi de zi sa ma mut, l-a rugat pe prietenul meu sa imi aduca Mos Craciun o pereche de pantofi fara tocuri 
))
Bine era daca vecina-mea de sus ar fi fost asa, dar nu e. Prima era alcoolica si cand era…hmmm, binedispusa arunca cu de toate pe jos la ea prin casa si cu unele chestii pe geam. Asta de acum face renovari cam o data pe luna de cand a plecat nepoata-sa care facea sex pasionalo-salbatico-excesiv de zgomotos cu lovit de tot ce se putea, urlete si tipete.
Ce bine era daca eram eu vecina de sus.
Vreau ca fantoma lui să bântuie în locul vecinei mele de sus!!!
[...] atât de forjat, a ajuns să scârţâie ca un pat de la ţară. Sau ca patul vecinului de sus. E doar o umbră a ceea ce a fost odată: un scaun mândru, ce miroase a nou, la raionul de chestii [...]
[...] despre ACTA, fie că vorbim de articole, tweet-uri sau statusuri de facebook. Şi eu l-am pomenit o dată. Sau de două ori. Nu vă speriaţi, n-o mai fac, că deja subiectul e [...]