Te-ai întrebat vreodată de ce…

19 Ianuarie 2010

… oamenii trag ca boii în Spania/Italia să îşi cumpere un apartament cu o super terasă, ca mai apoi s-o închidă?

Recunosc, e o întrebare lungă, dar relavantă. Zilele trecute, am fost la un chef de casă nouă.

Paranteză. S-au cam adunat, în ultimul timp, chefurile de genul ăsta şi am cam rămas în pană de idei. Am admirat gresie, faianţă, lustre, am testat canapele şi alte etc-uri practicabile la manifestări de genul ăsta. Poate îmi daţi voi câteva idei de cadouri de casă nouă. Săriţi peste chestii de la Nobila Casa. Am cumpărat în ultima vreme de acolo, şi verific cutia poştală ca nebună. Chiar dacă ei nu ştiu, eu aştept cardul de fidelitate cu minim o veioză cadou. Închidere de paranteză.

La ultima băută de casă nouă, când noi beam aşa, în scârbă, că ei, wow!, au deja casa lor şi noi stăm încă în chirie, iar gazda bea forţat, cu gândul la următoarea rată, am văzut cea mai tare terasă. Din lume. Bine, poate nu din lume, dar avea o super privelişte şi o suprafaţă suficientă pentru a deschide un bar.

Trăgând profund aer în piept, aerul poluat de Cluj, da tot aer era, gazda ne-a povestit că vecina de alături, cu o terasă la fel de impresionantă, pe care o vom numi de acum încolo Terasa Dumnezeu, vrea s-o închidă. Cică ea lucrează în Spania şi vrea să se vadă rezultatele. Vrea ca Terasa Dumnezeu să fie toată-toată frumos acoperită cu nişte frumoase termopane. Ce-o să zică rudele de la ţară? Ea nu are? Ea nu poate? Ba, poate!

Până acum, amicul nostru a prostit-o că vine Ordinul Arhitecţilor în control şi îi dă amendă, dacă închide Terasa Dumnezeu. I-a spus că vine însuşi primarul la controale random. Proasta a crezut.

Dacă tot ţi-ai cumpărat un apartamanet cu o Terasă Dumnezeu, de ce să nu te bucuri de ea? De ce să nu îţi inviţi prietenii, în serile de vară, la o poveste în aer liber? De ce? De Spania, de aia! Asta a înţeles românul că e oglinda bunăstării: termopane, faianţă albastră, cu inserţii aurii, în baie şi, dacă vorbim de o casă, nişte turle.

Tare mă tem că vine Paştele şi nu mai putem salva Terasa Dumnezeu. Doar ştiţi voi, românul face curăţenie generală de două ori pe an: curăţenia de Crăciun şi cea de Paşte. Şi românca asta tre’ să aibă termopane de spălat.

De ce…

Related posts:

  1. Te-ai intrebat vreodata de ce…
  2. Te-ai intrebat vreodata de ce…
  3. Te-ai intrebat vreodata de ce…
  4. Te-ai intrebat vreodata de ce…
  5. Te-ai intrebat vreodata de ce…

10 comentarii la "Te-ai întrebat vreodată de ce…"

  • Un Fustangiu a zis:
    20/01/2010 at 02:28

    ca asa suntem noi romanii, avem darul de a “romaniza’ tot si a in face din frumos chici ! :)
    numai bine

  • florica a zis:
    20/01/2010 at 02:34

    @Un Fustangiu: Din pacate, ai dreptate! :)

  • onutza a zis:
    20/01/2010 at 03:15

    Ar trebui sa vina sa spele termopanele mele, care dau direct in balustrada, ca terasa n-am….nici baclon…bine ca am termopane!

  • Andrei a zis:
    20/01/2010 at 03:20

    DA DA “când noi beam aşa, în scârbă” … cam multe chefuri de casa noua in ultima vreme , las ca va vine si voua randul ;) insista cu superbingo , EU asta fac

  • Makavelis a zis:
    20/01/2010 at 03:57

    sa stii ca sunt multi care pleaca pe dincolo, si dupa vreo cativa ani au cam acelasi lucru ca si inainte de plecare. Doar ca se poate sa-si fi f*tut sanatatea, sa fi pierdut niste ani frumosi din viata suferind ca sclavii pe plantatie, sa se fi racit niste relatii cu anumiti oameni, etc.
    Cei cu opulenta sunt niste tarani, niste cocosei care vor sa arate cat de bine o duc ei… aparent.

  • florica a zis:
    20/01/2010 at 04:49

    @Onuca: La cat e de tuta tanti, s-ar putea chiar sa mearga:)
    @Andrei: M-am cam lasat de sportul asta. Imi cumperi tu o ciocolata daca castigi:)
    @Makavelis: Atunci sunt cu atat mai tampiti. Ti-ai f viata, mancat sanatatea si tot nu te-ai ales cu nimic.

  • Dragos a zis:
    20/01/2010 at 11:12

    :) ) GENIAL :) )

  • sinsdesign a zis:
    20/01/2010 at 15:01

    Adevar ai grait! Pe mine ma zapaceste povestea vecinului meu de la etajul doi. El sta acasa, somer fiind, se delecteaza cu jocurile de noroc, sotia la munca in Italia. Totul a inceput in primele zile de vara ale anului 2009 prin zgomote puternice de pereti sparti, geamuri si ce se mai putea gasi prin acel apartament de spart. Suntem in iarna anului 2010 si omul asta nu mai termina de bubuit si reparat. Ma incanta ora la care incepe sa bocane, adica ora somnului de pranz al copilului meu. Si ma intreb .. pana cand mai pot suporta Italia .. inima mea …

  • Vlad a zis:
    20/01/2010 at 15:14

    auauau….balconul meu are 8 metri lungime de geamuri. send her to Suceava :D

  • Termopane a zis:
    11/02/2010 at 14:25

    Nimeni nu vrea sa inchida nimic…