“Neago’, oare o să putem să le facem pe toate la timp? Unde naiba o să găsim pânză de rafie? Au sosit invitaţiile?! Sună Eva, nu mai zbieraţi! Hai să mai sunăm o dată participanţii, să ne asigurăm că e ok! Alina, hai că sună cineva de la presă!”, cam asta se întâmpla anul trecut, cu câteva zile înainte de prima ediţie a Târgului Verde.
Fast-food în fiecare departament, scrumiere pline, pagini pline de scheme şi calcule, tricouri imprimate cu însemnele Târgului pe masă, sub masă, hectolitri de cafea şi energizant. Creaţia zbiera la project manageri, marketingul scotea excel-uri peste excel-uri cu to-do list-uri, project manageriţa Neago’ fuma cu mine a nuştiucâta ţigară, în timp ce rădeam isteric, pe un fond de oboseală acumulată cu entuziasm. Asta a fost anul trecut, când m-am ocupat de PR-ul Târgului. Anul ăsta, mi-am găsit jobul visurilor mele, şi i-am lăsat pe foştii colegi să se descurce singuri 
Credeţi-mă pe cuvânt, oamenii ăştia au lucrat 24/24 pentru ediţia a doua a Târgului Verde. Aţi face bine să nu îl rataţi!
Detalii despre Târgul Verde găsiţi aici, nu vreau să vă plictisesc cu ele. Vreau însă să mergeţi să îi vedeţi pe omuleţii în tricouri negre, cum mişună prin tot mallul, atenţi la nevoile tuturor, frânţi de oboseală, dar cu zâmbetul pe buze
multumim foarte foarte mumos….omuletii negri cerd ca vor deveni verzi de la hectolitrii de cafea, draci si stres…pupam la tine si iti ducem dorul …sincerely
felicitari pt job!
@elena: Multumesc, e “vechi” deja. Dar.. niciodata invechit!
@Eva: Pup si eu tot departamentu’ meu drag :*
da da da , Adi Neago’
faina fata !
@Olimpiu: Cea mai scumpa