Posturi marcate ‘Zicu’

Dragă Zicu,

Va veni un moment în care vei simţi nevoia să te googăleşti, să vezi ce se mai scrie despre tine. Nu trebuie să te simţi prost, orice om normal se googăleşte când se plictiseşte. După ce vei apăsa butonul “Căutare Google”, vei constata că primele patru rezultate nu-ţi sunt străine. Apare pagina ta de wikipedia, site-ul tău, ştiri despre tine. Al cincilea rezultat te va pune însă pe gânduri. Îţi vei vedea numele lângă o anume “Florica”.

Primul impuls pe care îl vei avea va fi să deschizi folder-ul “Femei futute” din căpşorul tău şi să dai search. Niciun rezultat! Apoi, vei deschide folder-ul “Posibile combinaţii”. Niciun rezultat! Te vei uita mai bine acolo şi vei vedea că scrie “Cluj-Napoca”. Din nou, îţi vei pune întrebarea: “Oare ce păsărică pe nume Florica am avut eu la Cluj?” Îţi vei aminti de una pe care ai rezolvat-o într-o baie, după un meci la Cluj, da’ nu-ţi vei explica cum a ajuns chestia asta pe internet. Te-ai asigurat că nu vă vede nimeni. O fi fost vreun paparate p-acolo?

Problema va începe să te macine şi vei continua să sapi. Până la urmă, e vorba de imaginea ta, nu? Vei săpa ce vei săpa (încâlcite sunt căile internetului) şi vei ajunge pe acest blog, unde vei constata că nu are absolut nicio legătură cu tine şi că mi-am însuşit mişeleşte preţiosul nume Zicu. De fapt, ca să fim exacţi, nu mi l-am însuşit, ci aşa a dorit să se semneze, la primul articol, co-autoarea acestui blog: Florica lu’ Zicu din capătu’ satului. Nu mi-a mai rămas decât să devin Zicu.

Vezi tu, în timp ce tu dai cu piciorul într-o băşică, alţii au pasiunea scrisului. Fiecare cu pasiunea mă-sii, până la urmă. Tu pe terenul de fotbal, eu pe terenul minţii. Nu că cele două s-ar exclude reciproc, deşi, de cele mai multe ori, aşa e. Sigur, tu câştigi tone de bani, eu sunt un amărât de blogger. Nu-i bai, va veni şi vremea mea. Deci, poţi să stai liniştit, că nu terfelesc acest nume, ci, dimpotrivă, îl pun în valoare, încercând să-l transform într-un brand online.

În speranţa că nu ne vom întâlni niciodată, nu de alta, da’ am alte simpatii fotbalistice, îţi urez numai bine.

Al tău,

Zicu

Ma întorc la voi, cititorii noştri

Asta vreau să fac de fiecare dată când sunt rătăcit. Şi uite că ziua de azi a dat naştere unei rătăciri. Am inventat un banc. Bun, rău, e bancul meu. Unde mai pui că e primul banc pe care l-am inventat în viaţa mea, fapt ce mă leagă într-un mod extrem de paternal de el şi, în acelaşi timp, îmi creşte subiectivitatea. Aş putea spune că sunt legat ombilical de bancul ăsta, chiar dacă singurul cordon cu care sunt prevăzut e menit să hrănească femei, şi nu fetuşi.

De aceea, l-am spus mai multor oameni, l-am dat şi pe twitter, tocmai pentru a vedea dacă mă pot lăuda cu el mai departe. Numai că, vedeţi voi, lumea e rea. Probabil din invidie, din nepăsare, din neatenţie, din invidie  sau dintr-un cumul, oamenii nu mi-au dat un feedback mulţumitor. Adică, nici până la ora asta nu ştiu dacă bancul e bun sau prost. Şi asta mă roade. Ei bine, a venit momentul în care mă întorc la voi, cititorii noştri, deoarece ştiu că nu mă veţi dezamăgi şi veţi face o analiză cât se poate de obiectivă. Ca să nu o mai lungesc, iată creaţia:

Două vaci stăteau de vorbă:

Vaca 1: Fii atentă! Am auzit că există nişte nuci care dau şi ele lapte!

Vaca 2: Ai bolunzit??? Cum căcat să mulgi o nucă?

Aştept părerile voastre. Vă mulţumesc anticipat.

PS: Mi-am amintit că am inventat şi o culme, cea a felaţiei: să dai muie uneia cu aparat dentar, doar pentru a-i unge instalaţia. Asta nu o supun dezbaterii, deoarece ştiu că e bună :d

Aroganţe aniversare

Bă, io zic să nu mai tot aruncăm cu căcat în ventilator! Că deprimări, că neplăceri, că au trecut anii, că bun simţ, că retrospective, că o murit Michael. Când e ziua ta, undeva, în străfundul fiinţei tale, ai o doză de aroganţă. Mică, mare, da’ ai! Sub texte de genul: “Vai, ce nu-mi place când e ziua mea, mă copleşesc gândurile şi anii…”, “Nu-mi place să mă laud că e ziua mea, cine ţine la mine îşi aminteşte”,  “Prefer să petrec în sinea mea, aşa e mai bine”, “Nu vreau niciun cadou, mă bucur că sunt sănătos” se ascunde un mic dictator aniversar, care consideră că totul i se cuvine.

De ce să îmi mişc hoitul să duc gunoiul? Să şi-l mişte alţii, e ziua mea! De ce să încerc să par deştept? Pot să fiu prost precum peretele, e ziua mea! De ce să fiu bun la pat? E ziua mea, se trece cu vederea! De ce să nu mă îmbrac prost? Pula mea, e ziua mea!!! Sunt convins că, la moment aniversar, şi voi sunteţi străbătuţi de aceste trăiri arogante şi, pe undeva, e şi normal. Ia lăsaţi depresiile şi lamentările la o parte şi bucuraţi-vă că aveţi două mâini, două picioare şi că sunteţi înconjuraţi şi iubiţi de familie/prieteni. Sper să nu vă şochez cu vestea asta, da’ doar o singură dată pe an se celebrează momentul fatidic al venirii voastre pe lume. Profitaţi!

Bună, sunt Răzvan, e ziua mea, şi sunt arogant!