Există o lege nescrisă conform căreia atunci când visezi pe cineva trebuie neapărat să-i spui persoanei respective că ai visat-o, altfel nu s-ar mai suporta ca persoană, dacă nu e visată de cineva. Visele erotice intră în altă categorie.
E tot ce ne dorim ca oameni, să ştim că bântuim prin visele altora: “băi, m-a visat aia, sunt valabil”. Nici nu mi-aş putea închipui o lume în care oamenii nu se visează unii pe alţii şi nu se anunţă că s-au visat. Ar fi aproape la fel de nasoală ca o lume fără aparate de ras de unică folosinţă, pentru igienizat zonele intime, adică o lume plină de mărar.
Dacă tot ţii neapărat să mă anunţi că m-ai visat, fă-o când e ceva interesant, când sunt printre personajele principale în acţiunea visului. Nu-mi spune:
“Te-am visat azi-noapte”
“Şiii? Ce făceam? Eram dezbrăcat? Aveam ceva superputere? Te-am salvat de la moarte? Am salvat rasa umană de un virus mortal?”
“Apoi, nu, erai şi tu p-acolo…”
Deci cum? Eu sunt figurant în visele tale? Sunt ca ăia din filme, plătiţi cu o coajă de pită, să stea de umplutură într-o scenă în care trebuie lume multă? Sunt un actor de vis de rangul doi?
No, nu-i bai, că nu-s narcisist, să-mi doresc să am rolul principal în visul tău. Da’ dacă sunt doar un căcat de figurant, de ce îmi mai spui că m-ai visat???
