Posturi marcate ‘viata sexuala’

Povestea unui zoofil excentric

Sătul de monotonia cotidiană, Dezideriu a luat decizia să facă o schimbare majoră în existenţa sa animală. Una chiar de 180 de grade. Schimbarea e legată de preferinţele sale sexuale, dar va avea repercursiuni asupra întregului său stil de viaţă. Dezideriu s-a hotărât să pună piciorul în prag. Gata cu mamiferele! De câte ori i-a fost călcată inima în picioare de pisici perverse? De câte ori a fost doar al doilea, sau chiar al treilea, în viaţa căţelei vecinului? Până aici! Nu mai merge aşa! Dezideriu s-a hotărât să treacă la frâiele destinului său sexual.

Bine, bine, dar pe ce să treacă? Când ai trăit o viaţă întreagă în compania mamiferelor, e greu să alegi care va fi următoarea ţintă a sentimentelor tale. După îndelungi căutări şi documentări, Dezideriu a găsit soluţia optimă: va trece pe melci! O va da la cochilie, cu alte cuvinte.

Toate bune şi frumoase, da’ cum se cucereşte un melc? E cu totul diferit de experienţele pe care Dezideriu le-a avut până acum. Un melc nu-i o găină, să-i cumperi dragostea cu grăunţe. Nu e un câine, să-l cucereşti cu un băţ. Un melc e un melc. Tăcut, încet şi producător al unei dâre vâscoase în urma sa (ăsta e motivul pentru care Dezideriu s-a oprit la melci, v-am zis doar că e excentric).

După ce a găsit melcul perfect, că nu te poţi încurca aşa, cu orice melc, a demarat procesul de cucerire. În prima zi, s-a apropiat timid de el şi i-a aruncat nişte priviri lascive. Melcul nimic. A continuat să lase dâra scârboasă după el şi atât. A doua zi, a îndrăznit să-i atingă cochilia. A tremurat de plăcere. Melcul nimic. A treia zi, i-a adus de mâncare. A mâncat-o şi nimic. După mai multe săptămâni fără niciun rezultat, Dezideriu era disperat. În fiecare nopate visa cochilia senzuală a melcului, pe care deja îl iubea intens. Ce să facă? Să-l violeze? N-a mai violat nicio fiinţă în viaţa lui, darămite un melc. Să-l sechestreze? Nici asta nu merge, pentru că melcul s-ar putea închide mai mult în sinea sa interioară. (nu în cochilie, da?)

Dorind să pună capăt chinului prin care trecea, într-o zi, Dezideriu s-a hotărât să dea cărţile pe faţă. S-a dus la melc şi i-a zis: “Auzi, eu te iubesc. Vreau să îţi cer prietenia”. Melcul nimic, doar o dâră vâscoasă.

Răvăşit de lovitura refuzului, Dezideriu şi-a promis că nu îşi va mai pune niciodată inima pe tava unui melc. S-a hotărât să treacă la meduze. Aşa-s zoofilii, trec repede peste decepţiile în dragoste.

Taguri: , , , ,
Postat in Zicu | 4 Comentarii »

Cartea de sub burtă

Partea, cred eu, amuzantă a articolului.

Oare ce face, în momentul ăsta, agitatul din prima bancă pe care l-am avut fiecare în clasă. Stiţi voi, omuleţul ăla intitulat generic “tocilar”. Ăla care intra în fibrilaţii de cum ieşea o întrebare de pe gura profesorului. Ăla care flutura mâna, cu cele două degete în semnul victoriei, mai ceva cum scutur eu acum prohabul, după ce termin de micţionat. Bine, pe parcurs, şi-a îmbunătăţit tehnica, şi n-o mai flutura, ci o ridica ferm, sigur pe el, ştiind că profesorul n-are cui să dea altcuiva cuvântul decât lui. Ora era terenul lui de joacă (mai avea un teren secret, situat în camera lui, sub plapumă, şi implica o anumită mişcare rapidă pe verticală). Dacă stăteai să îl analizezi în timpul pauzei, era ca o lămâie lăsată la soare, pe un pervaz, timp de două săptămâni. Nici nu puţea, nici nu mirosea.

Mă gândesc cu frică la agitatul meu. Mai suflă? Sau trupşorul i-a fost strivit de greutatea propriei genialităţi. Sper din tot sufletul că a apucat să vadă un vagin până la vârsta asta. Doamne, sper că da! Sper că dacă se uită înapoi, realizează că a fost o umbră a unui tânăr, care nu a ştiut să profite de farmecul acelei etape din viaţa lui. Nu-i bai, am profitat noi şi pentru el (mă plasez din start în categoria celor care nu s-au spetit, dar poate au rămas cu mult mai multe decât unul care avea orgasm la gândul că urmează la tablă).

Agitatule, oriunde-ai fi, să ştii că mă gândesc, din când în când, la mânuţa ta ridicată.

Partea, uşor, mai serioasă.

Exceptându-i pe cei care chiar aveau o foame de cunoaştere nestăvilită, agitaţii erau victime ale următoarelor expresii: “Burta pe carte!”, “Învaţă, că te ia mama dracului”, “Dacă nu-mi vii cu 10, să nici nu mai vii acasă”, “Stai în casă şi învaţă. O să ai timp, mai încolo, pentru alte nebunii”. Nu, dragi inchizitori, denumiţi greşit părinţi. Nu, dragi inconştienţi. Nu va avea timp mai încolo pentru momentele pe care trebuie să le trăiască acum. Nu va putea să participe la majorate la 40 de ani. Nu va putea să cunoască, pentru prima dată, o femeie la 50 de ani. Trebuie să simtă gustul dulce al acestei perioade, după cum trebuie să-l simtă şi pe cel al studenţiei, burlăciei, căsniciei.

Puneţi-le gratii la tinereţe, şi vă veţi trezi într-o dimineaţă cu un bileţel care începe cu: “Îmi pare rău că v-am dezamăgit…” şi cu plodul lipit de betonul din faţa blocului. La fel ca ei sau ei.

Taguri: , , , , , , ,
Postat in Zicu | 9 Comentarii »

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… se zice ca facultatea te schimba ?

Pe langa faptul ca te poate schimba dintr-un nime’n drum intr-un nime’n drum cu diploma, viata academica poate produce schimbari pe care nici macar nu vi le-ati imaginat. Pentru un fost coleg de-al meu, facultatea a insemnat o schimbare profunda, imaginea sa in oglinda, urinatul, sexul, nemaifiind niciodata aceleasi dupa incheierea celor patru ani.

Sa il numim Zenobiu.

Ca si orice tanar, ajuns la varsta la care a baut cel putin o lada de bere si a vazut macar un organ genital, masculin sau feminin, Zenobiu a dat la facultate. A intrat cu o nota destul de mare, pentru ca era genul care de cand se stie a avut cartea sub burta. Inca de la inceput, Zenobiu a fost ca un catalizator pentru femei, si nu pentru ca era cine stie ce rupt din stele, ci pentru ca era usor, dar foarte usor efeminat. Bineinteles ca restul masculilor nu l-au vazut ca pe o amenintare, din simplul motiv ca nu era.

In scurt timp, Zenobiu si-a format o gasca solida de femei, in compania carora era vazut tot timpul. Discutau, dezbateau, se hlizeau, barfeau, erau un fel de roi de albine cu Regina barbat. Era evident pentru toata lumea ca viata sexuala in interiorul roiului era inexistenta. Prin prisma liderului lor, erau un grup cat se poate de interesant, numai bun de urmarit.

Semnele de intrebare legate de Zenobiu au inceput sa apara la un curs. Inrobit vreo saptamana de aburii alcoolului, un coleg de-al meu a aparut cu o barba destul de consistenta. Asezat langa Zenobiu, aude urmatoarea replica din gura suava a acestuia: “Iti sta bine cu barba”. Pentru noi, asta era o confirmare a faptului ca Zenobiu “juca” in echipa adversa.

Am trecut peste acel moment, pentru ca aveam probleme mult mai importante, gen mers la cursuri si seminarii NU.

Prin anul 3, s-a petrecut o schimbare in si la Zenobiu. A inceput sa se infiinteze usor machiat si cu tinute si mai usor feminine. Ne-am gandit ca poate joaca rolul femeii in relatie, iar partenerul il obliga sa isi asume rolul si in viata de zi cu zi. Pana cand, Zenobiu ne-a dat tuturor lovitura sub centura. Intr-o zi calduroasa de vara, am observat doua mici umflaturi in zona pieptului sau. Erau destul de anormale, deoarece nu erau generate de grasime, Zenobiu fiind practic un bat.

Saptamanile treceau, umflaturile lui Zenobiu cresteau si au crescut intr-un asa hal, incat au inceput sa starneasca invidia unor colege mai putin dezvoltate. Umflaturile lui Zenobiu au reusit chiar sa bage zazanie in roiul sau. Nu mai era nevoie de nicio confirmare. Zenobiu demarase un proces menit sa il transforme in Zenobia !

Oameni cu capul pe umeri si cu o gandire europeana, ne-am purtat cat de tolerant puteam noi. Singurele momente in care ne mai permiteam mici derapaje erau acelea cand se facea prezenta la seminarii, unde profesorul rostea “Zenobiu” si constata ca exista o discrepanta foarte mare intre genul scris pe foaie si ce avea in fata.

Taguri: , , , , , , , , ,
Postat in Zicu | 2 Comentarii »