Posturi marcate ‘TVdecisme’

Top 10 TVdecisme pe 2010

Dacă tot am făcut un top despre alţii, de ce n-am face unul şi despre noi? Că doar n-am stat degeaba anul ăsta. Am jurizat la sânge tot ce am produs şi aşa a luat naştere topul de mai jos.

Locul 10 – campanie de responsabilizare cu ocazia prilejului sărbătorilor

campanie indigestie1 Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 9 – Zicu, în postura de piţipoancă posesoare de iPhone

stupidphone Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 8 – Cine ştie, poate te plictiseşti în timpul unei partide

tvtatuaj1 Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 7 – Beţia în cuplu

alcoolmetru Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 6 – Dacă există testdrive la maşini, de ce n-ar exista şi…

test wife Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 5 – Campanie împotriva bărbaţilor ne-bărbaţi

madular Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 4 – Ce-nseamnă să dai peste o şuncă proastă

prostciutto Top 10 TVdecisme pe 2010

Locul 3 – Vei privi altfel viaţa după acest video

Filmuleţul care-ţi va schimba viaţa!

Vezi mai multe video din divertisment

Locul 2 – O persiflare a clişeelor hollywoodiene

Cel mai scurt film din lume!

Vezi mai multe video din divertisment

Locul 1 – Primul mini-serial bloggeristic

Sa moara ilariantii – Partea I

Vezi mai multe video din divertisment

Acestea fiind publicate, vă mai zicem atât: doamne-ajută, revelioane bune şi un an cât mai fericit, dacă se poate!

Aho, aho copii si frati

Si gravide, si militari in termen, si babe septuagenare, si virgine, si acneici, si actrite de filme porno zoofile, si verisori de gradul cinci, si savanti esuati, si corporatisti imbacsiti, si degustatori de ciocolata, si vanzatoare de bilete pentru transportul in comun, si instalatori carora li se vede noada curului, si dame de companie, si alpinisti utilitari, si bloggeri, si directori linsi in cur de subalterni, si portari beti, si marinari cu boasele umflate, si mecanici de locomotiva transpirati, si fotbalisti de doi lei, si asistente sexoase care nu stiu sa faca o injectie, si profesori balosi care dau ore in particular, si lucratori la gaz plictisiti, si twitteristi, si clubberi drogati, si locuitori ai cartierelor care isi bat nevestele, si tarani necrofili, si lucratoare la fabrici de marmelada, si scolarite care o iau la namol pentru ca le duc parintii la control in fiecare luna ca sa verifice daca sunt inca virgine, si smecherasi destepti cat un lemn, si patroni la fel de destepti, si vidanjori fericiti cu ceea ce fac, si crestini care mesteresc la Dacie in fata blocului, si dj ratati, si mancatori de pita cu untura, “si” este, din punct de vedere gramatical, conjunctie coordonatoare copulativa simpla.

N-am inteles niciodata de ce doar copii si frati.

Va multumim pentru ca ati fost alaturi de noi in 2009, anul in care am venit pe lume, si va promitem un 2010 cel putin foarte bolund.

S-aveti un 2010 cel putin foarte bun.

Doamne ajuta.

TVdece morosan

Programul zilei de ieri:

05.00 (dimineata, cum ar veni): ambii suntem inca treji, intr-un apartament dintr-un cartier clujean in care isi dadea ultima suflare petrecerea de Craciun (nu, nu s-a desfasurat toata acolo, da’ nu stii niciodata unde te duce viata). Florica e moarta de somn, eu ma lupt cu ce credeam eu ca va fi ultima bere.

05.30 (un pic mai dimineata, zic): parasim cheful, care era deja mort de-a binelea si, dupa o lupta cu un caine mult prea jucaus pentru ora aia, reusim sa ne imbarcam intr-o caleasca prevazuta cu ceas de contorizare (a banilor, ca sa zic asa).

12.30: Facem ochi, obligati de sunetul necrutator al telefoanelor pe care, in acel moment, le-am considerat una dintre cele mai odioase inventii ale umanitatii. Bineinteles, groapa numita stomac ardea. Nimic ce o ciorba de mama/bunica nu poate rezolva. Normal ca ciorba a avut un ingredient ironic special din partea celei care a produs-o, in speta mama mea: “Arde groapa, asa-i?”… n-ai ce replica sa dai. Taci si balotezi.

15.00: Florica incepe sa se agite. Bagajul nu era facut. Eu dorm. Florica e la dus. Eu dorm. Florica se agita din ce in ce mai tare (as putea spune ca e un veritabil pachet de nervi). Eu dorm. Florica a terminat bagajul. Eu dorm… Ma trezesc, arunc trei camasi, doua tricouri, niste chiloti si ciorapi (din aia buni) in bagaj si am terminat. Florica e nervoasa pe calmul meu. Eu dorm in mine.

15.30: Trece pe la noi sora mea, pentru a schimba impresii despre petrecerile de Craciun (sora-mea aia mica ce a creat logo-ul TVdece si design-ul blogului). Fetele fumeaza si barfesc, eu incep sa ma agit (mai aveam treburi masculine de rezolvat). Fetele barfesc. Eu pusc de nervi. Fetele mai aprind o tigara. Eu am o pseudo criza de isterie. Ma calmez. Adorm.

18.15: Pornim spre Baia Mare, orasul de bastina al Floricai si locul unde vom petrece Craciunul. Drum lung si plictisitor. Noroc ca suntem noi plini de voie buna si nu ne plictisim impreuna. Aflam de la soferul autocarului ce farse isi mai fac, ei soferii, intre ei. Mustar in cafea, de exemplu. De tabara, dupa posibilitati.

21.00: Inca pe drum. Suntem lihniti de foame.

21.25: Burta plina.

21.26: Eu elimin gaze pe cavitatea bucala (discret, sa n-auda socrii). Florica e o domnisoara.

23.00: Invatam patu’ cum se doarme.

Si iata-ne, de Craciun, la moroseni, intr-un oras senzational, un melanj intre capitalism si oamenii dintr-o bucata ai locului. Acest mix a dat nastere unor monstruozitati comerciale foarte savuroase: Ionut Jeans, nenumarate magazine intitulate “Center”, un magazin de carne si produse din carne extrem de elegant si curat (nu stiu sa fi vazut la Cluj asa ceva), intitulat sec si sugestiv “Abator”.

De aici, va dorim, in stilul nostru, UN CRACIUN HAIOS!

Azi, despre bonurile de masa

Vorbeam azi cu colegii mei despre data de salariu, avans si alte lucruri complet neesentiale, decat ca ne pun pita pe masa.

Fapt care mi-a adus aminte de cat de mult iubesc eu acele mici foi pe care iti scrie numele si CNP-ul. Mah, deci sunt moarta dupa bonurile de masa si, din pacate, nu am mai primit asa ceva de multa vreme. Bine, pe mine nu ma impresioneaza nici confesiunea unui amic care are 2500 de euro salariu lunar, ca oricum bonuri de masa nu primeste. Deci, fix pix.

Nu stiu daca voi va dati seama ca eu ii dau la o tanti vanzatoare o bucata de hartie colorata, pe care scrie numele meu, si aia imi zice sa pun pe banda tot ce vreau: detergent, palton, curcan, pepsi etc. Imaginati-va cat de tantos ma plimb eu prin supermarket, cu o lista mai lunga decat a lui Mos Craciun, si arunc in cosul de cumparaturi sos de soia, de curry, de peste, de whatever, ca doar am bonuri de masa. Bonurile de masa sunt o minune! Pe ele iti cumperi toate prostiile pe care, in mod normal, nu ti le permiti, nu te lasa sufletul sa le cumperi, ca sunt prea scumpe, sau pur si simplu realizezi ca nu ai nevoie de acel obiect. Doar ca atunci cand ai un teanc de bonuri de masa, Disneylandu’ e deschis.

Deci, bucata aia de hartie imi da mie o super-putere. Ca sa nu mai zic ca sunt complet extaziata de faptul ca nu imi stric banii propriu zisi decat pe lucruri necesare supravietuirii, precum tigari, alcool, iesiri in oras si pizza delivery. Pentru restul lucrurilor, gen salam, cartofi, ulei, sampon sau hartie igienica exista… nu Mastercard… bonurile de masa.

Tichete cadou, tichete de masa, tichete cadou de masa, lasati-le sa vina la mine icon smile Azi, despre bonurile de masa )

PS: Am uitat sa va precizez ca, o data, am cumparat un cadou doar pe tichete de masa icon smile Azi, despre bonurile de masa )

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… ,dupa o cearta zdravana, ELE ii trimit pe EI sa doarma pe canapea?

In orice cuplu exista momente mai tensionate. E un fapt general acceptat ca o relatie nu poate fi doar lapte si miere. Din cand in cand, mai e si piper. Ceea ce eu nu inteleg e momentul cand EA decide, printre lacrimi si suspine, ca EL trebuie sa sufere ca un caine si sa plateasca pentru toate neplacerile cauzate.

Cea mai folosita metoda de pedepsire a masculului care a incalcat regulile este una dura, inumana, care o sa-l faca sa planga, sa se chinuie si sa isi doreasca moartea: “Du-te sa dormi pe canapea!”

Ok. Acum, in viziunea EI, iadul s-a pogorat asupra lui. Va dormi singur, pe canapeaua (poate are noroc de una extensibila) din sufragerie, se va lafai ca un boier pe toata suprafata ei, va bea bere rece, va lua mici gustarici din frigider si se va uita la sport. Ca sa fiu clara, partea asta cu suferinta n-o inteleg prea bine. Cum naiba crede EA ca il face sa sufere pe EL? Cum? Cand mai degraba suna a vacanta, nu a tortura. EA chiar crede ca daca il priveaza de atingerea trupului ei de zeita pentru o noapte, va suferi profund? Chiar e convinsa ca daca nu doarme in patul matrimonial, o sa ii curga rauri de lacrimi?

Wake up and smell the coffee! Fetelor, voi alea care va trimiteti barbatii sa doarma pe canapea, i really hate to break this to you, but the joke is on you! icon smile Te ai intrebat vreodata de ce... )

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

modelul barbatului “murdar” uda fatuci?

Da, exista masculi “murdari”. Si nu ma refer neaparat la o mizerie morala, ca e vorba si de asta, ci la una cat se poate de fizica. Nu vreau sa zic nespalare, da’ e pe aproape.

Unele fatuci se uda de la o “barba murdara”. E barba aia care nu e nici barba, nici pilozitate faciala nerasa. E intitulata pompos quattro giorni (barba de patru zile, cum ar veni), probabil pentru a-l face pe purtator sa se simta un taur comunal cu renume de gigolo. In ziua de azi, nu ai nicio sansa cu o fata proaspat rasa si data cu after shave, menit sa imbete de cap orice purtatoare de veverita pe care o pupi. Nu, nene. Ti-o ia inainte unu’ care nu s-a ras de patru zile si e considerat a avea un aer sexy. As merge pana acolo incat sa afirm ca o barba nerasa e mai puternica decat o pula sanatoasa.

Apoi, e foarte pe val curentul trashy in lumea modei. De fapt, curentul asta este ceea ce buna-mea defineste: “haine aruncate cu furca pe tine”. Totul atarna, curge. Totul e crapat, rupt, cu mentiunea ca TOTUL e neglijent studiat. Stilul asta de imbracaminte merge foarte bine cu un par nespalat, chiar uns. Am vazut nenumarati handralai, care aratau de parca tocmai i-a regurgitat o vaca si care aveau un succes nebun la fatuci. Cu tot cu parul uns.

E clar ca modelul barbatului pedant, aranjat, scos din cutie, nu mai e la moda. In ziua de azi, trebuie sa arati cat mai lovit de soarta pentru a fi sigur ca penetrezi si tu ceva. Nu m-ar mira sa trebuiasca sa si puti.

De ce…

Superman e santajabil!

Vreau sa va anunt in mod oficial ca Superman a revenit. Si nu a revenit oriunde, ci la Cluj-Napoca.

Prima data l-am vazut intr-un autocar care mergea de la Cluj-Napoca spre Baia Mare. Statea in spatele meu si asculta ceva muzica house. Superman era deghizat in Clark Kent, avea si ochelari, doar ca era mai slab decat l-am vazut eu la televizor. Si parca si mai scund, da’ sigur sigur Superman era.

Se pare ca parintii lui Superman locuiesc in acelasi oras cu parintii mei, de unde pot sa trag concluzia logica si sa sper timid ca am locuit 18 ani in acelasi oras cu Superman.

A doua oara, l-am vazut la un workshop. Venise deghizat tot in Clark Kent, ocazie cu care am aflat ca Superman nu mai pretinde a fi jurnalist. Acum e sales representative la librariile Carturesti.

L-am urmarit curioasa intreg workshop-ul. Si-a vazut linistit de treaba, uitandu-se din cand in cand pe site-urile de stiri. In mod cert, vroia sa vada ce se intampla. E doar datoria lui sa ne salveze pe toti. Am observat ca Superman e deosebit de temperat si calm, stie doar ca ne poate strivi cu privirea lui laser. Am mai aflat ca Superman e deosebit de insetat. A baut trei cola pe toata durata workshop-ului. Si eu as fi, de la atatea incendii pe care ar trebui sa le sting.

Am vrut sa ii las un biletel si sa-i spun ca stiu ca nu lucreaza la Carturesti si ca e, de fapt, Superman. Am mai vrut sa ma fac ca lesin, sa vad daca reactioneaza. M-am razgandit insa in ultima clipa. Cine sunt eu sa divulg secretul lui Superman? E destul ca stiu unde lucreaza si ca pot sa ma duc sa ii cer ce vreau eu. Acum e santajabil. Muhaha.

Vacanta de vis

plaja electorala Vacanta de vis

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… e rusinos sa cumperi cateva sute de grame de mezel?

Mai sunt doua zile pana la salar si mai ai 20 de lei in pusculita. Ce faci?

Pai, cumperi o pita, o margarina mica si o suta, doua sute de grame de parizer taranesc, ca ala e mai ieftin, si de restul banilor, logic, tigari. Daca te invarti bine, poate iti mai ajunge chiar si de o bere low cost.

Problema intervine la cele cateva sute de grame de mezel pe care le cumperi. Generatia noastra, 20-30 de ani, nu are nici cea mai mica problema in a cumpara chiar si 150 de grame de sunca afumata. Baiu’ e cu aia mai batrani, care sar peste 40 de ani. Oamenii astia is programati genetic sa le fie jena ca isi cumpara asa putin. Ati observat cat de timid cer cate 150 grame de parizer? Transpira, tatoneaza vitrina cu mezeluri cinci minute bune inainte sa zica ce vor. Si cand, intr-un final, isi iau inima in dinti, vanzatoarea “ii ajuta” si mai mult, trantindu-le privirea aia de: “bah, saracule, numa’ atat?!”.

Normal ca omu’ incepe sa isi caute scuze: “Iau asa putin, cat sa mananc acum”, “E pentru dimineata, la sandwish” sau, lovitura de gratie, “Reteta de pui la cuptor cu masline necesita un toping extra de salam, sa ung puiu’ cu el, stiti?”. Vanzatoarei nu ii pasa, nu pricepe, nu stie.

Eu, ca militanta a miscarii “o zi fara carnita, e o zi pierduta”, as dori sa ii asigur pe toti cei care cumpara orice mezel, in cantitati mici, ca, de fiecare data cand ne vom intalni la rand, au in mine un frate, o sora, un camarad, un prieten adevarat, care nu se va gandi nici macar o data, daramite de doua ori, inainte de a i se adresa suav vanzatoarei: “Bine ca tu, din salaru’ tau de Dumnezo’, manci numa’ jambon la kilogram. Da-i, tu femeie, la crestina asta feliile de salam si da-ne pace!”.

Amin.

De ce…