Va voi povesti despre o bila umana. O bila, pentru ca, in ciuda faptului ca era profesor de sport, era mai rotund decat profesor de sport mai putin rotund. Ce mai, era imens. Din istorisirile sale, am aflat ca nu a fost toata viata o bila. Dimpotriva. A practicat luptele greco-romane si, cand s-a lasat de sport, a inceput sa ia in greutate. Nimic anormal, se intampla. Dar, tocmai asta i-a adus faima: istorisirile sale extrem de savuroase, vecine cu delirul si piperate cu supozitii de tumoare pe creier. In orice caz, extrem de savuroase.
Se plimba, pe coridoarele liceului, cu mainile mult departate de corp. Era un fel de a comunica faptul ca, practic, ii e imposibil sa le tina langa corp, din pricina muschilor de semi-zeu cu care era inzestrat. Nu grasime, muschi. Da? Se plimba tantos, de parca era liceul lu’ ma-sa si arunca in stanga si-n dreapta cu sfaturi, izvorate din imensa lui experienta de viata.
Mai avea o calitate, care, de fapt, era un defect textil. Purta la ore niste pantaloni scurti de tata, din material sintetic, comunisti, extrem de scurti, care se mulau perfect pe fundul lui de bila umana. Pantalonii astia isi dezvaluiau forta in momentul in care se aseza pe o banca si ne explica despre inteligenta motrica. De la nivelul nostru, asezati fiind pe podeaua salii de sport, se putea observa cum, din pantalonii extrem de scurti, evadeaza un coi. Uneori, evadau amandoua. Oricum, era o imagine care se plia perfect pe discursul despre inteligenta motrica.
Va spuneam ca a devenit faioms datorita istorisirilor sale. Din nenumaratele episoade pe care ni le-a servit, am ales doua. Sunt relevante pentru presupusa boala la cap.
Stand el, odata, pe banca, cu ambele coaie evadate, ne-a spus:
“Baieti, eram odata, iarna, pe un pod, cu un cofraj de oua in mana. Era un ger cumplit afara si podul era inghetat. La un moment dat, m-am impiedicat. Daaar, daaaar! Nu m-am pierdut cu firea. Am dat dovada de o veritabila inteligenta motrica: am aruncat cofrajul de oua in aer, din cazatura m-am dat peste cap, am prins cofrajul in mana si fiecare ou in parte. NU s-a spart nici unul. Vedeti, baieti? Asta inseamna sa ai INTELIGENTA MOTRICA.”
Chiar daca pare imposibil, a doua povestioara e si mai halucinanta:
“Baieti, am fost odata, cu o clasa, intr-o excursie cu corturile. In timp ce ne aflam prin padure, am dat nas in nas cu un urs. Era extrem de agresiv. S-a ridicat in doua labe si a venit catre noi. Constient ca trebuie sa-mi apar elevii, m-am pus in fata lor. Ursul a dat cu laba catre mine, eu i-am parat lovitura cu o mana, iar cu cealalta l-am lovit direct in abdomen. A fost o lovitura zdrobitoare. Ursul a fugit ca un las si noi am fost salvati”
Va imaginati ca abia asteptam orele de sport, nu?
PS: Da, se lauda ca i-a cunoscut pe Hagi si pe Nadia. Daca despre Nadia nu ne-a spus nimic, despre Hagi ne-a marturisit ca era cam timid cand era tanar si, daca nu era el, probabil ca nu ar fi avut niciodata curajul sa abordeze o fata.