Posturi marcate ‘ţâţe’

Poate cea mai profitabilă formă de turism românesc

Una dintre ştirile zilei e că România e destinaţie turistică pentru femeile în ale căror ţări e interzis topless-ul pe plajă. Deci cum? Străinele vin în ţara noastră ca să facă topless? Vă daţi seama că asta înseamnă aur din punct de vedere turistic? Şi nu doar pentru femeile doritoare de aşa ceva, cât mai ales pentru masculi!

Astfel, cred că se impune un rebranding, pe care îl voi propune şi îl voi da GRATIS Ministerului Turismului!

Propunere logo

logo romania tits Poate cea mai profitabilă formă de turism românesc

O identitate vizuală care comunică direct beneficiul principal al brandului, cu un slogan care susţine şi întăreşte mesajul vizual.

Propunere afiş

TVDECE afis boobs 767x1024 Poate cea mai profitabilă formă de turism românesc

Pentru că identitatea vizuală şi sloganul sunt suficient de sugestive, am ales să merg pe un vizual misterios, care să emane erotism şi să sugereze discret activitatea.

Păreri? Io zic că trebuie să începem să speculăm din punct de vedere turistic ce avem de oferit!

Mulţumesc Zăineasca pentru design.

Din păcate, şi ţâţele îmbătrânesc

Cândva, au fost mândria ta. Le scoteai în evidenţă prin decolteuri generoase (aşa am înţeles din presă, că un decolteu nu poate fi altfel decât “generos”, alt termen nu se acceptă), le masai, să le menţii în formă, le alintai, scoteai ochi cu sfârcurile întărite, tu ştii ce mai făceai cu ele. Existenţa ta a fost marcată profund de bustul “generos” (aceeaşi poveste ca în paranteza de mai sus) sau nu, după posibilităţi. Ai rupt ochi şi inimi cu el, ţi-ai găsit un bărbat ŞI datorită bustului.

Numai că, vezi tu, noi, ca oameni, îmbătrânim, iar sânii nu fac excepţie. Din bijuteriile trecutului, se transformă într-o masă consistentă sau nu, după posibilităţi, de grăsime fleşcăită. Şi aici am eu o problemă.

Nu reuşesc să le înţeleg pe bătrânele care nu se împacă nicicum cu gândul că sunt bătrâne. Şi se vopsesc mov în cap, şi se machiază strident, şi, cel mai deranjant, poartă bluze transparente FĂRĂ SUTIEN! Oare ele, în bătrâneţea lor, chiar cred că încă mai au ce arăta? Chiar atât de tare ne prostim la bătrâneţe? Mă, nu mai poţi merge pe stradă, că hop te trezeşti cu o ţâţă de babă în faţă, tremurând ca un bol de răcituri. Şi nu e corect, că suntem prea tineri să orbim. Şi nici n-am greşit cu nimic, să fim pedepsiţi atât de aspru. Exceptându-i pe gerontofili, noi chiar ne putem lipsi de privelişte. Serios, ar trebui să vorbim cu bunicile noastre şi să le facem să înţeleagă că NU MAI SUNT SEXY! Sau să se reglementeze prin lege că, de la o anumită vârstă în sus, sutienul e obligatoriu.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb, chiar atât de scump e un sutien?

babe Din păcate, şi ţâţele îmbătrânesc(poză făcută duminică, la congresul cu tema “Condiţia ţâţelor la bătrâneţe”)

La propriu

Cine se prinde, se prinde.

bust La propriu

Mamelist sau mameloman?

Mamelistul e fanul ţâţelor proletare. Mari, cu sfârcuri sănătoase, unsuroase. Neapărat naturale! Că nu se complică el cu tot felu’ de plasticuri. Îi place să le butoneze frenetic şi să le frământe la maxim, ca orice mamelist care se respectă. Chiar şi pe telefon le frământă. E convins de faptul că un chef nu e chef fără mamele, media fiind de cel puţin două pe seară. Nu îi e ruşine cu faptul că e mamelist, ba chiar se mândreşte cu asta, purtând un tricou cu mesajul: “Mamelele e viaţa mea!” Până şi-n maşină le frământă la maxim, atât de pasionat e. Din când în când, se mai scapă şi la câte un sân, dar, per ansamblu, e fidel principiului “ţâţe până la moarte!” Verbul preferat, evident, a mameli.

Mamelomanul ştie să aprecieze un sân adevărat atunci când îl vede/simte. Îi place să îi savureze în compania unui pahar de coniac vechi, la focul şemineului. A dus mamelirea la rang de artă, prin simplul fapt că un sân în mâna lui e un sân superior. Nu suportă mameliştii! Şi pentru el mărimea e importantă, dar acordă o atenţie deosebită alurii, atitudinii, personalităţii sânului. Îi place să se alinte printr-un concept inventat chiar de el, un melanj între termenii “sân” şi “connaisseur”, sânnaiseur. Se învârte doar în cercuri elitiste, acolo unde sânii fiţoşi sunt la discreţie, chiar şi artificiali fiind. Se ghidează în viaţă după principiul “trebuie să înţelegi un sân, ca să simţi un sân”.

La un moment dat, m-am declarat mameloman, dar cred că există un mamelist în fiecare dintre noi. Am puterea să afirm că l-am acceptat pe al meu.

Mic tratat de sânologie

Cu siguranţă nu sunt nici primul, nici ultimul care tratează acest subiect, dar consider că cel mai bine e ca el să fie tratat de un mameloman (un fel de meloman, numa’ că pe bază de ţâţe) ce mă aflu, un fesoman sau orice alt man nereuşind să pătrundă cum trebuie în profunzimile subiectului.

În mod evident, sânii reprezintă o atracţie pentru masculi deoarece le lipsesc. Cu alte cuvinte, sânii sunt pentru masculi un fel de penis pentru femei, din punct de vedere fascinativ. De la asta până la instalarea sânilor la conducerea lumii nu a fost decât un pas, ei conducând-o nestingheriţi până în ziua de azi. Şi o mai vor. Dacă judecăm însă la rece, lumea e condusă de nişte bucăţi de grăsime lipite de pieptul femeilor. Strâmbăm din nas, ca masculi, dacă vedem puţină celulită pe un cur, da’ nu ne deranjează tirania bucăţilor de grăsime de pe piept. Mai mult, un sfârc erect nu e cu nimic mai dizgraţios decât o bubă de care vrem să scăpăm. Şi totuşi, sfârcul erect e privilegiat. Ciudate vremuri trăim.

O altă temă de discuţie e mărimea. La fel ca în cazul mădularului, cei mai apreciaţi sunt sânii mari. Nelăsaţi, de preferinţă. Din postura mea de mameloman, care imiplică şi o mărime considerabilă a sânilor, nu pot să nu constat că, din nou, suntem nişte nedrepţi. Adică, nu-i destul că lumea e condusă de nişte bucăţi de grăsime, noi ne dorim să fie cât mai mari. Prin acest comportament, noi, masculii, am fost motivul pentru care medicina s-a revoluţionat, prin apariţia operaţiilor de mărire. Ăsta nu poate fi decât un lucru bun, zic. Până la urmă, şi ţâţele mici au farmecul lor, oricare ar fi ăla.

Dacă tot veni vorba de sfârcuri, aici apar modelele: ţâţe mari cu sfârcuri mari, ţâţe mari cu sfârcuri mici, ţâţe mici cu sfârcuri mari şi ţâţe mici su sfârcuri mici. Cu siguranţă, e greu să găseşti un mix bun.

Ar mai fi de menţionat dinamica decolteului. În viziunea mea, decolteul e un fel de arhitect urban, capabil să modifice configuraţia oricărei locaţii, fie ea interioară sau exterioară. Sunt convins că şi în viziunea voastră.

Sunt în casă şi mi-e bine. Afară e o lume a sânilor. O lume crudă, nedreaptă şi despotică.

Ţâţe camuflate în scule

Una dintre marile provocări ale omenirii, în general, şi a masculilor, în particular, este identificarea unor modalităţi de evadare din tirania matriarhală de cuplu şi pătrunderea într-un univers eminamente masculin. Fiecare dintre noi, coioşii, ne folosim de diverse tertipuri pentru a scăpa la bere sau la alte activităţi masculine. Uite că, de data asta, s-au gândit oamenii din advertising la noi (bulina portocalie).

hooters1 662x1023 Ţâţe camuflate în scule

via

Impactul topless-ului asupra percepţiei femeii moderne în societatea contemporană

Ştim ce urmează: creşterea gradelor va determina căderea sutienelor. Numai că, vedeţi voi, lucrurile nu sunt aşa simple precum par. Acţiunea de scoatere a sutienului, urmată de activitatea de expunere a sânilor la soare, ca într-un vernisaj generator de erecţii, nu puteau să se numească simplu: statul cu ţâţele goale la soare.

Ca şi în multe alte domenii, era nevoie de un neologism, care să legitimeze un anumit statut în societate şi să modifice percepţii, să genereze polemici şi, nu în ultimul rând, erecţii. Aşa a apărut în vocabularul cotidian topless-ul, termen care înseamnă orice altceva, numai plajă cu ţâţele goale nu.

Vorbim aici de o particulă verbală profundă şi motivaţională, importantă pentru încrederea în sine a oricărei făpturi feminine. De exemplu, când eşti pe plajă la Mamaia, faci topless, distanţându-te adânc de o nespălată care-şi scoate ţâţele pe malul lacului de baraj din sat. Şi la piscină faci topless, spre deosebire de una care îşi expune ţâţele la ştrandul comunal. Ce să mai zic de destinaţiile exotice? Sunt în cea mai antiteză cu mamelele bronzate prin căpiţe.

Topless-ul se aseamănă cu un corporatist căruia nu-i încape funcţia pe cartea de vizită (head of operations and specialist of improvement targeted strategies and social media guru)

Femeia cu patru ţâţe

Clepsidra s-a născut cu 4 (patru) ţâţe. Vă imaginaţi cam ce necaz pe capul ei. După ce că avea un nume de toată pula, natura a înzestrat-o şi cu un piept de căţea (nu în sensul de curvă, ci în sensul că aşa au căţelele, mai multe ţâţe, ce să-i faci). Provenind dintr-o familie modestă (am vrut să scriu şi “română”, da’ m-am gândit să evit pleonasmul), părinţii săi nu beneficiau de resurse financiare pentru a înlătura chirurgical surplusul de ţâţe. În schimb, au prostit-o că e o fiinţă cât se poate de normală, spunându-i că până şi căţelele au mai multe ţâţe.

Până la o vârstă, Clepsidra nu a fost deranjată de puzderia de mameloane care sălăşluiau pe pieptul ei. Ba chiar îi plăceau. Se juca cu ele, le alinta, le-a pus chiar şi nume (Clepsi 1, Clepsi 2, Clepsi 3 şi Clepsi 4). Îi lăsa chiar şi pe alţi copii să se joace cu ele. Veselia a ţinut câţiva ani buni, până când Clepsidra s-a transformat într-o adolescentă conştientă de sinele său feminin. Apoi, a mai crescut un pic. Ajunsă pe la 25 de ani, Clepsidra a început să fie din ce în ce mai complexată, stare ce s-a transformat într-o depresie profundă. Clepsidra a devenit o epavă.

Partea cea mai interesantă e că personaja noastră nu era distrusă din cauza faptului că avea 4 (patru) ţâţe, ci pentru că toate erau mici. Practic, Clepsidra, la cei 25 de ani ai săi, avea doar 4 (patru) sfârcuri.

Într-o zi, Clepsidra s-a hotărât să pună capăt suferinţei! A luat decizia de a face o operaţie de mărire a sânilor. Numai că, vedeţi voi, Clepsidra era tot săracă şi singura soluţie disponobilă, ca în cazul oricărui român prost, era contractarea unui credit pentru o chestie inutilă! Da, dar Clepsidra, săracă fiind, nu-şi putea permite o rată foarte mare, recte nu putea lua un credit mare. Şi aşa a ajuns în faţa celei mai mari decizii ale vieţii sale: mărirea a două ţâţe din 4 (patru).

Bine bine, da’ care două? Cum să le alegi? Au şi ţâţele sufletul lor. Nu le poţi mări aşa, după cum te taie capul. Nu putea să dea cu banul sau să folosească alte metode de genul, pentru că era o chestiune care nu putea fi lăsată pe mâna hazardului. Totuşi, erau ţâţele ei! 4 (patru).

Măcinată de greutatea deciziei, Clepsidra, indecisă şi săracă fiind, a luat o altă decizie. A luat un credit şi şi-a făcut o operaţie estetică de ataşare a încă unui vagin. Aşa, să fie echilibru.

Vă las. Mă duc să-mi fac un credit pentru un transplant de păr pubian.