Posturi marcate ‘superficialitate’

Mi se rupe de stereotipiile voastre!

Sunt posesor de iPhone. Folosesc acest telefon pentru că îmi satisface nevoile cel mai bine. Nu pentru că aş fi un Apple junkie sau anti Android. Deşi, nu cred că mi-ar strica un iPad, un MacBook sau chiar un iMac. Bine, să zicem că Apple e unul dintre brandurile mele preferate. Poate chiar un lovemark. Şi nu, nu sunt un hipster. Chiar deloc! Pur şi simplu folosesc un produs care îmi satisface anumite nevoi, ca orice alt produs. Iar dacă vorbim de brand, da, îmi oferă satisfacţia apartenenţei la un anumit grup social: posesorii de produse Apple. Atât. Dacă, în superficialitatea ei, societatea mă consideră hipster, micţionez pe ideile preconcepute ale lumii. Eu mă simt bine folosind acest produs. Şi asta e tot ce contează pentru mine.

Nu îmi place BMW. Adică, dacă aş avea bani de o maşină de genul ăsta, aş opta, probabil, pentru Audi. Dar dacă, totuşi, mi-aş permite şi m-ar cuceri un model al producătorului bavarez, l-aş lua fără să clipesc. Şi nu m-aş simţi cocalar deloc. Pentru că brandul BMW înseamnă cu totul altceva decât conotaţia peiorativă pe care i-a dat-o societatea românească. Îmi oferă maşina asta satisfacţiile pentru care am cumpărat-o? Dacă răspunsul e da, sunt mândru că mă aflu la volanul ei, în timp ce tu, fără o chiflă-n stomac, mă consideri, de pe trotuar sau din maşina ta obosită, cocalar.

La fel, dacă mă îmbrac de la nu ştiu ce brand sau folosesc un parfum pe care lumea le considerată “de cocalari”, mă va durea fix, da’ fix în rect! Dacă hainele sunt comode şi ok ca raport calitate/preţ şi îmi place cum miros, e suficient pentru mine.

Îmi place o piesă sau un anumit gen muzical pe care tu le cataloghezi nu ştiu cum? Să fii sănătos! Dacă eu mă simt bine, mi se rupe de părerile tale! M-ai văzut la nu ştiu ce chef că dansam pe manele şi m-ai catalogat instant drept manelist? Te invit călduros să mă suni pe fix! Vezi, poate răspund. Sau mai bine trimite-mi un fax. Sau un semnal cu fum.

Ideea e că prea mult ne lăsăm influenţaţi de “gura lumii” şi ajungem să ne fie ruşine să ne mândrim cu lucrurile care ne plac. Ia hai să punem noi gura lumii pe mut şi să ne bucurăm de viaţă!

Cursa bronzului: “Vaaai, ce te-ai bronzat! Înseamnă că a fost fain!”

Cuvintele de mai sus sunt singurele pentru care trăiesc unii oameni care pleacă în concediu. Pentru că societatea e atât de superficială încât, dacă te întorci din concediu nebronzat, înseamnă că a fost o vacanţă ratată. Nu contează că poate nu-ţi place să stai la soare sau că ai o piele mai sensibilă sau că poate ai preferat să te relaxezi în alt mod decât să stai ca o focă eşuată pe plajă sau la piscină. Nu! Bronzul este parametrul care indică reuşita unui concediu. Cu cât e mai puternic, cu atât vacanţa a fost mai reuşită. Te-ai întors şi nu eşti bronzat? Dă-te-n căcat de trist! Şi ca să scape de “gura lumii”, unii se înscriu într-o adevărată cursă a bronzului, mai ceva ca şi cursa înarmărilor.

Nu zic, o piele bronzată e mult mai aspectuoasă decât una brânzoasă, dar nici să faci din bronzat activitatea principală a vacanţei tale, ba chiar obsesia, când sunt atât de multe lucruri de văzut şi făcut.

Niciodată nu mi-a plăcut să stau la soare. Bine, poate şi pentru că am o piele second hand, care se înroşeşte precum un rac la pubertate, dar sunt sigur că, dacă aş depune puţin efort, m-aş căli şi aş intra şi eu în rândul “bronzaţilor”. Dar nici nu mă gândesc să-l depun, pentru că mi se pare o activitate atât de plictisitoare, dar atât de plictisitoare, încât prefer să mă uit la doi melci care fac sex.

Şi când mă uitam la unii cât timp şi nervi investesc în bronzat, mă şi apuca mila:

“M-am bronzat? Zi, m-am bronzat? Parcă mai trebuie să stau puţin pe spate…”

“Repede, să ne grăbim, să prindem soarele ăla bun, să moară cei de acasă de invidie când ne întoarcem!”

“Mai trebuie să stau puţin pe lateral şi parcă nici picioarele nu sunt chiar ok. Şi nici mâinile! Aaa, imediat se termină concediul şi nu m-am bronzat deloc!!!”

În timpul ăsta, eu stăteam şi-mi ascultam relaxarea.

Relaxaţi-vă şi voi, fraţilor, nu vă creşte statutul social şi nici contul din bancă dacă sunteţi mai bronzaţi. Sunteţi doar mai negri, pe care unii dintre voi îi discriminaţi.

Purtătorii de foi

Foile nu-s numa’ aşa, nişte suprafeţe albe pentru aşternut cuvinte, ci reprezintă, pentru unii, adevărate mijloace de legitimare într-o organizaţie. Fie că vorbim de munca la stat sau la privat, există o masă mare de oameni inutili, piloşi sau amândouă, care nu fac altceva decât s-o frece cu abnegaţie cât e ziua de lungă.

Ca să pară totuşi că nu-s angajaţi degeaba, carcasele de carne bipede au descoperit activitatea purtatului de foi. Au înţeles faptul că dacă eşti îmbrăcat bine şi mai ai şi nişte foi în mână, oamenii, în superficialitatea lor, îţi atribuie din start eticheta de om important în organizaţie. Mă, şi le poartă de nu mai ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă. Le poartă agitaţi, de parcă transportă codurile secrete ale arsenalului nuclear mondial. Le poartă vorbind la telefon, dându-şi limbi în propriile orificii anale. Le poartă în viteză, să nu ridice dubii. Le poartă în haită, pentru a conferi greutate activităţii.

Comportamentul are un dublu rol. În primul rând, homunculii trebuie să pară activi în faţa şefilor şi colegilor. Dacă lumea îi vede mereu în activitate, înseamnă că o fi ceva de capul lor. Nimeni nu va lua la întrebări un prost cu foi în mână care se plimbă de colo-colo. Apoi, activitatea le creşte rating-ul în rândul vizitatorilor organizaţiei: “Hmm… ăsta e îmbrăcat bine, vorbeşte tare, se agită, are nişte foi în mână… sigur e un om important!”

Numai ei ştiu ce e în sufletele lor rătăcite şi în cutiile lor craniene cu ecou. Numai noi ştim cât de strâns i-am lega de calorifer.

Lumina…

… Învierii să vă cureţe şi să vă călăuzească sufletele, să vă facă mai buni şi mai iubitori cu cei din jur. Mai mult, sfintele sărbători de Paşti să vă găsească sănătoşi şi liniştiţi, cu masa îmbelşugată şi cu sufletele împăcate. Şi mai mult, lăsaţi miracolul Învierii să vă pătrundă în case şi inimi şi să vă călăuzească vieţile. Şi mai şi mai mult, să învăţăm lecţia Mântuitorului şi, odată cu sărbătoarea Paştelui, să răspândim bine şi dragoste în jurul nostru. Şi mai şi mai şi mai… creştinilor, PREA MULTE CUVINTE!!!

SĂRBĂTORIŢI ÎN VOI!

TVdece vă urează un Paşte liniştit.

Sfaturi pentru fatuca de celofan

M-am hotarat sa le ajut in viata pe toate fatucile ce au drept model de reusita pizdulicile de la televizor si din reviste. Simt eu ca se arunca intr-un abis al mediocritatii si nu mi-as putea-o ierta niciodata, daca nu as incerca macar sa le luminez.

Daca tinzi sa te transformi intr-o buruiana din asta, afla ca nu vei fi altceva decat o fatuca de celofan. De ce denumirea asta? Pai, gandeste-te putin. Celofanul e o chestie practica, folosita la impachetat diverse. La fel, si tu vei fi folosita pentru a impacheta zona din jurul penisului unui bogatan. Dupa ce se despacheteaza ceea ce a fost impachetat, celofanul ajunge exact acolo unde vei ajunge si tu: la gunoi.

Mergem mai departe. Se stie ca pentru a face parte din specia “pizdulice cu bani”, in ziua de azi, trebuie sa intri in gratiile unei persoane de sex masculin, potenta financiar. Societatea noastra a conturat doua tipare: masculul gras cu bani si cel batran cu bani.

Daca analizam putin categoria celor grasi cu bani, ar fi cateva chestiuni de mentionat. Cand vei fi intinsa pe spate, in pozitia cracit, tot burdihanul ala se va revarsa peste tine. Vorbim de o greutate incomensurabila, ce nu doar ca va face imposibil actul sexual, ci e posibil sa iti puna in pericol chiar viata. Normal ca va trebui sa ii framanti bine burtocul, daca vrei sa mai pupi haine scumpe. Te vei mai intalni cu burdihanul si in momentele delicate in care iti va spune suav: “Fa, ia-o-n gura!”, momente in care bila de grasime se va sprijini pe capul tau. Apoi, cred ca realizezi ca bila aia trebuie sustinuta cu ceva. Mititelul va ingurgita cantitati industriale de hrana, garnisite din plin cu bere, din aia scumpa, fapt ce va determina o acumulare de gaze pe care le va elimina in atmosfera prin actiunea numita ragaiala. Da, va ragai precum un vier de fiecare data cand ii va veni si de foarte multe ori chiar in directia ta. Va trebui sa-i suporti cu stoicism gazele, pentru a merita geanta aia scumpa ce o porti pe umar. E foarte posibil ca “Ursuletul” tau, sau cum ii vei spune, sa nu fie mai inteligent decat un colac de wc. Bineinteles ca anturajul sau nu va fi mai rasarit. Ei bine, imagineaza-ti ca te vei afla foarte des in compania acestor oameni, care nu vor ezita sa isi bata mataranga de tine, ajutati fiind de nimeni altul decat “Ursuletul tau”. Va trebui sa suporti mui repetate si va trebui sa rezisti, daca vrei sa te prezinti a doua zi la centrul spa. Ar mai fi multe de zis, da’ sper ca te-am luminat suficient de mult incat sa nu fi curioasa sa le descoperi.

A doua categorie e putin mai delicata. Va trebui sa te inarmezi cu multa rabdare si sa iti suprimi mai multe simturi si valori: greata, respectul de sine, simtul vazului, mirosului, coloana vertebrala etc. Se stie ca, de la o varsta incolo, muschii incep sa cedeze. Asta presupune si imposibilitatea de a controla sfincterele. Stii ce e sfincterul? E muschiul din jurul orificiului anal, care ne impiedica sa ne besim cand nu trebuie si sa ne cacam pe noi. Da, draga mea. Batranelul tau cu bani se va besi extrem de mult si tu va trebui sa “inghiti” fiecare besina, daca mai vrei cheile de la masina. Apoi, odata cu inaintarea in varsta, mosucul va incepe sa saliveze necontrolat. Va trebui sa suporti fiecare dara de saliva pe care o va lasa pe haine, pe perna conjugala, pe prosoape. Si vei suporta, daca vrei implanturi. Unde mai pui ca, oricat de curatel e si oricate parfumuri scumpe detine, va veni o vreme cand va incepe sa puta a batran. Nu este nicio solutie, batranii put si gata. Te vei hrani cu acest miros, daca vrei excursii pe insule exotice. Sa mai adaug ca va trebui sa il futi in draci pana il mai tine? Sper totusi ca nu va trebui.

Am credinta ca v-am deschis cat de cat ochii si ca va veti reconsidera strategia de a reusi in viata. Daca nu, va doresc spor la framantat burti si la supt penisuri ofilite.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… haina il face pe om ?

Am intalnit pe scara blocului doua organe ale legii. Asteptau liftul. Cu toti cei sapte ani de acasa la mine, le zic: “Buna seara”. De la inaltimea uniformei sifonate, din prestanta epoletilor spalaciti, de sub umbra lasata de chipiul mancat de molii s-a auzit NIMIC. Uniforma le-a conferit sictirul necesar pentru a nu-mi raspunde la salut. In aces caz, haina il face pe om un dobitoc, desi cred ca daca ai imbraca un porc la frac, tot ti-ar intoarce un guitat.

Un corporatist la patru ace are aplombul necesar pentru a trata cu indiferenta un alt ins, imbracat doar la trei ace jumate’. El este definitia preapizdoseniei, este apostolul bunului gust, e mana cereasca. Mai conteaza ca vorbeste doar in definitii preluate din carti? Aici, haina il face pe om un papagal sterilizat, o papagala.

Un tanar, aspirant la titlul de masina de cusut/futut femei, apare in club intr-o camasa alba, cu logo-ul Gucci batut in paiete pe spate, in pantaloni albi si in niste ciocate enervant de albe. Crede despre sine ca e Adonis reincarnat. E sigur pe el, stie numara pana la o suta si, ca bonus, stie ca muia inseamna gura. Haina il face pe om Adonis suferind de oreon, pojar, rujeola, rubeola.

La intrarea aceluiasi club sade o halca de carne, purtand un tricou mulat, mai mic decat propriul creier. Ras in cap, cu ceafa la vdere, cu blugul gata sa puste si cu bocancul lustruit, omul nostru de paza este pregatit sa crape niste capatani. Este exemplul viu al faptului ca haina il face pe om un apendice al cefei, “brandului” si pectoralilor.

Cei doi politisti, papagala, Adonisul in mizerie si ceafa ambulanta se duc duminica la biserica. Acolo, dupa incheierea slujbei, trimisul Domnului pe pamant le spune ca nu ar strica sa mai cotizeze la biserica, pentru a castiga mila Celui de Sus, si ca la alegeri sa aleaga calea cea dreapta, colorata in nuanta politica ce nu pusca deloc cu negrul sutanei sale. Este evident ca haina il face pe om un apostol al ipocriziei.

De ce…