Bă, io zic să nu mai tot aruncăm cu căcat în ventilator! Că deprimări, că neplăceri, că au trecut anii, că bun simţ, că retrospective, că o murit Michael. Când e ziua ta, undeva, în străfundul fiinţei tale, ai o doză de aroganţă. Mică, mare, da’ ai! Sub texte de genul: “Vai, ce nu-mi place când e ziua mea, mă copleşesc gândurile şi anii…”, “Nu-mi place să mă laud că e ziua mea, cine ţine la mine îşi aminteşte”, “Prefer să petrec în sinea mea, aşa e mai bine”, “Nu vreau niciun cadou, mă bucur că sunt sănătos” se ascunde un mic dictator aniversar, care consideră că totul i se cuvine.
De ce să îmi mişc hoitul să duc gunoiul? Să şi-l mişte alţii, e ziua mea! De ce să încerc să par deştept? Pot să fiu prost precum peretele, e ziua mea! De ce să fiu bun la pat? E ziua mea, se trece cu vederea! De ce să nu mă îmbrac prost? Pula mea, e ziua mea!!! Sunt convins că, la moment aniversar, şi voi sunteţi străbătuţi de aceste trăiri arogante şi, pe undeva, e şi normal. Ia lăsaţi depresiile şi lamentările la o parte şi bucuraţi-vă că aveţi două mâini, două picioare şi că sunteţi înconjuraţi şi iubiţi de familie/prieteni. Sper să nu vă şochez cu vestea asta, da’ doar o singură dată pe an se celebrează momentul fatidic al venirii voastre pe lume. Profitaţi!
Bună, sunt Răzvan, e ziua mea, şi sunt arogant!
