Posturi marcate ‘stand up blogedy’

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… nimeni nu stie cu exactitate momentul zilei in care fetele fac treaba mare?

Excludem din start exceptiile, cum ar fi baia de acasa, cele din casele rudelor sau ca actiunea se petrece in timpul noptii.

Vorbim de momentele in care o reprezentanta a sexului feminin se afla in locuri in care nu e in siguranta din punct de vedere al intimitatii. La job, de exemplu. Daca nu esti suficient de norocoasa sa iti reglezi organismul sa se desfasoare inainte sau dupa job, e clar. Esti pierduta. Si mai e ceva clar. Cand vine treaba mare, u got to go. Evident, fiind o fiinta delicata, precum  o privighetoare, nu vei putea niciodata sa iti iei ultimul numar din Cosmopolitan, sa-l pui la subrat, si sa te plimbi agale pana la toaleta. Privighetoarea nu face caca. Maxim pipi mic si retusuri de machiaj.

Care e secretul? Simplu. Mi l-a relatat azi o prietena de-a mea, privighetoare de prim rang. Te tii pana in ultimul moment, dupa care insfaci trusa de machiaj si te indrepti agale, dar hotarat, catre toaleta.

Vei zambi colegilor, vei spune o gluma, te vei amuza pe subiectul vreme, vei face orice cu putinta pentru a stopa eventualele ganduri ale colegilor, cum ca ai putea vreodata sa faci ce face si Papa. Trebuie sa convingi lumea ca mergi sa iti pudrezi nasul. Odata ajunsa la toaleta, vei intreprinde intreaga actiune rusinoasa in maxim un minut. Vei trage rapid apa, timp in care vei da cu spray de baie, ca sa acoperi sunetul, astfel incat niciun fel de urme ale actiunii sa te poata trada. In final, vei iesi victorioasa si, in acelasi timp, degajata.

Deci, data viitoare cand o colega de-a voastra merge sa se rujeze… icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

De ce…

Maruntis

Ca orice romani strangatori, am adunat niste maruntis intr-un fel de recipient (o inimioara, asa, de fetite). Incepand sa dea p-afara, ne-am gandit noi ca ar fi fain sa-l valorificam si, cu un drum, sa facem si un bine vanzatoarei de la magazinul din colt, care e mereu in criza de marunti.

Zis si facut. Lista de cumparaturi: un pachet de samanta, un Cola, la doi jumate, si un pachet de tigari (cred ca v-ati dat seama, pana acum, ca maruntisul nu era deloc putin; as putea spune chiar ca era mult).

(aici ar trebui sa vina niste evenimente prea putin interesante, cum ar fi drumul pana la magazin, selectarea produselor de pe raft… poate ne-a si latrat un caine pe drum… oricum, chestii mult sub demnitatea unei postari respectabile)

Eu: “Am dori sa platim in foarte multi marunti. Nu cred ca e o problema, nu? Ba dimpotriva, cred”

Vanzatoare (in caldurile menopauzei, dupa umila mea parere): “Ba e problema! Ca n-avem ce face cu ei. Tocmai ne-a platit unu’ un milion in monezi.

Eu: “Si eu ce vina am? Maruntii mei or fi mai prost imbracati decat maruntii aluia?”

Vanzatoare: “N-aveti nicio vina, numa’ ca nu ii iau. Veniti maine si ii schimb”

Eu (dand in fierbere, da’ pastrand aparentele exterioare, pentru ca una dintre cele mai grele lupte, poate chiar mai dura decat cea cu sindromul premenstrual, e cea cu caldurile de la menopauza): “Bine. Noroc ca am luat si niste bancnote la mine. Dar, data viitoare cand vreti sa imi dati o guma rest, pe motiv ca n-aveti marunti, sa stiti ca nu v-o iau” (aceasta ultima fraza a adus-o si pe incalzita la punctul de fierbere)

(a urmat un fel de porcaiala domneasca, in sensul ca nu ne-am chiar injurat, da’ a fost un schimb de replici incins, sub demnitatea unei postari respectabile)

Pana la urma, eu am plecat fericit ca am mai bifat o rafuiala cu o vanzatoare si ea a ramas dezamagita de tineretul din ziua de azi. Data viitoare, o pun sa-mi crape toata samanta si sa-mi dea samburii.

Maruntii mei nu-s mai prost imbracati!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

modelul barbatului “murdar” uda fatuci?

Da, exista masculi “murdari”. Si nu ma refer neaparat la o mizerie morala, ca e vorba si de asta, ci la una cat se poate de fizica. Nu vreau sa zic nespalare, da’ e pe aproape.

Unele fatuci se uda de la o “barba murdara”. E barba aia care nu e nici barba, nici pilozitate faciala nerasa. E intitulata pompos quattro giorni (barba de patru zile, cum ar veni), probabil pentru a-l face pe purtator sa se simta un taur comunal cu renume de gigolo. In ziua de azi, nu ai nicio sansa cu o fata proaspat rasa si data cu after shave, menit sa imbete de cap orice purtatoare de veverita pe care o pupi. Nu, nene. Ti-o ia inainte unu’ care nu s-a ras de patru zile si e considerat a avea un aer sexy. As merge pana acolo incat sa afirm ca o barba nerasa e mai puternica decat o pula sanatoasa.

Apoi, e foarte pe val curentul trashy in lumea modei. De fapt, curentul asta este ceea ce buna-mea defineste: “haine aruncate cu furca pe tine”. Totul atarna, curge. Totul e crapat, rupt, cu mentiunea ca TOTUL e neglijent studiat. Stilul asta de imbracaminte merge foarte bine cu un par nespalat, chiar uns. Am vazut nenumarati handralai, care aratau de parca tocmai i-a regurgitat o vaca si care aveau un succes nebun la fatuci. Cu tot cu parul uns.

E clar ca modelul barbatului pedant, aranjat, scos din cutie, nu mai e la moda. In ziua de azi, trebuie sa arati cat mai lovit de soarta pentru a fi sigur ca penetrezi si tu ceva. Nu m-ar mira sa trebuiasca sa si puti.

De ce…

Sarbatorile la romani

febra cumparaturilor Sarbatorile la romani

Superman e santajabil!

Vreau sa va anunt in mod oficial ca Superman a revenit. Si nu a revenit oriunde, ci la Cluj-Napoca.

Prima data l-am vazut intr-un autocar care mergea de la Cluj-Napoca spre Baia Mare. Statea in spatele meu si asculta ceva muzica house. Superman era deghizat in Clark Kent, avea si ochelari, doar ca era mai slab decat l-am vazut eu la televizor. Si parca si mai scund, da’ sigur sigur Superman era.

Se pare ca parintii lui Superman locuiesc in acelasi oras cu parintii mei, de unde pot sa trag concluzia logica si sa sper timid ca am locuit 18 ani in acelasi oras cu Superman.

A doua oara, l-am vazut la un workshop. Venise deghizat tot in Clark Kent, ocazie cu care am aflat ca Superman nu mai pretinde a fi jurnalist. Acum e sales representative la librariile Carturesti.

L-am urmarit curioasa intreg workshop-ul. Si-a vazut linistit de treaba, uitandu-se din cand in cand pe site-urile de stiri. In mod cert, vroia sa vada ce se intampla. E doar datoria lui sa ne salveze pe toti. Am observat ca Superman e deosebit de temperat si calm, stie doar ca ne poate strivi cu privirea lui laser. Am mai aflat ca Superman e deosebit de insetat. A baut trei cola pe toata durata workshop-ului. Si eu as fi, de la atatea incendii pe care ar trebui sa le sting.

Am vrut sa ii las un biletel si sa-i spun ca stiu ca nu lucreaza la Carturesti si ca e, de fapt, Superman. Am mai vrut sa ma fac ca lesin, sa vad daca reactioneaza. M-am razgandit insa in ultima clipa. Cine sunt eu sa divulg secretul lui Superman? E destul ca stiu unde lucreaza si ca pot sa ma duc sa ii cer ce vreau eu. Acum e santajabil. Muhaha.

Moace

Silvestru s-a nascut intr-o familie modesta. A crescut intr-o casa cu bibelouri in vitrina, cu macrame pe televizor si cu paretare cu “Cina cea de taina” chiar si in baie. In fiecare duminica a mancat aceeasi mancare: supa de pui cu taitei si friptura de pui cu garnitura de cartofi pire. N-a prea fost el prieten cu scoala si, in consecinta, nici scoala n-a fost prietena cu el. Cu toate astea, a facut pe dracu-n patru si a terminat-o cumva. Imediat dupa actiunea de facere a dracului in patru si terminare a scolii, Silvestru a avut o revelatie: de obicei, lucrurile costa. A actionat in consecinta, angajandu-se prin diverse locuri, care nu s-au dovedit a fi solutii pe termen lung. Silvestru are acum 53 de ani, o geaca de piele, si o moaca pe care o recunosti dintr-o mie. Silvestru e controlor pe un mijloc de transport in comun.

Ziceti si voi. Cam de la cati ani lumina distanta le recunoasteti moaca specifica de controlor? Moaca + geaca de piele… daca nu le ai, nu cred ca ai vreo sansa in meseria asta. Oricum, o strategie gandita cu curu’. Pai, daca as fi intr-o functie de conducere la o regie autonoma de transport urban, as angaja in functia de controlor numa’ bunoci si bunoace. Sa nici nu banuiasca crestinul fara bilet ca bruneta, cu tate cat capu’ lui, de langa el urmeaza sa-l amendeze. Sau crestina, careia i-a expirat abonamentul, sa nici nu viseze ca brunetelul, la care se uita ca curca-n lemne, va scoate intr-un minut legitimatia…. Bun ii si Silvestru, cu tot cu geaca lui de piele.

Ghita s-a nascut tot intr-o familie modesta. Dar, spre deosebire de Silvestru, Ghita s-a aflat intr-o relatie de concubinaj cu scoala. (nu ma intrebati ce manca Ghita, ca ma doare-n scrot). Dorindu-si mult mai multe de la viata, Ghita a dat la facultatea de stiinte economice, pe care a terminat-o cu brio. Din nou, spre deosebire de Silvestru, Ghita era mai mult decat constient de faptul ca lucrurile costa. Fiind un prunc bun, s-a angajat rapid la o firma la care lucreaza si acum. Ghita are cararea intr-o parte, parul lins, usor uns, dat in cealalta, niste ochelari care ii acopera tot capul si un costum maro. Ghita e contabil.

Din cauza cifrelor si a hartiilor, cred ca reprezentantii acestei bresle, respectabile, uita de ei. Ati vazut vreodata un contabil sau o contabila care sa va faca sa salivati si sa-i violati cu un organ sexual virtual? Nici eu. Mno, nu ca ar fi ceva rau in chestia asta. Numa’ zic.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… fiecare se raporteaza diferit la pituite ?

Ante scriptum: Pentru a nu atenta la greata unora dintre voi, am inlocuit cuvantul muc cu sinonimul, mai digerabil, pituita. Unde mai pui ca e un sinonim extrem de savuros, caruia cred ca ii lipseste un “l” pentru a exprima soarta cruda a secretiilor nazale. Pitu(l)ita… splendid!

Mai mic fiind, nu ca acum as fi oarece dihanie inaltata la doi metri deasupra solului, eram un soi de om de afaceri. Aveam o firma care lucra exclusiv pentru export si se ocupa cu forarea zacamintelor nazale. Se numea MUCINSON.

Pe masura ce am adaugat niste primaveri la ierbar, am constatat, ca toti de altfel, ca extractia de zacaminte nazale este o actiune respinsa de societate, cu toate ca e la fel de naturala ca si defecarea sau mictiunea. Pe sleau, e de un porc de 400 de kile sa umbli dupa pituite in public. Chiar daca o iei razna, simtindu-le cum iti decoreaza peretii cavitatilor nazale, trebuie sa te abtii sau sa faci cumva sa nu te vada nimeni ca umbli cu scobitul. Cu toate astea, daca te apuca o diaree pe sistemul “aici si acum” trebuie sa gasesti rapid o modalitate de a elibera dragonul, chiar daca acel ceva e un tufis aflat in vazul lumii. S-apoi sa nu te pisi pe regulile sociale? Esti condamnat daca nasti pe nas, da’ e in regula sa nasti pe cur.

Pituitele devin cu adevarat interesante in momentul in care ies in lume si se transforma intr-o corvoada. Pentru a scapa cat mai repede de ea, fiinta umana s-a adaptat si si-a modificat codul genetic, luand nastere doua sisteme descotorositoare:

Lansatorii

Dupa extractia orgasmica (da, uneori chiar produce placeri nebanuite), lansatorul modeleaza discret pituita. Actiunea e de o finete deosebita, chiar el intrebandu-se daca o face sau nu. E mai subtila decat cea mai subtila chestie care va vine acum in minte. Dupa ce pituita capata consistenta si forma optima, lansatorul o va plasa, din nou, extrem de discret, pe varful degetului mare si o va propulsa in neant cu degetul aratator. Avantajul e ca lansatorul scapa rapid si neobservat de mizerie. Dezavantajul e ca pituita poate ateriza oriunde. De exemplu, poate ateriza pe zona de pe perete ce intra in campul vizual al noii iubite a lansatorului.

Intinzatorii

Acestia sunt mult mai perversi ca primii. Perversi, pentru ca actiunea descotorositoare e josnica. Dupa extractie, intinzatorul va cauta prima suprafata neteda, sau nu, pe care sa-si intinda opera. Rece, sec, fara scrupule. Unii dintre ei merg pana acolo incat se sterg de altii. Avantaje: descotorosire-fulger. Dezavantaje: sunt.

Pentru a ucide din fasa intrebarea, normala de altfel, care va rasari, marturisesc ca sunt lansator.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… nu exista carti de vizita cu functia da “sot de patroana” ?

Sunt unele femei care stau in spatele unor barbati puternici, insa doresc sa isi pastreze anonimatul, nepasandu-le de tabloide sau showbiz. Puternice, inteligente, frumoase, sigure pe ele, nu au nevoie de ochii beliti ai vanzatoarei de la colt de strada si nici de invidia muierilor de la coafor.

Si mai este cea de-a doua categorie de femei. Nevasta de om important, care se prezinta si la rand la Kaufland ca ultima toapa: “sunt sotia domnului doctor/avocat/ senator/ patron”.  Stearsa, de cele mai multe ori imbecila,  mahalgioaica, incarcata de bijuterii, ca bradul de Craciun, nu reprezinta nimic pentru societate, singura ei valenta pozitiva fiind actul de casatorie. Unele dintre ele au mers pana acolo, in ingamfarea lor, incat si-au facut chiar si carti de vizita cu titulatura de “nevasta de patron”. Nu au nimic notabil cu care sa se laude si cauta cu disperare grupuri de femei (de preferat mai proaste decat ele) carora sa le povesteasca despre avantajele lor ca sotii de oameni importanti in societate.

Nu neg, exista si barbati intretinuti, care profita de statutul social sau financiar al consoartelor si care incearca sa obtina beneficii de orice fel prin legitimarea pe care le-o da verigheta. Cu toate astea, barbatii astia au coaiele necesare sa nu inceapa o conversatie cu: “sunt sotul doamnei director”. Nuuu, barbatii sunt mai ingamfati decat femeile si presupun ca toata lumea stie deja cine sunt ei. Asa ca, incep cu un “Buna ziua”, aruncat in scarba printre dinti, si asteapta ca interlocutorul sa cada instant la picioarele lor.

Deci, nu cred ca vom vedea vreodata o carte de vizita pe care sa scrie: “sot de patroana”.

De ce..

LE: Mdea, se pare ca exista si asa ceva icon smile Te ai intrebat vreodata de ce... )

Scrisoare pentru Baba Craciun

Draga Baba (Craciun),

Iti scriu, in primul rand pentru ca toata lumea i se adreseaza doar umflatului de barbatu-tau. Ce? Tu nu ai sentimente? Nu ai un suflet care merita mangaiat in preajma sarbatorilor? Sunt convins ca da, si ca te uiti cu jind la milioanele de scrisori pe care le primeste Umflatul, in timp ce tu stai in umbra si ii gatesti tot felul de delicatese, care ii intretin burdihanul.

Nu cred ca ti-e usor. Cu toate ca are o imagine de om bun, aducator de cadouri, am banuiala ca acasa e un tiran. Ma gandesc cu mila la tine, la nenumaratele ore pe care le petreci in bucatarie sau spalandu-i si calcandu-i binecunoscutul costum rosu, pentru ca el sa apara impecabil in fata publicului. Refuz sa ma gandesc ca te pune sa cureti balega renilor, da’ simt eu ca o face.

As vrea sa aflu pasurile, visele, dorintele tale. Avand in vedere ca nu iti acorda nimeni importanta, cred ca ti-e destul de greu sa tii totul pentru tine. Cu cine sa vorbesti? Cu El, care toata ziua isi piaptana barba alba si isi mangaie burta? Cu spiridusii, care sunt ca niste negri pe o plantatie de jucarii? Cu renul Rudolph, care e un rebel si un ingamfat, doar pentru ca ii lumineaza botul? Saraca de tine. Esti ca un brad solitar, pe o insula inconjurata de rechini.

Cand a fost ultima oara cand te-a atins Umflatul? Sunt convins ca baga scuze de genul: “Lasa-ma-n pace! Nu vezi ca citesc scrisorile copiilor?”… si iar trebuie sa inghiti in sec, sa te intorci pe partea ta de pat si sa adormi cu ochii plini de lacrimi. Nu cred ca, la varsta voastra, se mai pune problema unei vieti sexuale. Da’ o mangaiere, un sarut, o vorba buna cred ca meriti, dupa cat il slujesti pe Umflat.

Imi imaginez ca sarbatoarea Craciunului trebuie sa fie foarte seaca, la voi in casa. Probabil, dupa ce duce cadourile in toata lumea, se intoarce obosit si nu face altceva decat sa bage in el si sa doarma pana dupa Revelion. Chiar, cand a fost ultima data cand ti-a facut un cadou? Mi-e mila de tine. Vreau sa stii ca ma gandesc uneori la tine. Ma doare sufletul. Uite, poti sa consideri aceasta scrisoare un cadou din partea unui suflet sincer, care intelege framantarile unei doamne respectabile.

Nu vreau sa bag zazanie in familia voastra. Da’ vreau sa incepi sa te gandesti mai mult la tine. Cred ca dupa atatia ani de slugarnicie, meriti si tu o viata mai linistita. Propune-i sa mergeti intr-o vacanta, chiar intr-o a doua luna de miere (asta daca ati fost in prima), spune-i sa angajeze o servitoare. Fa ceva! Nu te mai lasa folosita de un mos, care isi permite sa te trateze cum vrea el, doar pentru ca e celebru. Bate-l, daca e nevoie. Da, bate-l. Finut, da’ sa simta ca nu mai merge asa.

In incheiere, nu o sa iti cer nimic (cum face toata lumea, cand i se adreseaza Umflatului). Vreau sa iti urez sarbatori mai frumoase ca in alti ani si o batranete linistita.

Al tau,

Zicu din capatu’ satului

PS: Bate-l!!!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… ne mai aduce Mos Nicolae portocale ?

Indiferent de volumul sau pretul cadourilor primite de la Mos Nicolae, portocalele sunt nelipsite.

Reminiscenta post-comunista, perioada in care erai cineva, daca aveai o portocala pe masa, acest fruct ne face sa ne simtim chiar prost, daca nu il daruim celor dragi de Mos Nicolae. Daca primesti un cadou (pe strada, sa zicem), si trebuie sa il transporti pana acasa, trecatorii te vor judeca din priviri sau te vor privi intrebator, in cazul in care punga ta de cadouri nu contine si portocale.

Acum cateva zile, radeam de clujenii care asaltau standul de fructe, varand in sacose portocalele festive. Asta pana cand, ieri, am primit cadoul de Mos Nicolae si m-am trezit intrebandu-ma: “Si portocalele unde-s?”…. erau pe fundul pungii de cadou icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

E ok sa primesti si banane, sau alte fructe exotice, dar, daca in ziua de Mos Nicolae la mine in casa nu miroase a portocale, parca nu e acelasi lucru. E ca si cum, in ajun de Craciun, tati meu vrea miros de sarmale in case icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

De ce…