Nu ştiu la voi cum e, da’ mie îmi place să dorm în week-end până intru în putrefacţie. De fapt nu, până mi se împute mădularul. De 27 de ani de când mă aflu pe planetă, cei din jurul meu au învăţat chestia asta. Un week-end am, vreau să îl dorm. Sigur, vorbesc de dimineţi. Care ţin până la 13, uneori. C-aşai omu’, după ce munceşte o săptămână întreagă, după ce se trezeşte la ore ilegale, după ce vrea sa trimită ceasul deşteptător în raiul ceasurilor deşteptătoare, ar dormi şi el mai mult, că doar e una dintre plăcerile vieţii, pe lângă sex şi nu-mi mai vine în minte alta. No, în condiţiile astea, nu ştiu cum paştele mă-sii se trezeşte câte unu’ să mă sune, fie sâmbătă dimineaţa, fie duminică. În fiecare week-end. Io nu înţeleg.