Posturi marcate ‘societatea de consum’

Femeia-gadget şi bărbatul-device

Trăim într-o dictatură a gadget-urilor. În ziua de azi, nu haina îl face pe om, ci gadget-ul. Ni le dorim, visăm la ele, facem eforturi mari şi inutile să le cumpărăm, să avem sentimentul de apartenenţă la noua societate. N-ai un iPhone, un iPod, un Kindle, un Android sau măcar un amărât de touchscreen? Dă-te-n colo de sărac! Şi aşa se creează falsa impresie că societatea ne respinge, dacă nu jucăm cum cântă majoritatea. Doamne, ce faine erau vremurile când cel mai tare gadget era Tetrisul cu 999 de jocuri!

Femeia-gadget? E frumoasă şi are un stăpân care s-a plictisit de ea, aşa că se butonează singură. Are şi jocuri: joacă aşa cum i se cântă, că, altfel, nu primeşte upgrade la soft. Stă foarte mult pe mute, că lui nu-i plac femeile care vorbesc mult. Îşi pune chiar şi sentimentele pe mute, n-are încotro. Are toate aplicaţiile pe care şi le doreşte şi, totuşi, n-are nimic. Ar da orice s-o mai butoneze şi el din când în când. Dar el e prea ocupat să dezvolte aplicaţii. Şi să butoneze la altele.

Bărbatul-device? Îşi îndeplineşte task-urile cu sfinţenie. Nu discută, nu comentează, se pune şi pe mute, dacă e nevoie. Ar butona şi el ceva, dar n-are destule aplicaţii. Aşa că, din motive diferite de femeia-gadget, se butonează frenetic singur. A rămas la varianta de soft cu care a ieşit din fabrică şi visează la momentul în care va reuşi, în sfârşit, să facă upgrade, că s-a săturat să-şi tot atingă touchscreen-ul. E cel mai bun prieten al femeilor-gadget. E aplicaţia lor de confidenţă. În softul lui interior, ştie că va veni ziua în care va face upgrade la viaţă. Şi atunci va descărca aplicaţia prin care se va pişa pe toţi cei care l-au desconsiderat.

Dacă, prin absurd, s-ar căsători şi ar face un copil? Probabil ar rula o singură aplicaţie: facebook.

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 3 Comentarii »

Iepuraşul de Paşte, Moş Crăciun şi creştinii moderni

Contrar părerilor (1, 2), Moş Crăciun nu e zoofil, iar iepuraşul de Paşte nu are fetişuri cu pensionari. Relaţia dintre ei are la bază un personaj comun şi e reglementată de legile marketing-ului: vin, livrează, pleacă şi se întorc la anul. Atât de simplu. Fiind legaţi din punct de vedere contractual, contract semnat cu biserica şi cu societatea de consum, de-a lungul timpului, între ei s-a dezvoltat o frumoasă prietenie: Moşul are grijă de Iepuraş, iar Iepuraşul îi umple sufletul de bucurie bătrânului, prin giumbuşlucurile lui drăgălaşe. Evident, stau împreună, repet, fără vreo implicaţie sexuală.

Când Moşul e plecat să-şi facă treaba, Iepuraşul e trist şi viceversa. Momentul reîntâlnirii, după ce au adus bucurie în sufletele creştinilor, e unul dintre cele mai fericite ale existenţei lor banale, pentru că atunci chiar simt că se întâmplă ceva în viaţa lor: dorul, urmat de emoţia reîntâlnirii. În restul anului, când lumea uită de ei, o freacă cu abnegaţie.

Într-una dintre aceste seri plictisitoare, în timp ce stăteau şi-o frecau, Moşul îi spune Iepuraşului:

“Mă, Iepuraşule, îţi dai seama că, dacă nu era biserica, noi nu existam?”

“E drept, Moşule, da’ nici biserica nu exista fără creştini naivi.”

Creştini care, în noaptea Învierii, nu vor mai înconjura de trei ori biserica, ci McDrive-ul.

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 7 Comentarii »

În ziua de azi…

… degeaba te apuci de DJ-it, de mixat, zic, dacă nu ai un MacBook pe pupitru. Nici nu trebuie să-l foloseşti, doar să fie acolo aprins, să se vadă mărul.

… dacă tot veni vorba, degeaba îţi pui laptop-ul pe masa unei cafenele, dacă acesta nu este un MacBook. E ca şi cum ţi-ai bea cafeaua fără să-ţi ridici degetul mic, şi ştim cu toţii cât de dramatic sună asta în hipsterland.

… n-are rost să ieşi din casă, dacă nu ai cel puţin o chestie vintage pe tine. Orice, fie şi părul pubian.

… barba nu poate fi doar barbă. Ea trebuie sculptată, astfel încât să pară că tocmai ai ieşit de la un bărbier orb.

… e trendy să puţi a transpiraţie.

… se zice că dacă nu eşti pe cel puţin o reţea socială, nu exişti. Prin deducţie logică, eşti un antisocial. Cu toate că, de multe ori, reţelele n-au nicio treabă cu socializarea.

… e imperativ necesar să ai o pereche de ochelari de soare cum avea tata. N-aveţi cum să nu îi ştiţi, toată lumea îi poartă. Efectiv, ţi se-mput ochii dacă nu porţi aşa ceva.

… e bine să fii mai deschisă.

… dacă ieşi în oraş, trebuie să bei shot-uri de Jagermeister. E noua fiţă! Se uită lumea la tine ca la un lepros, dacă te vede cu un pahar de Jack în mână.

… e de bon ton să menţionezi că eşti implicat în nişte proiecte inovative offline, cu toate că termenul nu valora nimic până la apariţia online-ului.

… e fancy să fii militant, chiar dacă habar n-ai pentru ce militezi. Poate eşti implicat într-o organizaţie care susţine că pacea mondială se poate obţine doar prin eradicarea populaţiei de ornitorinci. Da’ pe tine te doare-n scrot! Tu militezi pentru pacea mondială.

… dacă n-ai un blog, o plasmă, un aparat foto performant, o eşarfă la gât şi-o cască albă în ureche, te poţi cere jos din viaţă.

Destul, că-i vineri.

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 6 Comentarii »

Oare cât de tragic ar fi?

Primul lucru pe care-l facem după ce luăm salariul e să ne cinstim cu băutură sau mâncare. Sau să ne cumpărăm ceva: “Ce dracu’, doar am muncit pentru banii ăştia, atât nu merit şi eu???” Şi spargem nişte bani. După asta, continuăm să-i spargem, pe sistemul “de aia s-au inventat, să fie cheltuiţi, o viaţă avem!” Şi tocăm, şi tocăm. După ce terminăm cu tocatul, ne punem iar pe spart.

Asta e, suntem dependenţi de ei ca de aer, deşi se pare că unii au reuşit să scape de acest “viciu”. Mă gândeam aşa, oare ce aş face dacă într-o zi m-aş trezi doar cu un singur leu în buzunar şi ar trebui să mă descurc cu el toată ziua. Cred că mi-ar ajunge de-o ţigară, să-mi ţină de foame. Sau poate mi-aş lua o cutie de chibrituri, m-aş duce în centrul oraşului şi m-aş apuca să le sting pe limbă, în speranţa că lumea se va aduna şi mă va răsplăti cu bani pentru show. Băi, ce spirit antreprenorial am.

I-am întrebat şi pe alţii:


Vezi mai multe video din Divertisment

Voi?

Taguri: , ,
Postat in TVdecisme | 10 Comentarii »

Iisus şi marketing-ul

Se pare că, acum 2000 de ani, s-a născut un prunc care a revoluţionat sistemul de valori al omenirii: “Să ne bucurăm! Ni s-a născut Mântuitorul!” Din momentul în care a venit pe lume, soarta sa a fost pecetluită din punct de vedere comercial. Cele două momente care l-au legitimat în conştiinţa creştină, naşterea şi învierea, au creat cele mai mari oportunităţi de piaţă din istoria omenirii. Asta pentru că naşterea şi învierea au părăsit demult zona sacrului, fiind îmbibate cu profanul comercial.

Dacă în anul Domnului 2010, la Vatican se exploatează la maxim imaginea lui Ioan Paul al doilea (scrumiere, căni, brichete, brelocuri, mă mir cum de nu am văzut şi chiloţi cu chipul său), îmi imaginez cum era dacă existau oameni cu spirit antreprenorial pe vremea Mântuitorului. Vă daţi seama? Pe vremea aia erau nişe de piaţă, nu sărbători mainstream, ca în zilele noastre.

Un om cu fler de acum 2000 de ani ar fi putut foarte bine să-şi deschidă o tarabă exact lângă ieslea în care s-a născut Iisus. Putea să vândă orice: un fir de fân din ieslea Mântuitorului, transpiraţie de pe faţa lui Iosif, bucăţi de balegă ale dobitoacelor aferente. Ar fi fost cea mai mare lovitură de marketing din istoria omenirii. Omul s-ar fi îmbogăţit şi, probabil, ar fi fost ucis. Păţăşti.

La fel, un alt creştin putea să-şi amenajeze un stand chiar lângă cruce. Sigur, i-ar fi fost puţin mai greu, datorită puzderiei de soldaţi romani, da’ să zicem că i-ar fi mituit cu o parte din profit. Ăsta chiar era un norocos! Putea comercializa primele picături de sânge din trupul Mântuitorului, putea vinde cuiele, putea vinde giulgiul, putea vinde crucea cu totul! Era a doua mare lovitură de marketing din istorie. Omul s-ar fi îmbogăţit şi ar fi reuşit chiar să rămână în viaţă, datorită mitei amintite mai sus.

Sună dur? Ia gândiţi-vă cam ce se întâmplă în zilele noastre de cele două sărbători.

Taguri: , , , , , , ,
Postat in Zicu | 5 Comentarii »

De prin grajd

E sâmbătă dimineaţă. În grajdurile individuale ale oraşului se dă trezirea. Vitele, chiaune de somn, îngurgitează hrana aferentă, se adapă şi se pregătesc pentru călătoria din fiecare week-end: drumul spre Marele Grajd.

Înhămate la tot felul de atelaje, scumpe sau cinstit de ieftine, noi sau la mâna a zecea, îngrijite sau mâncate de rugină, cu tracţiune integrală sau cu tracţiune lipsă, vitele încep să umple locul în care, se pare, le place să se relaxeze, după o săptămână de păscut pe câmpul muncii.

Un grup de vite, aranjate mai pestriţ, rage din toate puterile pentru a atrage atenţia. E cea mai lovită de soartă specie: vita cocalară.

Două vite mai bătrâne se înghesuie, cu toate că nu e aglomeraţie.  Gesticuleză, se revoltă, dau din copite, se bat pentru un loc în fată deşi, chiar nu e nimeni în faţa lor. Aceste vite au rămas cu sechele din perioada în care stăteau la coadă, cum altfel decât ca nişte vite.

Multe vite se odihnesc la staulele special amenajate pentru asta. Consumă fân aflat în două stări de agregare: lichid, ca tabiet, şi solid, pentru a umple golurile din stomacuri.

Două vite, aflate în anexa din grajd dedicată achiziţionării hranei, au descoperit o minune: degustarea de fân. După mai multe târcoale date locaţiei, şi-au făcut curaj şi au cerut şi ele o porţie. Le-a plăcut atât de mult, în special pentru că e gratis, încât s-au mai întors peste zece minute pentru o nouă porţie. S-au gândit că nu le va recunoaşte nimeni. Aşa a şi fost. Sau, cel puţin, aşa le-a plăcut lor să creadă. Fiind nişte vite nehămisite, s-au mai întors şi peste 15 minute, peste o jumătate de oră şi chiar peste oră. De fiecare dată au primit fânul mult dorit. E, cu adevărat, o minune!

O parte din vite au venit în pelerinaj la Marele Grajd pentru achiziţionarea unor tălăngi noi, cu care să îşi facă apariţia pe câmpul muncii sau în grăjduleţele amenajate pentru distracţie. Dar, majoritatea au venit la Marele Grajd cu un singur scop: acela de a se holba ca viţelul la vitrina nouă.

Concluzia la care am ajuns azi, după 5 ore petrecute la cumpărături, e că românii se duc la mall ca vitele la grajd.

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 2 Comentarii »