Posturi marcate ‘snobism’

Snobisme

Scarpină-te la ceafă. Scarpină-te bine. Fă în aşa fel încât să iasă eticheta şi să putem vedea ce brand porţi. În fond, te jenează eticheta, tre’ să te scarpini, nu? Şi acum regreţi ziua în care ţi-ai cumpărat un tricou simplu, care nu afişează brandul. Aşa că, scărpinatul te ajută să-l scoţi la lumină şi să constatăm cu toţii că te descurci în viaţă, etichetistule. Da de unde, de fapt, te mănâncă ceafa, asta dacă nu i-ai luat-o înainte.

Dacă totuşi ai avut inspiraţia snoabă de a-ţi achiziţiona o textilă pe care scrie mare “NIKE”, mimează că te legi la şiret. Tremuri de nervi când te gândeşti că pantalonii acoperă marca pantofilor pe care îi porţi. Leagă-te la un şiret nedezlegat, lăbarule, şi toţi vom pica pe spate când vom vedea brandul în care îţi locuiesc picioarele.

De ce ai mai face chestii de genul ăsta în anul Domnului 2010, când orice fomist îşi poate permite, prin bunăvoinţa unor băieţi descurcăreţi, orice brand? Cum de mai există persoane care, în acelaşi an de graţie 2010, întreabă: “Ce marcă sunt blugii?” Băăăăăăăăăăăăăăăăăăă, nu mai suntem în ’90! Au trecut vremurile în care femeile se futeau cu băieţaşi cu treninguri FUBU şi hanorac STARTER! Ne pişăm cu o presiune de cel puţin patru atmosfere pe fiţele voastre de snobi. Şi noi, cei care am crescut cu adidaşi chinezeşti din piaţă, ne permitem să punem o haină de firmă pe noi, fără să epatăm. Şi ştiţi de ce? Pentru că muncim, ‘tu-vă-n gură de snobi!

Trecând peste acest moment mai tensionat al articolului, mă gândeam la o culme a snobismului. Chiar dacă există una, sunt convins că a mea e mai bună: să prizezi aur, în speranţa că vei face o piatră aurită la rinichi.

Sucul “domnesc”

După ce ai băgat în tine hectolitri de suc mai ieftin decât o hârtie igienică foarte ieftină, după ce ai bifat jdemii de iritaţii de la fel de fel de poşirci colorate chimic şi chiar după ce ţi s-a acrit de mizeria ce curge la robinet, te-ai hotărât să îţi iei şi tu o sticlă de suc din ăla care udă doar gâtlejuri baştane. Până la urmă, ce paştele mă-sii, tragi degeaba la jug? Nu meriţi şi tu câţiva stropi de lichid interzis? Chiar atât de oropsit să fii încât să bei doar suc sub brandul Kaufland? Eee, până când?

Şi te duci la super/hyper/giga/calealactee market. Ajuns în zona băuturilor, treci mândru pe lângă rafturile cu sucuri ieftine. Ştii bine că nu eşti acolo pentru ele şi le arunci o privire superioară, garnisită cu nişte scârbă, celor care se vor delecta cu suc la doi litri cu doi lei. Gândeşti: “Ceapa voastră de fomişti. Io azi cumpăr suc domnesc!”

Dintr-o dată, un paradis cromatic şi papilo gustativ se aşterne la picioarele tale. Zecile de ambalaje viu colorate încep să se joace cu ochii tăi şi simţi deja pe gât gustul dulce al lichidului bogaţilor. Ai ajuns la raionul de sucuri scumpe! Şi te pui pe ales, pentru că nu vei lua decât o singură sticlă, doar nu-ţi permiţi mai multe. Şi te uiţi precum curca-n lemne: portocale roşii de sicilia, nectar de piersici cu fructul pasiunii, suc de maracuya cu avocado şi aloe vera, suc de fructe de pădure 400% natural, nectar de căpşuni şi banane altoit cu muguri de brad şi extract de nucă de cocos, suc de palmier cu aromă exotico-mediteraneeană plus încă alte zeci de combinaţii. Eşti complet debusolat. Dacă iei portocale roşii de sicilia şi e mai bun ăla de palmier? Şi chiar dacă iei din ăla de palmier, poate nu e la fel de natural ca cel de fructe de pădure 400% natural. Ce să faci? Cum să alegi? Nu e doar un simplu suc, e SUCUL!

După ce ţi-ai pierdut mai mult de o oră printre chestii ude pentru snobi, te mai uiţi o dată la ele, te lingi pe buze, te mai uiţi o dată, tragi o înjurătură sănătoasă şi te duci la raionul săracilor să cumperi suc de mere la patru litri. Anormal de verde. La promoţie! 3 lei!

“Bun a fi şi ăsta, că doar n-am murit până acum de la el. Sigur nu-s mai cu moţ alea scumpe. N-au cum să fie… Futu-i în gură de bogaţi!”

Guvizii cu funcţii

Să zicem că ai reuşit, cumva, nu neapărat datorită competenţei tale incomensurabile, să urci pe scara ierarhică şi să ajungi diriginte de poştă. E o realizare, având în vedere că maximul ce s-a atins în familia ta e CEO al unei mese cu pătrunjel din fundul unei pieţe. Te-ai ajuns, cu alte cuvinte. De ce paştele mă-sii crezi că rahatul tău pute altfel? Eşti acelaşi infect, cu o funcţie mai sus. Acţiunile tale nu modifică ecosistemul planetei, vorbele tale nu au căpătat, dintr-o dată, semnificaţii revelatoare şi, cu siguranţă, nu ai devenit mai frumos. Eşti un lăbar de diriginte poştal!

El nu, el e capabil, adoptă alt comportament social. Râurile pe lângă care trece îşi schimbă sensul de curgere. Nu se mai bagă în anumite discuţii, pentru că nu mai sunt de nivelul său. Nu mai acţionează cum ar fi acţionat în trecut (şi cum îi vine să acţioneze), pentru că nu se cade. E atât de impregnat cu noua lui funcţie, încât uită că oamenii din rândul cărora s-a ridicat sunt mult mai oameni decât va fi el vreodată. Nu mai contează prietenii, societatea, poate nici familia. El e un guvid ajuns diriginte de poştă! (luând contact, de-a lungul vieţii mele, cu diverse buzi, am ajuns la concluzia că rahatul pute la fel. asta ca să fie clar).

Şi am adus vorba doar de un diriginte poştal. Gândiţi-vă cum stau lucrurile prin multinaţionale, bănci şi alte locuri ce put a snobism. Cred că un guvid avansat de prin aceste locuri e absolut convins că poate transforma zama de gunoi în Dom Perignon.

Te-ai întrebat vreodată de ce…

… berea e un generator universal care ne împinge, uneori, la săvârşirea unor acţiuni nesăbuite, cum ar fi achiziţionarea unei casete ce o surprinde pe Marilyn Monroe drogându-se?

Înainte de scris: Vă povesteam, acum ceva vreme, episodul cu vânzătoarea la menopauză. Dracu’ o ştiut că întâmplarea va căpăta un efect de bumerang şi mă va lovi direct în moalele capului. Cobor jos, după ţigări, la magazinul de la scara blocului, unde îşi duce veacul o vânzătoare, mai în vârstă aşa, foarte simpatică, cu care ne înţelegem foarte bine. Când să dau “bună seara”, rămân trăsnit. Cine credeţi că se întreţinea, foarte amical, cu doamna mea simpatică? Da, menopauzista! M-a recunoscut, ba chiar m-a salutat… Sunt distrus. Cu siguranţă că o să-i povestească episodul doamnei drăguţe, o să mă zugrăvească în fel şi chip şi o să îmi fută imaginea de copil cuminte, pe care mi-am construit-o migălos timp de doi ani.

Dacă laşi nişte muncitori, într-un apartament ce trebuie zugrăvit, împreună cu un bax de bere ieftină, seara, când te vei prezenta la inspecţie, apartamentul va fi zugrăvit în totalitatea sa. Berea le va canaliza energiile întru reuşita supremă.

Dacă promiţi unui om că îi vei da o bere în schimbul unui serviciu, omul ăla va fi în stare să-şi vândă sufletul diavolului pentru răsplata hameioasă. Gândul că burtoiul său va mai găzdui încă un locatar din malţ îl va face să tremure de nerăbdare.

Dacă i te adresezi unui mascul cu propoziţia interogativă: “Merem la o bere?”, acesta se va pişa pe el de bucurie.

Dacă îi vei spune unui bătrân că dincolo de gard îl aşteaptă o ladă de bere, acesta va evada din azil.

Berea e generatorul universal, capabil să declanşeze în oameni cele mai complexe reacţii chimice, transformându-i în nişte oi hipnotizate de lichidul galben. Cred că poţi rezolva 60% din problemele pe care le ai într-o viaţă cu bere. De fapt, poţi să-ţi croieşti drumul în viaţă cu bere. Poţi să treci prin facultate cu bere. Poţi să scapi de gura nevestei cu bere. Poţi să dai vina pe bere. Pe lângă astea, poţi să te naşti la o bere sau să mori la o bere. Ai bea şi acum o bere!

Uneori însă, berea, sau alte lichide alcoolice, îşi dezvăluie efectul distructiv. Unele dintre aceste momente sunt licitaţiile ce scot la vânzare obiecte stupide, vestimentare sau de altă natură, care au aparţinut unor celebrităţi. Asta pentru că, mă gândesc că trebuie sa fii foarte beat sau fumat să achiziţionezi aşa ceva. De ce ai vrea să deţii chiloţii lui Elvis? Sau unghiera lui Michael? Sau un inel care a locuit în buricul, plin de scame, lui Oprah? De ce ai vrea să ai o casetă ce o surprinde pe Marilyn drogându-se???

Cei care se mândresc cu astfel de reuşite sunt dovada vie că mix-ul prostie/bani naşte floci din cur ambulanţi.

De ce…