Pe lângă misterele legate de sensul vieţii, înţelegerea femeilor, mecanismul după care funcţionează infidelitatea masculină, piramide, existenţa altor forme de viaţă în Univers, vine un moment în viaţa fiecărui om când se întreabă: “da’ oare eu în ce poziţie şi în ce condiţii am fost conceput?” O întrebare firească, de bun simţ, aş zice. Nu trebuie să ne fie ruşine cu noi înşine. Suntem oameni, e normal să ne punem întrebări.
Sigur, probabil toţi avem impresia că suntem roadele unei seri romantice între părinţii noştri, cu lumânări, muzică şi tot tacâmul. Numa’ că, vedeţi voi, nu tot timpul iese cum plănuim. Degeaba s-au chinuit ai noştri să creeze condiţii prielnice procreării, dacă sămânţa nu s-a prins în momentul ăla, ci în urma unei partide scurte pe masa din bucătărie. Chestie care ar trebui trecută undeva, poate în certificatul de naştere, ca, în momentul în care apare aceast mister existenţial, să-l putem elucida. “Costel, conceput în poziţia câinelui, într-o budă de crâşmă”.
Dacă e să pătrundem în adâncul problemei, cred că s-ar putea identifica şi câteva tipologii, pe care voi încerca să le creionez, fără a emite pretenţia că le-am surprins pe toate.
Cei concepuţi cu lumina stinsă, în poziţia misionarului. Firi retrase, timide, pudibonde. Sunt nişte delicaţi, în preajma cărora trebuie să vorbeşti în şoaptă, să nu cumva să se spargă. Îi oripilează doar gândul că există un cuvânt care începe cu “p” şi se termină cu “ulă” şi că cineva l-ar putea rosti în prezenţa lor. Asta doar la suprafaţă, în interior fiind nişte perverşi.
Cei concepuţi cu lumina aprinsă, în poziţia misionarului. Puţin mai deschişi decât cei de mai sus, dar la fel de duplicitari. Caută să ne lumineze cu inteligenţa lor, ei trăind în bezna unei conştiinţe murdare. Ştiu ei bine ce-au făcut şi ce n-au făcut.
Cei concepuţi pe la spate, în natură. Spirite libere, revoluţionare, cu idealuri măreţe şi irealizabile. Se implică în tot felul de organizaţii care militează pentru nimic şi sunt convinşi că lumea e a celor cu sufletul curat şi mintea liberă. Fiecare por al trupului lor transpiră complexitate şi profunzime. Da, sunt hipsterii de azi.
Cei concepuţi înghesuit, în cabina de duş din baia unui motel. Tot timpul au trebuit să muncească dublu, faţă de un om normal, pentru ceea ce au. Disperaţi să evadeze din încorsetarea socială pe care o resimt, sechele ale momentului în care au fost concepuţi, fac orice să demonstreze că sunt mai buni decât majoritatea. Normal, au o deschidere pentru tot ce e ud, ceea ce pe unii îi transformă în campioni la înot, iar pe alţii în alcoolici. Sun uşor claustrofobi.
Cei concepuţi pe maşina de spălat, cu cracii-n sus. Sunt oamenii “buni la toate” de azi, cărora le port o dragoste nemărginită.
Cei concepuţi în căpiţa de fân, cu doamna deasupra. Sunt copiii ăia de la ţară care reuşesc la oraş, ăia care trag tare pentru note mari, se duc la olimpiade, termină o facultate ca şefi de promoţie şi se angajează în bănci.
Cei concepuţi pe bancheta din spate, pe lateral. Sunt convinşi că, într-o zi, vor conduce lumea. Idealism combinat cu mania puterii şi cultul personalităţii. N-are cum să iasă bine. Unora le iese şi ajung să fie înjuraţi de cei care i-au votat.
Cei concepuţi degeaba.
