Oare cum ar fi fost să fi inventat noi ceea ce este cunoscut drept “sărut franţuzesc” şi acesta să poarte denumirea din titlu? Pentru asta, trebuie să reflectăm puţin asupra climatului în care a luat naştere acest sărut. Franţa e o ţară specială, cu o bucătărie senzaţională, cu tradiţie în fabricarea vinurilor, cunoscută pentru moda exclusivistă şi pentru parfumurile rafinate. Toţi aceşti factoti au creat premisele acţiunii de mozolire. Practic, e pe undeva instinctual să-ţi bagi limba în gura partenerului, când ştii că acesta miroase divin, e îmbrăcat bine şi papilele lui gustative sunt în delir.
Acum, să ne gândim la noi. Suntem şi noi o ţară specială, avem o oareşce tradiţie în fabricarea vinurilor, chiar dacă majoritatea celor de pe piaţă sunt pe bază de pastile, avem o bucătărie interesantă, extrem de grasă, ne îmbrăcăm de la second şi ne luăm parfumuri de la magazine cu totul la 10 lei. Rezultă că “sărutul românesc” are miros de sarmale, altoit cu miros de second hand, altoit cu miros de parfum ieftin şi cu iz de vin pastilat. Dacă la toate astea adăugăm şi o râgâială sănătoasă de bere, avem tabloul perfect al sărutului românesc.
