Posturi marcate ‘sarbatorile la romani’

Ce descoperă locuitorii marilor oraşe când merg acasă de sărbători

Cei care n-au vrut să se complacă în monotonia şi lipsa perspectivelor din oraşul mic în care s-au născut, populează marile oraşe, gen Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, şi se întorc în locurile de baştină când le permite programul încărcat, dar mai ales de sărbători. Şi când se întorc acasă, la ceas de sărbătoare, îşi redescoperă originile cu uimirea unor oameni superiori şi impregnaţi de cosmopolitismul marilor oraşe.

1. Descoperă, de fapt redescoperă, faptul că mâncarea părintească e mult mai bună decât plasticurile pe care le mănâncă “la oraş” şi bagă în ei ca şi cum ar veni Apocalipsa. Iar după terminarea sărbătorilor, se întorc în “metropole” şi dau iama în sălile de sport, că sunt oameni moderni, cu abonament la sală. Şi se chinuie să dea jos până la următoarele sărbători, când vor pune la loc. Redescoperă grăsimea.

2. Unul dintre cele mai importante ingrediente ale marilor oraşe e viaţa de noapte. Ei, când pasărea de noapte din “metropolă” se întoarce, de sărbători, în orăşelul de baştină, se declară dezamăgită, chiar oripilată, de opţiunile de distracţie. Localurile sunt de căcat, pline de oameni neinteresanţi, care nu ştiu să se distreze, spre deosebire de marile cluburi cu dansatoare în cuşti sau baruri simandicoase cu muzică live “de la oraş”. Micile localuri de acasă sunt de căcat acum, dar, în liceu, erau clienţi fideli. Nu mai sunt de nasul lor, dar, în tinereţe, au dormit în ele. Ne-am emancipat, domne’!

3. Există, totuşi, şi o consolare pentru pasărea de noapte din metropolă, nevoită să suporte, de sărbători, atmosfera nasoală din “localul de provincie”: “băăă, nu-mi vine să cred ce ieftin se bea aici! Am cheltuit doar 30 de lei şi deja-s praf! Bine, băăă!”

Cum să ne organizăm la cumpărăturile de sărbători

Teorie: dacă mergi cu o săptămână mai repede la cumpărăturile de sărbători, nu va fi multă lume şi te vei putea desfăşura în voie.

Tristul adevăr: tot Clujul s-a gândit la fel.

În acest weekend, clujenii au dat iama în cele două malluri din oraş. Ca şi cum ziua de mâine nu ar fi existat. Nici aducerea unor moaşte la pupat nu ar fi atras atât de multă lume. Oamenii erau în pelerinaj la bisericile capitalismului.

Sâmbătă, la ora 12:00, parcarea unuia dintre malluri era arhiplină. În food court, oamenii mâncau în picioare sau chiar pe jos, de parcă au uitat să gătească. A fost o luptă om la om, cărucior la cărucior. Am reuşit să iau ultimul produs de pe un raft, sub privirile terifiate a două doamne. Am fost călcată pe (nu în!) picioare de mai multe ori şi am primit o sticlă de suc în spate. Am simţit spiritul sărbătorilor şi când am stat 40 de minute la casă, pentru că domnul din faţa mea a cumpărat două coşuri pline. Pe bonuri de masă.

Stimaţi clujeni, ca anul viitor să nu ne mai comportăm ca nişte vite scăpate de sub control, aş vrea să vă propun un plan de bătaie pentru sărbători.

Luni – Au drept de shopping doar bătrânii. Nu poţi să fugi prin magazine, nu poţi să faci slalom cu căruciorul, nu ai condiţie fizică? Aveţi onoarea primei zile din săptămână, în primul rând datorită vârstei, apoi pentru că noi, ăştia din câmpul muncii, suntem amorţiţi lunea şi nu prea ne arde de cumpărături.

Marti – Mame cu copii. Pentru că vrem să facem shopping, nu să participăm la maratonul de evitat copii plângăcioşi cu căruciorul. Aveţi o zi doar pentru voi!

Miercuri – Liceeni, studenţi, firme, şomeri. Azi e ziua voastră, cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi!

Joi – Salariaţi din tot Clujul, invadaţi mallurile! Fugiţi mai repede de la job, profitaţi la maxim de orele astea! Oricum, va fi mai aerisit fără categoriile de mai sus.

Vineri – Open day. Sigur o categorie de mai sus şi-a dat seama că a uitat ceva. Însă, nu vom merge la mall deodată, atenţie! Orarul de vizitare va fi afişat pe site-urile mallurilor şi la intrare. De la 7-9 vor merge toţi cei al căror nume de familie începe cu A, B şi C, de la 9-11 D, E, F şi tot aşa!

În weekend e Crăciunul.

Pentru că înainte de sărbători fericite, trebuie să avem cumpărături liniştite!

Micul ghid al musafirului

Post comun de Florica şi Zicu

Pentru că se apropie sărbătorile, ne-am gândit să venim în ajutorul vostru cu câteva sfaturi, care să vă ajute să fiţi nişte musafiri model.

1. Pregăteşte-te din timp! De pe acum, ar trebui să-ţi îmbogăţeşti garderoba din categoria “haine de duminică”. Nimeni nu-şi doreşte nişte musafiri care put sau care au pete de transpiraţie pe haine!

2. Când mergi în vizită, cadoul pentru gazde e opţional. Trebuie să gândeşti pragmatic, ca la nuntă:  “ei au adus ceva când au fost ultima dată la noi sau au venit cu mâna-n fund?”

3. Nu mânca niciodată acasă, înainte de a pleca în vizită! Oamenii se dau peste cap să pună ceva pe masă, iar tu nu trebuie să-i dezamăgeşti! Trebuie să guşti din toate şi să mimezi plăcerea, chiar dacă ce ai tu acasă e mai bun.

4. De asemenea, dacă ai mai multe vizite de făcut în aceeaşi zi, nu băga în tine ca spartul! Fiecare gazdă va pune ceva pe masă, iar tu trebuie să-i satisfaci culinar pe fiecare în parte! Dacă vrei să faci economie, poţi chiar să nu pregăteşti nimic de sărbători şi să trăieşti din vizite.

5. O lege nescrisă a vizitelor spune că trebuie să te îmbeţi mai tare decât gazda, ca să îi areţi că i-ai apreciat ospitalitatea. Atenţie, însă, nu toate gazdele ştiu de legea asta şi s-ar putea să iasă urât!

6. Când eşti în vizită şi mergi la baie, e ok să te dai cu parfumul gazdei. Sigur nu va simţi nimic şi chiar dacă da, îi va fi jenă să spună ceva.

7. Ţine de bunul simţ să stai în vizită până dimineaţă! Gazdele sunt sincere când spun: “Doamne fereşte, nu ne deranjaţi, chiar nu vrem să ne culcăm!”

8. Dacă eşti din alt oraş şi eşti musafir pentru mai multe zile la aceeaşi gazdă, când pleacă oamenii de acasă şi rămâi singur, e ok să faci un inventar cu ce au prin dulapuri. Prietenia care vă leagă va fi şi mai puternică!

9. Tot pentru musafirii de cursă lungă, produsele de igienă şi prosoapele sunt opţionale. Oricine are aşa ceva în casă, iar dacă nu ţi le pune la dispoziţie, foloseşte-le cu nonşalanţă!

10. Dacă vrei să-ţi şochezi gazdele, în dimineaţa de Crăciun, când v-aţi strâns toţi la masă, urlă cât poţi de tare: “HRISTOS A-NVIAT!!!”

UPDATE: A apărut deja şi micul ghid al gazdei!

Şoc! Incendiar! Exclusiv! Senzaţional! [FOTO]

N-o să înceteze să mă uimească numele pe care românii şi le pun la firme. Sunt un izvor nesecat de fascinaţie şi prostie. Un drum prin ţară, fie el şi scurt, îţi dezvăluie adevărate perle creative. Sunt sigur că patronul afacerii de mai jos este bătaia de joc a prietenilor, poate şi a familiei. Nu vreau să-mi imaginez ce i-a fost dat să audă la masa de Paşte.

Titlu de tabloid: Află cine e Vasile, mogulul uns cu toate alifiile!

14 Şoc! Incendiar! Exclusiv! Senzaţional! [FOTO]

Exemplu de mişto pe seama lui: “Bă, sper că atunci când te vezi cu Vântu, nu mergi cu mâinile unsuroase, hăhăhă.”

De mult n-am mai stat într-o grădină, la ţară, şi să ascult liniştea. Hai, şi păsările. Acolo, în Maramureşul istoric, limbile ceasului s-au oprit la momentul în care au apărut tradiţiile. Şi, Doamne, fain îi să simţi sărbătorile în astfel de locuri.

Titlu de tabloid: Florica şi Zicu au dat ouăle vopsite artificial pe cele tradiţionale! Află cine a câştigat la ciocănit! [FOTO]

21 Şoc! Incendiar! Exclusiv! Senzaţional! [FOTO]

Acolo afli cât de simplă poate fi viaţa. Atât de simplă, încât un copac se transformă într-un suport de ziare.

Titlu de tabloid: Ţărane, te plângi că eşti sărac şi dai banii pe ziare?

31 Şoc! Incendiar! Exclusiv! Senzaţional! [FOTO]

Da, copacul respectiv e ţinut în grădină doar pentru asta. Zguduitor de simplu, să nu-ţi pese că există facebook.

Titlu de tabloid: Zicule, ce-ţi mai plac zonele dinRomânia!

41 Şoc! Incendiar! Exclusiv! Senzaţional! [FOTO]

N-ai cum să nu te îndrăgosteşti de Maramureş.

McSarmale

De vreo doi-trei ani, am observat un fenomen: fie că e vorba de Crăciun sau de Paşti, în a doua, maxim a treia, zi de sărbătoare McDonald’s e plin! Probabil fenomenul durează de mai multă vreme, da’ eu l-am observat recent. Poate că, odată cu trecerea timpului, observ mai greu fenomenele sociale. Mă, da’ nu plin aşa, că nu găseşti loc la masă, plin de stai la rând jde minute să comanzi un căcat de McPuişor (tot timpul mi-am imaginat cum ar fi să intru într-un McDonald’s şi să comand 10 beri, că, har domnu’, au bere, şi-un McPuişor). Şi nu doar McDonald’s, ci şi pizzeriile şi alte stabilimente de gen (de când am observat fenomenul, l-am tot analizat, aşa ştiu, dacă vă întrebaţi, îmi rup din timpul meu de sărbătoare ca să analizez natura umană).

Adică, după ce au îngurgitat hrană de sărbătoare cât pentru un batalion de cosaşi, şi aici nu mă refer la insecte, ci la masculi transpiraţi care au culcat un lan la pământ, românaşii îţi regăsesc liniştea stomăcească la fast-food? Se pare că da! Scurşi de prin paturi sau fotolii, rostogolindu-ne cu viteza chiftelei şi împingând aerul cu forţa costiţei despicate, găsim loc şi pentru un Sfânt Meniu sau o Pizza. Că aşa suntem noi: ne-am născut mămăligari şi vom muri hamburgari! Funcţionăm pe sistemul: fie pita cât de grea, io mănânc şi pizza mea!

Şi după ce românul demonstrează un asemenea devotament, ieşind din casă, în zi de sărbătoare, McDonald’s nu e în stare să introducă nişte produse cu specific naţional, cum face în alte ţări? Ce, noi n-am mânca nişte McSarmale? Sau nişte McMămăligă? Sau nişte McTobă?

Da’ ştirile când vor învia?

Fie că e vorba de Paşte sau Crăciun, se pare că departamentele de ştiri ale televiziunilor autohtone intră într-un soi de transă generată de maioneză, cărnuri şi alcool. Starea de asceză e atât de profundă, încât, pe alocuri, se ajunge şi la o levitaţie mediatică. Dacă priviţi atent, se poate observa cum ştiristul decolează discret din scaunul lui de ştirist, animat fiind de reveria prezentării stereotipiilor sărbătoriceşti.

Sunt câteva teme generale, care se repetă an de an, asigurându-le un rating chinuit, printre platourile încărcate ale telespectatorilor. Cred şi eu că e dificil să te baţi cu o pulpă de miel sau o oală de sarmale. Trebuie să te foloseşti de orice clişeu, pentru a-l determina pe om să ridice capul din farfuria unsuroasă şi să-ţi acorde câteva secunde de atenţie. Dacă mielul e bine făcut, s-ar putea să dispari în negura butonului “off”, ştiristule de doi lei.

Rahatul mediatic începe cu o săptămână înaintea sărbătorilor. Ne sunt prezentate zeci de ştiri cu tema românilor la cumpărături. Ca şi cum noi, pulimea de dincolo de sticlă, nu am şti că dacă vrem să umplem maţul trebuie să procurăm, în prealabil, nişte merinde, ştiriştii se străduiesc să ne ţină la curent cu densitatea populaţiei din marile magazine.

Vagoanele de clişee ne sunt servite însă după cele două momente-cheie ale sărbătorilor: slujba de Crăciun, respectiv slujba de Înviere. Ştirile de a doua zi dimineată debutează fulminant cu nişte buci. Mari. Dansante. Tremurânde. Aflăm cum s-a distrat tineretul patriei după ce a ieşi de la biserică. Bucile sunt la fel de roşii ca ouăle de pe masă. Au fost şi “ciocnite” de careva. Bucile, zic.

Apoi, e imperios necesar să pătrundem într-un apartament de bloc, probabil în cel al rudelor cameramanului, că nu văd cine şi-ar dori o echipă de filmare la masa de Paşte, pentru a vedea cum petrec românii sărbătorile. În fiecare an, ne este servit un circ de apartament, animat de feţe alcoolice şi gospodine hipopotamice.

Imediat după, apar pe sticlă cei mai proşti români care au făcut ochi pe aceste plaiuri: nehămisiţii. Sunt ăia care, an de an, îşi bat propriul record de spitalizare festivă. Cât de prost să fii să nu ştii când să te opreşti din mâncat? Cercopitec de prost?

De parcă nu am putea digera bucatele, trebuie neapărat să aflăm cum au petrecut politicienii sărbătorile. Ne sunt prezentaţi în bucătărie, la masă, prin ogradă, cu zâmbetele tâmpe la purtător. Şi ei s-au născut cândva, păcat că nu-i răstigneşte nimeni.

Obiceiuri ciudate de sărbători? Aceleaşi. În fiecare an, de Paşte, ne este servit, în premieră mondială, războiul cu artificii al localnicilor de pe insula Chios.

Totul culminează cu sms-urile “originale” pe care şi le-au expediat primatele.

Ştirile-au murit! Adevărat au murit!

La ora asta, vămile sunt pline

Pline de întorşi. De la muncă. De la hămălit. De la slugărit. Sunt pline cu două categorii de români: cei care au tras ca dobitoacele în străinătate şi vin să petreacă sărbătorile acasă, tihniţi, în familie, şi cei care au tras ca dobitoacele sau chiulul şi vin să-şi dea impresii de sărbători.

Prima categorie e inofensivă. Numai ei ştiu câte au avut de îndurat. Numai ei ştiu că blocurile spaniolilor nu se ridică singure, buzile italienilor nu se curăţă de la sine, iar, surprinzător, cururile portughezilor nu se şterg ca prin minune. Pentru toate astea, au venit pe lume românii. După tras la jug, se întorc acasă, îmbibaţi cu praf de cărămidă şi rahat, şi tot ceea ce vor e să fie înconjuraţi de linişte şi dragostea familiei.

A doua categorie e formată din greuceni. Ăştia se întorc plini de beşini. Sigur, e posibil să fi tras şi ei din greu, dar e la fel de posibil ca veniturile lor să fie generate din “învârteli”. Vor ÎNCHIRIA o maşină arătoasă, pentru a-i lăsa mască pe cei de la ei din orăşel sau sătuc. Vor purta haine extravagante, chiar dacă au un singur rând, pentru a le putea explica amărâţilor rămaşi acasă că asta e moda în occident. Vor avea telefoane scumpe, fără niciun cent pe cartelă. Şi, mai presus de toate, vor vorbi cu accent italian, spaniol sau orice accent le vine la gură, pentru că, vezi Doamne, ei e deja interesanţi. Ei stâlceşte româneasca. Altul e nivelul la care este ei: “Es una bună masa di Paşte, mă înţelegi?”

Fiecare cu sărbătorile sale.

Sarbatorile la romani

febra cumparaturilor Sarbatorile la romani