Posturi marcate ‘sarbatori’

Ce înseamnă, de fapt, “sărbători fericite”?

A devenit un fel de automatism, pe care îl rostim fără să-l gândim sau să-l simţim. E un fel de “te iubesc” la ceas de sărbătoare. Îl aruncăm în stânga şi-n dreapta, ca şi cum ar trebui bifată şi chestia asta, şi parcă ne simţim mai bine că ne-am făcut datoria de sărbătoare.

Pentru noi, fericirea nu înseamnă să bagi în tine precum porcul. Atâta timp cât avem un cap deasupra gâtului, nu ne e teamă că vom muri de foame. Nu înseamnă să verşi nişte clişee penibile într-un sms şi să consideri că ţi-ai făcut datoria. Atâta timp cât avem un suflet, vom scrie cu el. Nu înseamnă ruperea cluburilor în două. Atâta timp cât avem o familie şi prieteni, vom şti să ne simţim bine şi altfel. Nu înseamnă programe reşapate la televizor. Atâta timp cât avem blogul ăsta şi, implicit, pe voi, vom şti că avem colţul nostru de relaxare.

TVdece vă urează sărbători cu adevărat fericite!

Dacă porcii ar fi specia dominantă pe Pământ…

… sunt convins că ne-ar consuma. Scurt şi fără greţuri. Şi ar mai şi râgâi bine după noi, că într-un fel râgâie un om şi în alt fel un porc, din străfundurile lui porceşti. Şi nu doar ei. Probabil găinile, dacă ar fi la putere, ar fi înnebunite după KFH (Kentucky Fried Human). Că aşa fac speciile dominante, le consumă pe cele inferioare (vezi omul).

M-am legat de porci pentru că ei sunt vedetele acestei perioade. Ei ne vor bântui prin maţe, ei ne vor determina să borâm din cauza excesului, din cauza lor vom ajunge la spital cu toxiinfecţie alimentară.

Ştire la Şoric TV: “Tocmai în preajma sărăbtorilor de iarnă, Asociaţia Procesatorilor de Carne a hotărât să majoreze preţul la carnea de om…” Dezamăgit, vărsat în fotoliul său, porcul Ghiţă grohăie: “Futu-i, iar n-avem om de Crăciun. Scroafo, tăiem un plod!” (am uitat să menţionez că sunt şi canibali).

Discuţie între doi porci:

“Am un om de vreo 350 de kile… vis!”

“Şi cum îl tai?”

“Păi cum, îi bag cuţitu’-n glandă!”

“Da’ n-ai auzit de noile norme? Cică tre’ să-l asomezi”

“Bine, mă, că doar îs oameni, ăştia se mâncă şi între ei, la cât de sălbatici sunt” (asta e din realitate, şi oamenii sunt canibali, la figurat, chiar dacă sunt specia dominantă.)

“No, să mă chemi la pomana omului!”

O scroafă către partenerul ei de viaţă:

“M-ai înşelat, omule!”

Pierdut spiritul Crăciunului. Refuz să îl declar mort.

De când m-am mutat la Cluj, Crăciunul nu a mai fost niciodată la fel. Poate am crescut, m-am maturizat, sau poate m-am prostit. Oricum, niciodată nu am mai simţit apropierea sărbătorilor ca atunci când eram la Baia Mare şi mă agitam cu mama prin bucătărie, făceam bradul cu tatăl meu.

Crăciunul înseamnă acum fuga de la serviciu în data de 23, maxim 24, câteva zile de odihnă la ai mei şi înapoi la Cluj. Bradul e deja făcut şi mă aşteaptă cuminte, mama are masa încărcată. Cineva îmi spunea că vârsta e de vină. Că, deocamdată, fac echilibristică între două lumi, două case, şi poate că are dreptate. Nu aş putea să stau la Cluj de Crăciun pentru că, deocamdată, aici nu e casa mea, e maxim chiria mea. Pe de altă parte, nici la Baia Mare nu mai e casa mea şi nici spiritul Crăciunului nu îl mai simt ca odinioară.

Poate când voi avea casa mea la Cluj, iar ai mei vor veni în vizită, cu ocazia primului Crăciun oficial aici, va apărea, din nou, şi spiritul Crăciunului, rătăcit momentan. Apoi, vor veni şi copiii, iar atunci, în mod clar, Crăciunul va avea altă însemnătate. Cred că, până la urmă, asta e, Crăciunul se trăieşte diferit la fiecare vârstă.

Azi m-am hotărât să bag spiritul Crăciunului cu forţa în mine. Am desfăcut o portocală, nici unul dintre colegi nu a vrut. Am pus o colindă, toţi şi-au pus căştile. Am să apelez la ultima soluţie şi o să fac ceea ce face orice femeie: o să mă duc la cumpărături de Crăciun! icon smile Pierdut spiritul Crăciunului. Refuz să îl declar mort.

Fie ca…

fieca Fie ca...

La fel ca cele ale multor conationali, degetele mele au tastat de cateva ori cuvintele “Fie ca”. Ei bine, asta este ultima data cand o fac. (dat fiind contextul Fuegist, chiar nu m-am putut abtine) Sunt convins ca daca eu pot, vor reusi si altii. Pe aceasta cale, doresc sa le transmit tuturor celor care il au pe “Fie ca” in sange sa ma scuteasca de mesaje standard. Daca nu sunteti in stare sa zamisliti ceva original, pastrati-va centii pentru amatorii de clisee.

5, 4, 3, 2, 1… capot

Ante scriptum: Nu stiu daca v-am mai spus de obsesia mea, dar, din punctul meu de vedere, cuvantul “capot” este unul dintre cele mai urate cuvinte din limba romana.

Fara sa va lasati vrajiti de cliseista magie a sarbatorilor, fara sa va ganditi la super distractie, prieteni, mancare, bautura, fara sa va dati cu parfum, fara sa va pregatiti chilotii curati, ganditi-va putin la ipoteza ca suntem supravegheati indeaproape de o civilizatie extraterestra si la ce vede civilizatia asta in noaptea de revelion. Ii vede pe toti reprezentantii speciei inferioare pe care o analizeaza (pornim de la premisa ca ei sunt superiori, ca altfel nu vad cum ar sta in spatiu si s-ar uita la noi) beti, precum peretele, efectuand o numaratoare inversa, la capatul careia zbiara ca bezmeticii si se pupa frenetic.

Daca parasim nava extraterestra si analizam la rece, sarbatorirea schimbarii anului e la fel de relevanta ca si mizeria de Sfantul Valentin. O buna parte dintre noi nici nu prindem ora 12 treji. Alta buna parte asteapta artificiile, pentru ca e unul dintre cele mai importante momente din viata lor. O a treia buna parte nu se duce la nicio petrecere, deoarece e deprimata si, mai mult ca sigur, se va sinucide. Restul partilor s-au strans sa mance bine, de parca nu ar mai exista ziua de maine.

Cu toate astea, se pare ca o singura noapte de numarat invers nu e suficienta. In timp ce ducea gunoiul la pubela, unuia i-a venit stralucita idee numita microrevelion. Mirobolant! Adica, nu-i inca revelionul, nu-i nimic de numarat, da’ hai sa mai tragem o betie inainte de revelionul adevarat si sa ne facem de doua ori de rusine in fata civilizatiei extraterestre. La fel e si cu petrecerea de Craciun la firma. Un motiv in plus pentru niste corporatisti, imbracati la trei ace jumate’, de a o arde superior: “Nu pot sa vin, am petrecere de Craciun la firma”. Nu mai bine aluneci tu pe gresie un pic?

No, dupa toate cele scrise, va vine sa credeti ca postul asta promoveaza un microrevelion? E un microrevelion mai special, pentru ca e pe baza de internauti.

afis www 2 723x1024 5, 4, 3, 2, 1... capot

Detalii gasiti la Andrei.

Sarbatorile la romani

febra cumparaturilor Sarbatorile la romani

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… ne mai aduce Mos Nicolae portocale ?

Indiferent de volumul sau pretul cadourilor primite de la Mos Nicolae, portocalele sunt nelipsite.

Reminiscenta post-comunista, perioada in care erai cineva, daca aveai o portocala pe masa, acest fruct ne face sa ne simtim chiar prost, daca nu il daruim celor dragi de Mos Nicolae. Daca primesti un cadou (pe strada, sa zicem), si trebuie sa il transporti pana acasa, trecatorii te vor judeca din priviri sau te vor privi intrebator, in cazul in care punga ta de cadouri nu contine si portocale.

Acum cateva zile, radeam de clujenii care asaltau standul de fructe, varand in sacose portocalele festive. Asta pana cand, ieri, am primit cadoul de Mos Nicolae si m-am trezit intrebandu-ma: “Si portocalele unde-s?”…. erau pe fundul pungii de cadou icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

E ok sa primesti si banane, sau alte fructe exotice, dar, daca in ziua de Mos Nicolae la mine in casa nu miroase a portocale, parca nu e acelasi lucru. E ca si cum, in ajun de Craciun, tati meu vrea miros de sarmale in case icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

De ce…