Se pare că, acum 2000 de ani, s-a născut un prunc care a revoluţionat sistemul de valori al omenirii: “Să ne bucurăm! Ni s-a născut Mântuitorul!” Din momentul în care a venit pe lume, soarta sa a fost pecetluită din punct de vedere comercial. Cele două momente care l-au legitimat în conştiinţa creştină, naşterea şi învierea, au creat cele mai mari oportunităţi de piaţă din istoria omenirii. Asta pentru că naşterea şi învierea au părăsit demult zona sacrului, fiind îmbibate cu profanul comercial.
Dacă în anul Domnului 2010, la Vatican se exploatează la maxim imaginea lui Ioan Paul al doilea (scrumiere, căni, brichete, brelocuri, mă mir cum de nu am văzut şi chiloţi cu chipul său), îmi imaginez cum era dacă existau oameni cu spirit antreprenorial pe vremea Mântuitorului. Vă daţi seama? Pe vremea aia erau nişe de piaţă, nu sărbători mainstream, ca în zilele noastre.
Un om cu fler de acum 2000 de ani ar fi putut foarte bine să-şi deschidă o tarabă exact lângă ieslea în care s-a născut Iisus. Putea să vândă orice: un fir de fân din ieslea Mântuitorului, transpiraţie de pe faţa lui Iosif, bucăţi de balegă ale dobitoacelor aferente. Ar fi fost cea mai mare lovitură de marketing din istoria omenirii. Omul s-ar fi îmbogăţit şi, probabil, ar fi fost ucis. Păţăşti.
La fel, un alt creştin putea să-şi amenajeze un stand chiar lângă cruce. Sigur, i-ar fi fost puţin mai greu, datorită puzderiei de soldaţi romani, da’ să zicem că i-ar fi mituit cu o parte din profit. Ăsta chiar era un norocos! Putea comercializa primele picături de sânge din trupul Mântuitorului, putea vinde cuiele, putea vinde giulgiul, putea vinde crucea cu totul! Era a doua mare lovitură de marketing din istorie. Omul s-ar fi îmbogăţit şi ar fi reuşit chiar să rămână în viaţă, datorită mitei amintite mai sus.
Sună dur? Ia gândiţi-vă cam ce se întâmplă în zilele noastre de cele două sărbători.