TVdece

Bună Florica şi Zicu!

Vă citesc blogul de multă vreme şi îmi place tare mult cum scrieţi! În fiecare zi, îmi aduceţi zâmbetul pe buze şi vă mulţumesc pentru asta! Pentru că vă respect foarte mult munca, am stat mult pe gânduri dacă să vă trimit acest mail sau nu. Fiind printre ultimele soluţii la care m-am gândit, am zis să încerc, că n-am ce pierde. Vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău, ştiu că sunteţi nişte oameni deschişi, dar efectiv nu mai ştiu ce să fac.

De o săptămână, ninge fără încetare la noi în oraş. A nins atât de mult, încât efectiv suntem îngropaţi în zăpadă. Atât de mult, încât nu mai vedem afară de zăpadă. Şi stăm la etajul trei. De patru zile n-am mai ieşit din casă, am rămas fără mâncare, fără un suc, fără o bere, fără o sămânţă de spart când stăm la televizor. Şi cred că ştiţi ce nasol e să n-ai ce ronţăi la televizor. Hârtia igienică e pe terminate, şerveţelele-s prea scumpe să ne ştergem cu ele, pasta de dinţi s-a dus, ne spălăm cu bicarbonat, ca pe vremuri, şi ne e o poftă de ceva dulce de nu vă puteţi imagina. În plus, suspectăm că a murit pensionara de la doi, că a început să pută. Practic, tot blocul e sechestrat. Ca să mai alungăm amarul, ne întâlnim seara pe scară şi punem de-un chef, că tare ne plictisim. Parcă toată lumea a uitat de noi. Sigur, există şi părţi bune: s-au mai sudat relaţiile între vecini, n-am mai putut să mergem la muncă, iar o vecină şi un vecin şi-au descoperit dragostea unul pentru altul şi urmează să fie cununaţi de un alt vecin, care e preot. Deci, dacă nu se întâmplă ceva, peste două zile avem nuntă în bloc. Nu ştiu ce vor pune pe masă, că şi ei au rămas fără mâncare, dar probabil vom pune mână de la mână şi vom face să fie bine. Ştiţi doar că românul e descurcăreţ.

Cel mai grav e că nu mai putem spune: “du-te până la vecinu’ şi cere o cană de zahăr”, esenţa vieţii la bloc. Suntem efectiv distruşi de treaba asta, mulţi vecini protesând că nu mai au de la cine să ceară.

Nimeni nu ştie cum s-a ajuns aici. De fapt, bănuim ceva: fiecare vecin a crezut că va da alt vecin zăpada din faţa blocului şi până la urmă n-a dat-o nimeni. Adevărul e că nimănui nu i-a păsat, ca s-o zic pe aia dreaptă şi să vedeţi că sunt un om sincer. Am văzut la televizor că la alţii au venit jandarmii să deszăpezească şi nu înţelegem de ce nu vin şi la noi. N-am tare încerca să ieşim, că e un ger afară de piatră crapele (îmi permit această mică glumă, ştiu că o veţi gusta). Cine ştie, poate facem dracului o pneumonie. În fine, ideea e că încă nu-i chiar aşa grav, da’ nici bine nu-i. Se termină mâncarea, da’ nici nu ne-am duce la muncă. Ne plictisim, da’ ne şi simţim bine. Ne frustrează situaţia în care suntem, da’ trecem repede peste. Băutura nu e deloc pe terminate.

N-o mai lungesc şi trec la scopul acestui mail: vreau să vă rog să scrieţi un articol pe blog şi să puneţi un banner, fie ca să faceţi un apel ca să vină cineva să ne deszăpezească, fie să ni se arunce provizii din elicopter, ca să putem ţine nunta aşa cum se cuvine. Dacă se adevereşte că vecina de la doi a murit, vom avea şi o înmormântare. Ataşat găsiţi cele două versiuni de banner: pe unul scrie “Nu-i o ruşine să dai la lopată în locul altuia”, iar pe al doilea “O nuntă şi o înmormântare la răcoare”. Ambele trimit la site-ul asociaţiei de locatari. Articolul puteţi să-l scrieţi cum vreţi, dar v-aş ruga să mi-l trimiteţi să-l văd înainte de publicare. Sper că nu e o problemă, vrem să fie cât mai bine!

În speranţa că veţi fi înţelegători şi că nu v-am deranjat, vă doresc tot binele din lume şi mulţumesc anticipat pentru ajutor!

Costel

PS: Dacă ni se aduce şi şampanie, să fie Martini Asti!