Încep prin a vă mărturisi că nu voi începe cu mizerii-standard, specifice primului post dintr-un an nou: “A fost un revelion minunat. Am stat în cabană şi am urmărit dansul fulgilor de nea.”; “Nici nu ştiu de când nu m-am mai distrat aşa bine. Am avut confeti şi în chiloţi.”; “În noaptea dintre ani, am stat şi m-am gândit bine la ce vreau să fac cu viaţa mea în 2010″… blablabullshitpipigalben.
Vreau să vă vorbesc în schimb despre depravare. Despre decadenţă. Despre cum te poţi transforma, în câteva ore, dintr-o doamnă într-o uşuratică. A fost o transformare cutremurătoare la care am pus şi eu umărul. Nu regret nimic. Ea şi-a hotărât singură soarta. Un lucru e sigur, e cea mai zguduitoare cădere în gol la care am asistat vreodată.
Doamna în cauză, care în 2009 era la înălţime, este nimeni alta decât dânsa:

Distinsă, delicată, un adevărat trofeu pentru orice vulpoi. Ceva s-a întâmplat, odată cu trecerea în 2010. S-a petrecut o schimbare, atât în ea, cât şi în noi.

Dacă s-ar fi oprit aici…

A continuat să îşi bea minţile şi să facă de cea mai mare ruşine regnul căruia, doar cu câteva ore înainte, îi aparţinea cu mândrie. Lucrurile au degenerat şi s-a ajuns la asta:

Dacă vă imaginaţi că situaţia nu se putea agrava şi mai mult, s-a.

Aşa arăta Vladiela, alintul pe care i l-am atribuit, către dimineaţă. Sper să-şi regândească viaţa în noul an. Noi sigur i-am regândit-o de revelion.




