S-au gândit ei aşa să ia nişte pită, s-o prăjească, s-o frece cu nişte usturoi, s-o ungă cu ulei şi să arunce peste ea nişte roşii îmbăiate în condimente. Mă, incredibil! În fiecare secundă a vieţii mele regret că nu m-am gândit eu la asta. Cum, mă, pită cu roşii? Da, pită cu roşii! Şi ca să nu fie aroganţi doar pe jumătate, i-au mai dat şi un nume pompos. Auzi, bruschetti!!! Jos pălăria.

Dar, Doamne, ce bune sunt. Aş face baie în ele. Le-aş servi la nunta mea şi la botezul copilului. Le-aş mânca în fiecare secundă în care regret că nu mi-a venit mie ideea acestei reţete. Mi-aş vinde sufletul Diavolului bruschetelor!

PS: Revenind la pizza, cei care susţin că pizza italiană e prea simplă, având maxim trei ingrediente, sunt extraordinar de români. Păi, numai noi puteam lua un preparat simplu şi să-l burduşim cu tot felul de orice-uri. Să-l porcim, cu alte cuvinte.

Sursă foto

Fetelor, vă subestimaţi logistica! De ce vă îngrădiţi imaginaţia? Aţi putea avea mai mult succes dacă v-aţi extinde paleta de fluide în care vă introduceţi trupşoarele. Nu v-aţi gândit niciodataă să duceţi domeniul în care activaţi pe culmile progresului? Nu, bănuiesc. Noroc cu mine! Voi schiţa aici câteva sugestii, poate umile, care vă vor determina, din nou poate, să veniţi cu altă poftă la lucru:

- bătăi în ciorbă de burtă

- bătăi în zacuscă

- bătăi în ulei de motor

- bătăi în ulei de peşte

- bătăi în unguent pentru ciuperca piciorului

- bătăi sote de ciuperci

- bătăi în sirop de tuse

- bătăi în Domestos (cu grijă, să nu muriţi)

- bătăi în salată de boeuf

- bătăi în lichid de frână

- bătăi în spray de tânţari (mai greu, da’ se poate realiza)

- bătăi în ouă umplute

- bătăi în rouă

- bătăi în zamă de gunoi (zama de gunoi e lichidul care se formează vara în găleată, lichid care e compus în mare parte din sucul lăsat de lebeniţă. Această variantă e mai mult pentru cei care au fetişuri cu zamă de gunoi)

Nu trebuie să-mi mulţumiţi. Satisfacţia celor care vă vor privi e suficientă pentru mine.