Posturi marcate ‘relatii’

Reminiscenţele burlăciei

Te întorci acasă, uşor afumat, după o seară prelungită cu băieţii, rupt de oboseală, şi tot ce-ţi doreşti e să ajungi în pat. Ce mai, eşti bine de tot, iar drumul până la dulcele pat încă e lung, chiar dacă eşti în scara blocului.

“Ce seară, domne’, ce seară!”, te gândeşti, în timp ce stai rezemat de perete, aşteptând liftul.

‘Las’, că învăţ io patul cum se doarme…”

Călătoria cu liftul ţi se pare interminabilă, senzaţia de greţică nu-ţi dă pace, becurile care se aprind şi se sting, indicând etajele, te ameţesc şi mai tare. Nu eşti în cea mai bună formă a vieţii tale.

“Abia aştept să ajung în cuibuşorul meu de nebunii, să beau nişte Cola, că mor de sete, să mă trântesc în pat şi să dorm până se împute mădularul”, închegi, din nou, cu greu, nişte gânduri. Liftul parcă-şi bate joc de tine.

În sfârşit, ai ajuns! După câteva încercări ratate, nimereşti gaura cheii, deschizi uşa şi o trânteşti puternic în urma ta, ca un adevărat boss al domeniului tău. Aprinzi lumina în hol, baie şi bucătărie şi începi să cânţi, cât te ţine gura, piesa care ţi-a rămas în minte din ultima crâşmă pe care ai bifat-o. Îţi aprinzi o ţigară şi începi să-ţi arunci hainele prin bucătărie, în paşi de dans şi cântând din ce în ce mai tare.

“Faină-i viaţa de burlac, ziua vesel, noaptea bat, măi, măi”, strigi în gura mare, ca un rapsod de cartier. Între timp, ai rămas în chiloţi. Dap, dansezi şi cânţi în chiloţi, în bucătărie, pentru că îţi permiţi. Lumea e a ta, îţi trăieşti din plin viaţa de holtei. Ai dat drumul şi la nişte muzică de pe telefon şi te simţi minunat la mini-cheful pe care l-ai încropit. Parcă nici nu-ţi mai e atât de rău. Doar un pic, de control.

“Pfffuuu, ce m-am îmbăta!”‘, constaţi în drum spre baie, pe acordurile unei manele care nu ştie ce caută în telefonul tău. Te pui pe budă, rezemi capul de chiuvetă şi, chiar înainte de a aţipi, auzi o voce adormită:

“Ai venit, dragă?”

Ăsta e momentul în care îţi dai seama că nu mai eşti burlac de multă vreme şi că eşti gol, pe pudă, cu capul în chiuvetă, iar ea e în faţa ta.

Cred că orice cuplu trece prin asta

E seară, sunteţi în pat, relaxaţi, butonaţi la modul profesionist, că e greu să găseşti ceva interesant la televizor, fie şi seara. Oricum, sunteţi obosiţi după o zi de muncă, pleoapele sunt parcă de plumb şi nu mai e mult până aruncaţi dracului telecomanda şi vă puneţi la somn.

Ea: “E închisă uşa de la intrare?”

El: “Da, dragă, eu am închis-o şi am verificat-o ultima dată când am fost la baie.”

Ea: “Sigur e închisă?”

El: “Da, dragă, stai liniştită, ţi-am spus doar că m-am ocupat de asta, ca de fiecare dată.”

Ea: “Sigur, sigur???”

El: “DA, DRAGĂ, CEL MAI SIGUR! HAI SĂ NE CULCĂM!”

Ea: “Ooofff, nu te duci te rog să verifici? Pentru liniştea mea…”

Şi te ridici din patul dulce, că n-ai cum să scapi, şi te duci să verifici nenorocita aia de uşă, care ştii sigur că e închisă, că doar nu ai Alzheimer, o verifici şi (SURPRIZĂ!) e închisă, te întorci în patul cald, ea e aproape adormită, iar ţie ţi-a sărit somnul.

Sfârşit.

De ce avem nevoie de bărbaţi în viaţa noastră?

Aseară, mi-am cumpărat un pepene, pe care abia l-am adus acasă. Era să-l scap de două ori.

Odată ajunsă în faţa uşii, mi-am scăpat poşeta, în timp ce într-o mână ţineam pepenele şi cu cealaltă încercam să deschid uşa.

Trei cuţite mai târziu şi o bluză pătată, am reuşit să strict pepenele, fără să tai o felie frumoasă.

Am renunţat la pepene şi m-am gândit să-mi fierb nişte paste. Pastele erau pe dulap. Era să cad de pe scaun. Voiam paste cu ton. N-am putut deschide conserva de ton.

Am renunţat şi m-am dus la duş. Fără prosop. Când să ies din cadă, era să fac un şpagat de toată frumuseţea.

Palidă, m-am târât până la televizor. Bateriile de la telecomandă se terminaseră. Habar n-am unde ţinem noi, ca familie, bateriile în casă. Nici măcar nu ştiu dacă le ţinem.

A venit administratorul să facă citirea contoarelor. M-am uitat la el ca mâţa în calendar. Nu ştiam că mai avem un contor în baie, în afară de cel care se vede cu ochiul liber, sub chiuvetă. Nu intră în task-urile mele casnice.

De aia!

Cuvintele preferate ale unei femei

Aţi spune că tot ce vrea orice femeie să audă e “te iubesc”, la care să răspundă cu aceeaşi replică, doar aşa e frumos, să arătăm că suntem bine crescuţi. De câte ori pe zi se poate. Se ştie, dacă n-o zici, sigur n-o simţi şi nu vrei s-o dea în paranoia. Şi atunci:

“Te iubesc, gogoşica mea!”

“Şi eu te iubesc, papanaşul meu!”

O dragoste culinară, ce să mai, dar nu despre asta vorbim. S-ar mai putea crede că tot ce îşi doreşte o femeie să audă e “eşti frumoasă”, la care să răspundă cu “poţi să pleci la bere cu băieţii!”. Adevărat, dar, de cele mai multe ori, se întâmplă aşa:

“Vai, draga mea, cât de frumoasă eşti în seara asta!”

“Aww… mulţumesc, dragă! Aşa-i că stăm împreună, facem nişte popcorn şi ne uităm la un film? Aşa-i? Aşa-i?”

“Da, gogoşica mea…” (motivul culinar se repetă, ori de câte ori e nevoie)

Dar nici astea nu sunt cuvintele preferate ale unei femei. Nici măcar “parcă ai mai slăbit”, că toate au mania să fie slabe, chiar şi alea slabe, deşi nouă NU ne plac femeile slabe! Şi se ajunge la chestii de genul:

“Parcă ai mai slăbit…”

“Mă minţi, ştiu că mă minţi! Crezi că eu nu mă văd? Crezi că nu mă urc pe cântar? Spune, de ce mă minţi???”

Degeaba, cuvintele preferate ale unei femei sunt cele pe care le rosteşte cu superioritate, de fiecare dată când are ocazia. Şi acestea sunt: “ŢI-AM SPUS EU!!!”

La voi cum se fac planurile?

De fiecare dată când dau “New Post”, mă simt ca la psiholog. Când încep să tastez, deja sunt întinsă pe o canapea imaginară, iar voi sunteţi psihologii în faţa cărora mă destăinui. Cu alte cuvinte, să vă zic ce mai face Zicu, iar voi să-mi spuneţi dacă trebuie să continuăm şedinţele sau el e cam deplasat icon smile La voi cum se fac planurile? ) Că nu se mai poate trăi aşa!

Ca orice bărbat, Zicu nu ştie când e ziua de spălat haine, când am programat vizite sau cumpărături. Nu ştie când are programare la dentist, sau că diseară, după job, trebuie să rezolve plata facturilor. Nimic neobişnuit până aici. Nu mă deranjează să reţin toate aceste mici aspecte, mai ales că zodia în care m-am născut implică plăcerea de a organiza.

Simt, însă, că mă desfigurez în momentele în care Zicu vorbeşte la telefon, din simplu motiv că ştiu că ne vom certa după.

- Da, sigur că mergem!

- Acolo o să fim!

- Mersi de invitaţie, clar venim!

Aceste mici momente de bucurie ale lui Zicu sunt cele mai lungi clipe din viaţa mea. Aşa că, alerg ca o bezmetică prin casă, făcând semne disperate “cine-i, cine-i? “. Zicu se închide în baie, ca să nu-l deranjez, face planuri, glumiţe, întreabă oamenii de sănătate, în timp ce eu încerc să desluşesc cine e şi unde trebuie să mergem. Doamne fereşte să mă întrebe şi pe mine: “tu, femeie, avem ceva treabă mâine? că, uite, oamenii ăştia vor să mergem la film împreună.”

În apărarea mea, am un singur lucru de spus: DE CE FACI PLANURI, DACĂ NU ŞTII CARE SUNT PLANURILE?! Dacă se suprapun? Dacă avem altă treabă? Dacă am minţit ceva într-o parte, ca să fie bine tot în partea aia peste puţin timp? Dacă, Zicu dragă, dacăăă!!!

Nu, nu vrea nimeni să ţi-l fure!

Am scris acest post, am bătut şaua să priceapă iapă, dar, aparent, iapa era plecată la shopping. Lucrurile s-au înrăutăţit, am trecut la alt nivel. Azi avem episodul: nu îl las singur în lume, că poate mi-l fură careva! Nu mă lovesc prima dată de atitudinea asta stupidă, când unui bărbat îi este interzis să zburde prin societate, atâta timp cât dânsa nu îl poate însoţi.

La un fost job, un coleg nu a fost lăsat de soţie să vină în teambuilding, pe motiv că cine ştie ce poate face. Întrebarea mea e, cu cine, Doamne iartă-mă, să fi făcut ceva bietul om, că eram doar noi, colegii? Iar el, oricum, nu era vreun Brad Pitt, fie vorba între noi.

Am ajuns să cred că genul ăsta de femei sunt convinse că bărbaţii lor sunt rupţi din stele şi că nicio femeie din lume nu le-ar putea rezista, deşi, în multe cazuri, sunt chiar opusul. Dragele mele, eu ştiu că şi cioara îşi iubeşte puii, dar poate sunteţi exagerate. Nu v-am cerut să îi lăsaţi la streaptease, v-am cerut doar să îi lăsaţi la o bere cu alte cupluri. Concret, nu are nimeni ce să le facă! Mai ales dacă nu sunt nişte Feţi Frumoşi, ca să mă exprim elegant.

Să vă explic altfel. Bunica avea un câine pe care îl iubea ca pe ochii din cap. Ca să nu cumva să fugă, îl ţinea legat. Câinele avea tot ce îi trebuie, înafară de posibilitatea de a explora curtea şi, eventual, curţile vecine. Într-o zi, câinele a reuşit să rupă lanţul şi a fugit. Niciodată nu l-am mai văzut de atunci, dar cred că libertatea i-a adus fericire.

Sper că paralela e suficient de sugestivă. Mai slăbiţi şi voi lesa, că oricine are nevoie de mişcare, şi nu vă mai imaginaţi că umblaţi cu vreun sex symbol. Chiar nu-i cazul.

Testul căsătoriei

Aveţi deja o istorie împreună, iar lucrurile se îndreaptă spre momentul firesc: căsătoria. Totuşi, la cât de imprevizibilă e viaţa, nu se ştie niciodată când se poate destrăma o relaţie. Ei, ţinând cont de asta, ca să fiţi siguri că sunteţi pe direcţia cea bună, există o serie de semne, sub forma unor concesii pe care le face fiecare dintre voi, semne ce prevestesc faptul că veţi ajunge în faţa altarului. Voi supune dezbaterii două dintre ele, dezbatere începută pe twitter.

Când te roagă să te uiţi cu ea la un serial “de fete” şi accepţi, probabil e viitoarea ta soţie – asta am twituit eu.

Iar asta mi-a răspuns Iulia: “Când ea suportă 30 de minute dintr-un meci, reciproca e valabilă.”

Observaţi diferenţa? Noi, suflete nobile şi sensibile, suntem gata să ne sacrificăm şi să ne uităm la un serial întreg roz şi pufos, poate chiar să ne şi placă, iar ele trebuie să SUPORTE 30 de minute dintr-un meci! Nu, dragele mele, nu merge aşa, concesiile pe care le facem trebuie să fie egale: dacă noi rezistăm la xoxo, şi voi trebuie să rezistaţi un meci întreg. Ca să ştim cu cine avem de-a face, pentru că, după ce ne vom căsători, viaţa nu va fi doar roz şi trebuie să învăţăm de pe acum să suferim împreună, la acelaşi nivel.

Aşadar, fraţi masculi, puneţi în practică testul căsătoriei: dacă rezistă la un meci întreg, ia-o de nevastă!

De ce e important să te bărbiereşti când mergi în vizită la părinţii ei

Există o serie de reguli pe care un mascul trebuie să le respecte când merge în vizită la părinţii iubitei. Că nu poţi să mergi ca din cur, doar oamenii ăia trebuie să fie convinşi că eşti omul potrivit pentru fata lor. Normal, la primele vizite, încerci să faci o impresie cât mai bună: te îmbraci cu hainele cele mai bune, mergi proaspăt spălat pe cap şi fără produse de întărire în păr (se ştie că părinţii au alergie la aceste produse), te bărbiereşti, îi duci un buchet de flori şi/sau o cutie de ciocolată mamei şi o sticlă de ceva tatălui. Toate astea ca să ungi relaţiile şi să-ţi faci intrarea în familia lor cât mai uşoară.

Pe parcurs, observi că oamenii încep să te îndrăgească: mama ei se lungeşte la cafele cu tine, îţi face mâncărurile preferate, iar pentru tatăl ei e o reală plăcere să staţi la un pahar de vorbă. Astfel, începi să te relaxezi: sunt bune şi hainele mai puţin bune, răreşti atenţiile şi mai pui un gel în cap.

Dar, oricât de mult te-ai relaxa, oricât de tare ai crede că i-ai cucerit, oricât de bine te tratează, nu trebuie să uiţi niciodată, dar NICIODATĂ, să te bărbiereşti! Pentru că, dacă de fiecare dată ai apărut bărbierit şi, din varii motive, o singură dată te-ai dus cu faţa plină de pilozitate, vor începe să-şi pună probleme:

“Hmm… e nebărbierit, sigur au necazuri!”

“Oare s-au certat?”

“Sigur l-au dat afară de la muncă, stă toată ziua acasă şi-şi creşte barba, iar biata noastră fată munceşte ca să-l întreţină!”

“Are pe alta, şi la aia îi place cum îi stă cu barbă!”

În weekend, a fost prima dată când m-am dus nebărbierit la părinţii Floricăi. Am scăpat uşor:

“Îţi laşi barbă?”

Cum ştii că un bărbat e pregătit să înceapă o relaţie cu tine

Nu, n-am greşit, nu Florica trebuia să scrie acest post. Şi oricât de gay ar suna, e vorba de o relaţie între doi bărbaţi. Şi oricât de interesant ar fi să scriu despre acel tip de relaţie, e vorba de una de prietenie. O relaţie de prietenie care începe cu un fel de declaraţie de dragoste, oricât de gay ar suna asta.

În ceea ce priveşte prieteniile, bărbaţii nu-s ca femeile. Sigur, nu doar în privinţa asta, dar să nu divagăm. Ele-s mai superficiale, noi suntem mai implicaţi. Ele se împrietenesc mai uşor, nouă ne trebuie timp să putem spune că suntem prieteni. Ele se bârfesc, noi ne spunem în faţă ce avem de spus… pe dracu! Clişeul conform căruia doar femeile bârfesc e la fel de perimat ca şi cel cu blondele proaste. Şi nouă ne place bârfa! Şi încă mult! De fapt, bârfa ţine de natura umană, nu de sex, dar să nu divagăm.

Şi cum orice relaţie are un început, şi cea de prietenie dintre doi bărbaţi trebuie să aibă unul. Iar, după cum spuneam, acest început are valoarea unei declaraţii de dragoste. E momentul în care un bărbat îi spune unui alt bărbat: “vreau să beau o bere cu tine!” Totul începe de la o bere şi se poate sfârşi cu o bere. Asta dacă ne dăm în cap cu sticla, ceea ce se mai întâmplă, din ce spun ăştia la televizor şi prin ziare, dar să nu divagăm.

Oricum, când un bărbat îţi spune că vrea să bea o bere cu tine, înseamnă că e gata să-ţi acorde încrederea, e gata să te ajute când te muţi, să se uite la meciuri cu tine, să se îmbete cu tine, să fie acolo când ai nevoie de el.

Să divagăm puţin: oare cum începe o relaţie de prietenie între două femei?

Uneori, tehnologia îţi râde în faţă

Patru telefoane mobile au reuşit astăzi să îşi bată joc de noi în ultimul hal.

Telefonul 1 (Florica) sună telefonul 3 (Zicu). Zicu nu răspunde.

Telefonul 2 (Florica) sună telefonul 4 (Zicu). Zicu răspunde, rezolvăm problema.

Între timp, Zicu mă sună de pe telefonul 4 pe telefonul 2. Nu-l aud, deci nu răspund.

Acum câteva minute…

- Alo

- Da…?

- Da… ce?

- De ce m-ai sunat?

- Păi tu m-ai sunat!

- Când?

- Dimineaţă!

- Nu-i adevărat, atunci te-am sunat eu!

- Da?

- Daaa!

- Habar n-am.

- De pe care telefon?

- Ambele… cred.

- De pe 1?

- Nu, tu mi-ai dat bip de pe 4.

- Dimineaţă zici?

- Da, DIMINEAŢĂ!!!

- Păi nu ţi-am dat bip, că nu suntem la început de 2000, TE-AM SUNAT!!!

- Da? Şi ce doreai?

- Auzi, femeie, bată-le soarele telefoane, NU VREI SĂ VORBIM PE MESSENGER?!?!