Posturi marcate ‘relatia cu socri’

Orice femeie se antrenează să devină soacră

La fel cum performanţa sportivă, de exemplu, se dobândeşte în timp, şi “socrismul” creşte în fiecare femeie, pe măsură ce înaintează în vârstă. Practic, de când se nasc, sunt în cantonament şi se pregătesc pentru momentul glorios când vor fi încoronate drept soacre. Singura condiţie e să aducă pe lume pui vii. Şi o vor face, că doar n-o să rateze ocazia să bântuie puii vii ai altor femei!

E suficient să urmăreşti anumite semne, de-a lungul vieţii lor, şi vei realiza că totul se îndreaptă în direcţia împlinirii destinului lor: socrismul.

De fiecare dată când, copil fiind, se va da pe lângă tine, cu faţa ei angelică şi părul blond cârlionţat, ca să obţină ceva, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când, tot copil fiind, plânge până obţine ceva, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când îţi face în ciudă doar de dragul de a-ţi face în ciudă, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când face pe supărata, deşi n-are nimic, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când te bârfeşte cu prietenele ei, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când ţipă doar de dragul de a ţipa, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când stă cu gura pe tine fără sens, se pregăteşte să fie soacră.

De fiecare dată când te face să crezi că ai dreptate, dar face cum vrea ea, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când suspectează că n-ai fost unde spui că ai fost, ci la femei, se pregăteşte să devină soacră.

De fiecare dată când se uită pe vizor, să vadă ce se întâmplă pe scară, se pregătește să devină soacră.

Astfel, când e să-şi “intre în drepturi”, sunt complet antrenate!

Era să ne despărţim!

“Nu mai vin ai mei în weekend…”

Asta mi-a zis Florica pe Messenger, dezamăgită. În secunda doi, am băgat emoticonul ăla cu party hat (adică ăsta <:-P), emanând o bucurie de nedescris:

“Ce, mă, aşa tare de bucuri că nu mai vin? Aşa des vin? De când nu ne-au văzut? Nu ţi-i ruşine? Ştii că şi atunci când vin nu ştiu cum să facă să nu deranjeze şi să plece cât mai repede, şi tu te bucuri că nu mai vin? N-am fost de la începutul verii la Baia Mare, nu crezi că oamenilor le e dor de noi? Gata, te-ai săturat de familia mea? Spune-mi, să ştiu cum stau lucrurile şi să iau nişte decizii!

“Tu, da’…”

“Niciun tu!”

“TU, ASCULTĂ-MĂ!”

“Ce-i???”

“Am fost tot pe drumuri în ultima vreme?”

“Am fost!”

“Am avut şi alte cele care ne-au obosit?”

“Am avut!”

“Deci putem concluziona că suntem obosiţi?”

“Putem!”

“No, ia numa’ gândeşte-te ce bine om dormi TOT WEEKEND-UL!”

“DAAA!!!!11″, a răspuns Florica şi a pus şi ea emoticonul cu party hat (<:-P).

“Auzi, dragă, da’ de ce nu mai vin ai tăi?”

“Nu ştiu, am adormit deja!”

De ce e important să te bărbiereşti când mergi în vizită la părinţii ei

Există o serie de reguli pe care un mascul trebuie să le respecte când merge în vizită la părinţii iubitei. Că nu poţi să mergi ca din cur, doar oamenii ăia trebuie să fie convinşi că eşti omul potrivit pentru fata lor. Normal, la primele vizite, încerci să faci o impresie cât mai bună: te îmbraci cu hainele cele mai bune, mergi proaspăt spălat pe cap şi fără produse de întărire în păr (se ştie că părinţii au alergie la aceste produse), te bărbiereşti, îi duci un buchet de flori şi/sau o cutie de ciocolată mamei şi o sticlă de ceva tatălui. Toate astea ca să ungi relaţiile şi să-ţi faci intrarea în familia lor cât mai uşoară.

Pe parcurs, observi că oamenii încep să te îndrăgească: mama ei se lungeşte la cafele cu tine, îţi face mâncărurile preferate, iar pentru tatăl ei e o reală plăcere să staţi la un pahar de vorbă. Astfel, începi să te relaxezi: sunt bune şi hainele mai puţin bune, răreşti atenţiile şi mai pui un gel în cap.

Dar, oricât de mult te-ai relaxa, oricât de tare ai crede că i-ai cucerit, oricât de bine te tratează, nu trebuie să uiţi niciodată, dar NICIODATĂ, să te bărbiereşti! Pentru că, dacă de fiecare dată ai apărut bărbierit şi, din varii motive, o singură dată te-ai dus cu faţa plină de pilozitate, vor începe să-şi pună probleme:

“Hmm… e nebărbierit, sigur au necazuri!”

“Oare s-au certat?”

“Sigur l-au dat afară de la muncă, stă toată ziua acasă şi-şi creşte barba, iar biata noastră fată munceşte ca să-l întreţină!”

“Are pe alta, şi la aia îi place cum îi stă cu barbă!”

În weekend, a fost prima dată când m-am dus nebărbierit la părinţii Floricăi. Am scăpat uşor:

“Îţi laşi barbă?”

Relaţia cu tata-socru

Şi a venit ziua în care vrea să te prezinte părinţilor. Ai încercat s-o lungeşti cât de mult, da’ pur şi simplu nu se mai poate. Vrei să fie a ta pe vecie? Vrei să-ţi petreci dimineţile privind-o cum doarme şi adulmecând mirosul lăsat de gura ei suavă? Trebuie să faci pasul important al cunoaşterii părinţilor. Altfel, am înţeles că nu se poate. Acuma, cu mama ei te mai descurci. Vei pune în aplicare toate tertipurile masculine de care eşti capabil, ca să o cucereşti. Până la urmă, e doar o femeie mai în vârstă, tre’ să cedeze!

Dacă pe mamă o rezolvi cumva, oricât de ciudat ar suna asta, marea ta problemă rămâne tatăl ei, posibilul viitor socru. E omul ăla care ştie că pompezi la fiică-sa, omul ăla care e sceptic în ceea ce te priveşte, omul ăla care îţi va studia orice mişcare, omul ăla care te va supune la fel de fel de teste, doar nu şi-a lăsa fiica pe mâna unui loser, omul ăla care te va avertiza şi/sau ameninţa, omul ăla cu care va trebui, într-un final, să te îmbeţi. Greu moment. Dar, dacă reuşeşti să treci cu brio peste el, relaţia ta cu viitorul tău socru poate evolua frumos. Puteţi ajunge atât de apropiaţi, încât să vă uitaţi la meciuri împreună, să mergeţi la pescuit, să fluieraţi după femei şi să continuaţi să vă îmbătaţi împreună.

Şi totuşi, poate nu-ţi doreşti ca socrul tău să fie chiar atât de apropiat de tine.

http://www.youtube.com/watch?v=RxoWWXeez2U

Tată, socru, bunic

După previziunile pline de angajament ale Floricăi, a venit, nu-i aşa, rândul meu să mă pun în cele trei ipostaze.

Tată

Voi fi un tată care, probabil, va fi călcat în picioare de proprii plozi. De ce? Pentru că, de obicei, am tendinţa să las de la mine şi să propovăduiesc pacea în lume, atitudine care nu mă poate duce altundeva decât sub picioarele progeniturilor pe care le voi aduce pe lume. Mă aştept chiar să fiu bârfit de micuţi, pe sistemul: “Ce prost îi tata. Putem obţine orice de la el”. Bine, asta nu mă va opri să îi mai “mângâi” din când în când, că doar n-oi ajunge eu subiect de bârfă chiar la mine în casă. No, că m-am şi enervat. Se ridică, în acest context, o întrebare: dacă ai o casă rotundă, fără colţuri, unde dracu îi trimiţi?

Socru

Dacă mă va binecuvânta cel de sus cu o fată, am exprimat aici un punct de vedere. Fiind un om căruia îi place viaţa, unde viaţa se măsoară, uneori, în litri şi grade, voi incerca să inoculez această plăcere şi omului care va avea privilegiul de a-mi pompa, constant, copila. Dacă voi simţi că nu e loc, nu voi iniţia nicio “primă băută”. Dar, după câteva întâlniri, ficatul nefericitului îmi va aparţine. Îl voi transforma într-un Cristi Minculescu personal (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc). Dar, de fiecare dată, nu voi uita să îi amintesc că sticla din faţa noastră poate foarte bine să stea şi în curu’ lui, dacă fata mea mă va suna plângând la 2 noaptea (cu tot pacifismul care îmi curge prin vene). Dacă voi avea băiat, îmi voi îndopa nora cu dulciuri.

Bunic

Depinde foarte mult de modul în care va îmbătrâni organismul meu. Dacă mă voi transforma într-un moş băşinos şi bălos, cum se întâmplă, de fapt, în toate cazurile, voi încerca să apelez la fărâma de raţiune pe care o voi mai avea şi să interacţionez cât mai puţin cu lumea. Doar familia se va putea bucura de minunăţiile pe care le va produce organismul meu. Dacă, printr-o minune, mă vor ţine maxilarele, sfincterele şi, de ce nu, chiar prohabul, voi râde de cei pe care nu îi vor mai ţine. Îmi voi diviniza nepoţii. Voi continua să îmi îndop ginerele cu alcool şi nora cu ducliuri. Pe băbuţa mea o voi îndopa doar cu înţelegere, vorbe bune, gânduri murdare şi propuneri mult prea indecente pentru vârsta noastră.