… pastram sosetele rupte?
O soseta rupta e ca un prezervativ spart. Ambele aduc ceva pe lume. Daca in cazul gaurii din prezervativ rezultatul e insa nesigur, aceasta putand sau nu sa duca la plod, soseta va naste cu siguranta cartoful de rigoare. Cu totii cred ca stim ce inseamna cartof, in acest context (daca mai stiti si alte denumiri, dati cu ele in noi).
Am cateva perechi de sosete rupte si nu am gasit nici pana azi motivul atasarii in asa hal de dansele incat sa nu le trimit in Iadul sosetelor (ca n-au cum sa ajunga in Rai, deoarece pacatuiesc foarte des – PUT). Nu cred ca sunt singurul in situatia asta si sunt sigur ca unii dintre cei care citesc aceste randuri simt si in acest moment cum degetul mare, evadat din ciorap, le atinge suav incaltamintea.
Mai mult decat atat. In loc sa le bag in textila masii, am preferat sa adopt o tehnica prin care sa evit rusinea suprema a descaltarii neprevazute. Iau partea cu gaura, o indoi pana la baza degetelor, o strang cu degetele si raman asa, chircit, pana la terminarea vizitei. Si in acest caz, sunt convins ca mai sunt adepti ai tehnicii. Un lucru e sigur, n-am inventat-o eu!
Cred ca toti astia cu sosete rupte suntem un fel de masochisti ai rusinii. STIM ca e posibil sa ne descaltam undeva. STIM ca se poate sa cadem intr-o gura de canal si sa ajungem la spital. STIM ca e posibil ca prietenul/a sa ne invite inoportun sa-i cunoastem parintii. Si noi ce facem? Mergem cu balaurul p-afara.
Daca ne gandim logic, o pereche noua de sosete e vreo 3 lei (cred ca se gasesc si seturi de trei la banii astia). Da logica nu are nicio treaba cu noi. Sunt sosetele NOASTRE si o sa murim cu ele!
De ce…
