Chiar dacă cele scrise mai jos s-ar putea să mă contrazică, susţin în continuare că sunt cât se poate de zdravăn la cap. În sensul că nu-s nebun şi nici n-am luat-o razna. Asta ca să fie clar.
Am participat recent la o aniversare care s-a încheiat târziu în noapte, cu discuţii interminabile de beţivi. Nu prea eram eu foarte treaz aşa, că doar ăsta e principalul efect al consumului de alcool: te deztrezeşte. Ne-treaz fiind, am primit la pachet două bucăţi de prăjitură din partea sărbătoritului, spre a le îngurgita împreună cu Florica a doua zi. Problema majoră, cel puţin aşa am perceput-o eu, a fost că nu era orice tip de prăjitură. Erau două broscuţe!
Pe drumul cu taxiul spre casă, am început să relaţionez vizual cu ele, descoperite fiind. Eu le priveam cu ochii mei de om, ele mă priveau cu ochişorii lor de ciocolată. Nu mai ţin minte exact de ce şi în ce moment, da’ privirea uneia dintre ele a început să mi se pară malefică. Da’ malefică rău. Pe măsură ce înaintam, broscuţa se uita din ce în ce mai urât la mine, de parcă era posedată de un diavol prăjituresc care vroia să-mi fure sufletul. Am încercat să-i evit privirea, dar ceva mă atrăgea spre ea. E clar, era REA!!! Prezenţa ei a început să mă bântuie, iar starea de angoasă se aprofunda de la un moment la altul, de nu ştia taximetristul ce bai am. Ochii mei îngroziţi, ochii malefici ai broscuţei, ochii mei îngroziţi, ochii demonici ai broscuţei etc. Nu vă pot explica prin ce am trecut şi cât de greu mi-a fost, trebuind să mă chinui singur (că doar nu era să-i povestesc taximetristului) cu blestemata aia mică. Horror!!!
Până la urmă, transpirat şi cu inima gata să-mi iasă din piept, am ajuns cu greu în casă, am fugit rapid la frigider, le-am depozitat pe ambele, nu înainte de a o trimite, printr-o lovitură scurtă şi puternică de pumn, pe lumea cealaltă. Da, am omorât broscuţa malefică! Din drăgălăşenia ce era s-a transformat într-un terci de nedescris, fără ochi ciocolatii fixaţi pe mine, fut-o Irod de broscuţă!
A doua zi, Florica a mâncat-o pe cea ne-malefică, iar eu, ca o răzbunare supremă, am şters urmele crimei. Acum sunt bine. Sper totuşi că demonul dulce să nu fi intrat în mine.