O piţipoancă visa de multă vreme la un iPhone. Alb. Pe care să pună o husă roz. Pentru că o piţipoancă fără un iPhone alb cu husă roz e ca pita cu untură fără ceapă. S-a tot învârtit ea ce s-a învârtit, a dat din cur în stânga şi-n dreapta, până a reuşit să strângă bani de un iPhone. Alb. Şi de o husă roz. A fost una dintre cele mai fericite zile din viaţa piţipoancei noastre. De acum, poate ieşi cu capul sus în societate, nimeni nu va mai bănui că e o sărăntoacă.
De la magazin, s-a dus aţă acasă. Simţea nevoia unor momente de intimitate cu noua jucărie. A intrat în casă şi s-a dus aţă la baie. S-a pus să lustruiască oglinda. Pentru că o piţipoancă cu iPhone alb şi husă roz fără o poză în oglindă e ca Eva fără frunză. Sau ca România. A frecat o oră pe oglinda din baie, până a considerat ea că e pretabilă pentru poza perfectă. Şi-a luat hainele piţipongeşti, telefonul şi a pornit din cameră spre baie, într-un traseu aproape ritualic. S-a plasat în faţa oglinzii, a pus telefonul în faţă şi a făcut poza. A fost cel mai fericit moment din una dintre cele mai fericite zile ale piţipoancei noastre. Sub o secundă, poza era deja pe facebook.
A doua zi, a constatat deziluzia optică: mărul nu se vedea de husă. Toată lumea văzuse deja poza. A fost unul dintre cele mai triste momente din viaţa piţipoancei noastre. În ochii tuturor, era doar o proastă care şi-a făcut o poză în baie cu un telefon obscur. Roz.
