Posturi marcate ‘perpetuarea speciei’

Dependenţi de atmosferă

Trageţi sănătos aer în piept şi apoi expiraţi. Felicitări, sunteţi vii! Mai mult, sunteţi dependenţi de atmosferă pentru a trăi, dar asta ştiţi deja fără să citiţi bloguri. Genul ăsta de dependenţă le-a dat unora ocazia să scornească declaraţii de dragoste libidinoase: “am nevoie de tine ca de aerul pe care îl respir”. Awww, ce drăguţ, aproape că îmi vine să mă cer jos din viaţă şi să mă călugăresc.

Pe lângă dependenţa de atmosferă la propriu, suntem legaţi ombilical şi de forma figurată a acesteia. Nu putem întreprinde anumite activităţi decât dacă e o anumită atmosferă, aia care ne convine nouă cel mai mult. De câte ori nu v-aţi simţit prost la o petrecere pentru că nu era “atmosfera” potrivită? De câte ori aţi dat vina pe atmosfera de la serviciu pentru unele insuccese profesionale? De câte ori nu este adusă ca argument atmosfera din familie pentru a justifica anumite tipuri de comportament? Funcţionăm între limitele unor şabloane autoimpuse şi, când nu iese cum am vrea noi, dăm vina pe atmosferă.

Şi acum vine partea care le uneşte oarecum pe primele două: concluzia primeia e că îmi vine să o iau pe păduri la auzul unor platitudini de dragoste, iar în a doua făceam pe deşteptul.

Deci, ce n-am înţeles şi nu voi înţelege niciodată este de ce au nevoie unii oameni de o anumită atmosferă pentru a întreprinde acţiunea de coit. Unii pur şi simplu nu pot perpetua specia dacă nu e pe bază de lumânări, muzică sau petale de trandafir. Cică e mai romantic. Da, într-adevăr, tot timpul mi-am dorit să dau la buci într-un fum sufocant de lumânare. Mai nou, cu arome! Foarte romantic, de-a dreptul orgasmic. Apoi, efectiv nu vrea să se scoale dacă nu aude nişte acorduri de muzică “afrodisiacă”. E ca o cobră care trebuie trezită prin cântec. Extrem de romantic. Şi trandafirii!!! Ah, trandafirii! Tot timpul mi-am dorit să mă trezesc cu nişte petale de trandafir între buci sau lipite de penis, pentru a le introduce, pe ele, petalele, în grotă. Într-adevăr, libidinos de romantic!

Vin şi vă întreb, perpetuăm dracului specia asta sau ascultăm muzică în fum, în timp ce încercăm să ne scoatem petala de trandafir din cur?

Oamenii care fug de sex

Nu că nu le-ar plăcea, da’ parcă fac pe dracu-n patru să fie atrăgători precum un lemn mucegăit din şura casei ultimului cătun din România. Nu, dacă eşti sau te consideri un artist, sau pur şi simplu te consideri un neînţeles, care a fost bolnav când a fost mic şi încă nu şi-a revenit, nu înseamnă că trebuie să te transformi într-un dispozitiv care respinge pizda. La fel, dacă eşti fanul unui gen de muzică sau, de exemplu, eşti mai rebel din fire şi îţi place viaţa “de cort”, şi porţi vara sandale dizgraţioase pentru că ţi se par comode, trebuie să îţi aduci şi tu contribuţia la evoluţia speciei umane, prin procreare.

Ei, ca să procreezi, e nevoie şi de vaginul aferent. Ca să ai parte de vagin, trebuie să arăţi a om: să fii curat, adică să te speli, să umbli îngrijit, să ai un comportament cât de cât uman, chestii din astea, care ne deosebesc de regnul animal. Nimeni nu te judecă pentru ce eşti, dar, repet, trebuie să contribui la propăşirea noastră, a tuturor, şi tare mă tem că pletele unsuroase, hainele aruncate cu furca pe tine şi transpirate, atitudinea de profund infect atotştiutor nu te prea ajută. În viaţă, mai trebuie să te şi fuţi!

Pe acelaşi sistem, nu înseamnă că, dacă eşti o studentă la arte, o ong-istă care vrea să salveze lumea sau o neînţeleasă profundă şi infect de atotştiutoare, trebuie să moară orice penis când te vede. E bine şi cu hainele hippie, care nu scot nimic în evidenţă, cu bocancii vara, cu păr la subraţ, cu putoarea, da’ oare, în timp ce îţi bei ceaiul de hipsteră cu cele de seama ta, nu îţi pui problema că eşti orice altceva decât o femeie capabilă să determine nişte trăiri ascensionale într-un bărbat? Sigur că nu, eşti mult prea ocupată cu salvarea balenelor. Sper să te salveze şi pe tine cineva, la un moment dat, şi să îţi aducă aminte că nu degeaba sexul tău se numeşte frumos. Sau poate totul va trece odată cu dispariţia coşurilor de pe faţă.

Deci, oamenii ăştia ori vor să moară virgini, ori se rezolvă între ei. Înclin totuşi să cred că ultima variantă. Mai vreau să cred că e doar o etapă efemeră a vieţii lor. Pentru binele speciei noastre!

A fi bun la pat

Mă, hai să n-o mai tot ardem aiurea. Exceptând situaţiile masculine bazate pe unele disfuncţii, fizice sau psihice (nu ţi se scoală, îţi moare repede etc), şi cele feminine bazate pe industria lemnului (adică un lemn are performanţe sexuale mult mai bune decât tine), important e să vă ţină suficient de mult încât să ajungeţi amândoi, de preferabil deodată, la interjecţii.

Nu înţeleg ce atâtea clasificări: “Ăla e foarte bun la pat”, “Aia îţi rupe pula în două”. Prieteni, să nu uităm că scopul final e perpetuarea speciei. Că mai garnisim noi toată treaba şi cu nişte sentimente, asta e altceva, dar, scopul principal e să aducem plozi pe lume, care să ne legitimeze fizic şi sentimental şi caput. “Am rupt-o p-aia, am făcut-o în 456 de poziţii. O fo’ belea”. Şi dacă altul o aduce la orgasm în cinci minute într-o singură poziţie? Îţi poţi băga laudele-n dos, Hugh Hefner-ule în mizerie!

Orice pământeam care a văzut nişte filme porno în copilărie, a mai răsfoit câteva reviste deocheate, şi cam toţi am trecut prin astea, ştie ce trebuie să facă. Dacă nu ştie, învaţă repede, că sexul e bine criptat în codul nostru genetic. Mai un sărut pasional, mai o mângâiere, mai o limbă plasată unde trebuie, o penetrare sănătoasă, una mai înceată şi s-a terminat! Nu e fizică cuantică!

Aşa că, zic să n-o mai dăm în căcat cu “bunătatea în pat”, că fiecare e bun în felul său.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… se foloseste expresia: “E vreme de numarat bani sau de facut copii” ?

De azi dimineata, la Cluj, ploua mocaneste, oferind astfel cel mai bun prilej sa ne amintim de aceasta vorba.

Aici intervine si buba. Sa analizam impreuna. Autorul anonim ne propune, in caz de ploaie, doua variante de recreere si petrecere a timpului liber. Prima optiune, cea opulenta, implica numararea banilor, cashului, verzisorilor. Cea de-a doua o exclude din start pe prima, prin introducere lui “sau”, si ne invita la procreere.

Autorul anonim e un bou, care habar nu are cat costa un Pampers sau ca studii recente arata faptul ca o familie cheltuie, pe propriul plod, mai mult de 1/3 din buget pe luna. Adica, mama si tata nu mananca, nu beau, nu se dau cu deodorant. Nu. Ei put si se imbraca precum ultimii boschetari, ca sacrificiu suprem pentru progenitura si cacatul produs de aceasta.

Retrag jignirea adusa autorului. Autorul anonim e mai mult decat un bou. Ziceti si voi, daca eu nu am ce numara, de unde o sa am eu bani sa imi cresc plodul sau plozii pe care o sa ii fac cand ploua?

Se desprind doua concluzii logice :

1. Comunitatea romanilor din Londra a pus-o!

2. Autorul anonim lucreaza, de fapt, pentru un centru de recoltare a celulelor stem. El stie ca noi nu avem bani sa ne crestem copiii, da’ mai stie ca suntem manati de instinctul de perpetuare a speciei.

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… uitam uneori ca suntem fiinte ce ne ghidam strict dupa instinctul sexual ?

Masculi vs. femele, razboiul ce macina omenirea de cand se stie pe sine ca omenire. Bineinteles ca, de-a lungul timpului, am constientizat ca nu exista niciun “vs.” si ca, pentru a pastra o atmosfera pacifista, trebuie sa conlucram pentru binele mondial. Binele mondial se termina, de obicei, in pat sau odata cu plasarea saibei pe deget.

Cu toate astea, exista situatii cand ne dezicem de functia de perpetuare a speciei, preferand sa ne comportam dupa cum bate vantul in ele, in situatii. La noi, detinatorii semintei, ceata ce ni se asterne pe creier si pe mataranga apare in momentul in care dorim sa ne evidentiem in grupul de giboni:

“Bah, uite ce cur de vitica are aia” (uitand ca tare bine ne-a picat cand ne-am scufundat, ebrietati fiind, intr-un cur de doua ori mai mare, in anul trei de facultate).

“Coae, pusca celulita pe ea” (da bine-i sa framanti niste celulita din cand in cand).

“Are o fata de buton de lift” (cu siguranta am avut parte de cel putin una la fel de mai putin frumoasa. Sau ea a avut parte de noi. Important e ca nici unul nu-si instaleaza sloboscopul – “sloboz” + “periscop” -  doar pe submarine de ultima generatie. Mai dai si de rugina).

Ele nu vor sa iasa deloc in evidenta. Efectiv se intalnesc si se rad pe ele insele, discutand despre noi:

“Fetelor, asa-i ca nici voua nu va place cand vine unu’ cu blugi mai stramti, se aseaza, si blugii se muleaza pe instalatie, scotandu-i-o gretos in evidenta ?” – asta chiar e o discutie la care am avut placerea sa asist recent -  (drept ii ca goala nu-i gretoasa deloc; e chiar simpatica).

“Mie imi plac, asa, pachetele de muschi. Nu m-as lega, fata, la cap cu unu’ cu burtica nici sa ma platesti.” (de-ar stii ele ca mi-a picat bine cu ala de 100 de kile. Unde mai pui ca e si de familie buna).

Toate astea sunt mizerii scornite pentru a discuta discutii si a vorbi cuvinte. In definitiv, nici unii dintre noi nu stim cu cine vom nimeri in dormitor. Plinuta, usor acneic, cu ochelari, cu freza de nuntasa, cu sanii lasati sau cu burta, in final conteaza sa existe o gaura cinstita si un prohab pe masura. Fotomodelele si perfectii se rezolva intre ei.

De ce…