Pline de întorşi. De la muncă. De la hămălit. De la slugărit. Sunt pline cu două categorii de români: cei care au tras ca dobitoacele în străinătate şi vin să petreacă sărbătorile acasă, tihniţi, în familie, şi cei care au tras ca dobitoacele sau chiulul şi vin să-şi dea impresii de sărbători.
Prima categorie e inofensivă. Numai ei ştiu câte au avut de îndurat. Numai ei ştiu că blocurile spaniolilor nu se ridică singure, buzile italienilor nu se curăţă de la sine, iar, surprinzător, cururile portughezilor nu se şterg ca prin minune. Pentru toate astea, au venit pe lume românii. După tras la jug, se întorc acasă, îmbibaţi cu praf de cărămidă şi rahat, şi tot ceea ce vor e să fie înconjuraţi de linişte şi dragostea familiei.
A doua categorie e formată din greuceni. Ăştia se întorc plini de beşini. Sigur, e posibil să fi tras şi ei din greu, dar e la fel de posibil ca veniturile lor să fie generate din “învârteli”. Vor ÎNCHIRIA o maşină arătoasă, pentru a-i lăsa mască pe cei de la ei din orăşel sau sătuc. Vor purta haine extravagante, chiar dacă au un singur rând, pentru a le putea explica amărâţilor rămaşi acasă că asta e moda în occident. Vor avea telefoane scumpe, fără niciun cent pe cartelă. Şi, mai presus de toate, vor vorbi cu accent italian, spaniol sau orice accent le vine la gură, pentru că, vezi Doamne, ei e deja interesanţi. Ei stâlceşte româneasca. Altul e nivelul la care este ei: “Es una bună masa di Paşte, mă înţelegi?”
Fiecare cu sărbătorile sale.
Dupa ce reusisem performanta de a fi prezenta la fiecare sarbatoare in ultimii 23 de ani, anul acesta mi-am stricat recordul! Damn. Intamplare care mi-a adus aminte de clasa a saptea.