Posturi marcate ‘party’

Pleacă, dar rămâne cu noi

Andrei ne-a “agăţat” pe twitter. Discret, elegant, prin învăluire. Pasul următor a fost să ne cunoaştem, aşa că ne-a chemat la film. Şi acum îmi amintesc cât de timoraţi eram, urma să ne întâlnim cu marele Andrei Crivăţ, noi fiind, la ora aia, nişte nime-n drum. Ajunşi la cinema, am constatat că e cu adevărat mare, putând lejer să ne servească la micul dejun, noi fiind mai mici aşa. Apoi, pe măsură ce am început să-l cunoaştem, am realizat că “mare” este un cuvânt potrivit pentru el, dar nu pentru aspectul fizic, ci pentru cum e mobilat omul la interior. E poate cel mai fain om pe care l-am cunoscut prin intermediul online-ului, un om de la care am învăţat, care ne-a îndrumat, ne-a gătit dumnezeieşte. Un prieten adevărat. Mersi, bă, Crivăţe!

Să ne revenim, zic. Da, pleacă din Cluj, da’ nu scapă de noi. Şi ca să vadă ce oameni de comitet lasă în urmă, ne-am gândit să-i facem o petrecere de pomină. Ţinem Crăciunul în avans!

afis craciun Pleacă, dar rămâne cu noi

Clujene, îţi permiţi să ratezi aşa ceva?

TVdece morosan

Programul zilei de ieri:

05.00 (dimineata, cum ar veni): ambii suntem inca treji, intr-un apartament dintr-un cartier clujean in care isi dadea ultima suflare petrecerea de Craciun (nu, nu s-a desfasurat toata acolo, da’ nu stii niciodata unde te duce viata). Florica e moarta de somn, eu ma lupt cu ce credeam eu ca va fi ultima bere.

05.30 (un pic mai dimineata, zic): parasim cheful, care era deja mort de-a binelea si, dupa o lupta cu un caine mult prea jucaus pentru ora aia, reusim sa ne imbarcam intr-o caleasca prevazuta cu ceas de contorizare (a banilor, ca sa zic asa).

12.30: Facem ochi, obligati de sunetul necrutator al telefoanelor pe care, in acel moment, le-am considerat una dintre cele mai odioase inventii ale umanitatii. Bineinteles, groapa numita stomac ardea. Nimic ce o ciorba de mama/bunica nu poate rezolva. Normal ca ciorba a avut un ingredient ironic special din partea celei care a produs-o, in speta mama mea: “Arde groapa, asa-i?”… n-ai ce replica sa dai. Taci si balotezi.

15.00: Florica incepe sa se agite. Bagajul nu era facut. Eu dorm. Florica e la dus. Eu dorm. Florica se agita din ce in ce mai tare (as putea spune ca e un veritabil pachet de nervi). Eu dorm. Florica a terminat bagajul. Eu dorm… Ma trezesc, arunc trei camasi, doua tricouri, niste chiloti si ciorapi (din aia buni) in bagaj si am terminat. Florica e nervoasa pe calmul meu. Eu dorm in mine.

15.30: Trece pe la noi sora mea, pentru a schimba impresii despre petrecerile de Craciun (sora-mea aia mica ce a creat logo-ul TVdece si design-ul blogului). Fetele fumeaza si barfesc, eu incep sa ma agit (mai aveam treburi masculine de rezolvat). Fetele barfesc. Eu pusc de nervi. Fetele mai aprind o tigara. Eu am o pseudo criza de isterie. Ma calmez. Adorm.

18.15: Pornim spre Baia Mare, orasul de bastina al Floricai si locul unde vom petrece Craciunul. Drum lung si plictisitor. Noroc ca suntem noi plini de voie buna si nu ne plictisim impreuna. Aflam de la soferul autocarului ce farse isi mai fac, ei soferii, intre ei. Mustar in cafea, de exemplu. De tabara, dupa posibilitati.

21.00: Inca pe drum. Suntem lihniti de foame.

21.25: Burta plina.

21.26: Eu elimin gaze pe cavitatea bucala (discret, sa n-auda socrii). Florica e o domnisoara.

23.00: Invatam patu’ cum se doarme.

Si iata-ne, de Craciun, la moroseni, intr-un oras senzational, un melanj intre capitalism si oamenii dintr-o bucata ai locului. Acest mix a dat nastere unor monstruozitati comerciale foarte savuroase: Ionut Jeans, nenumarate magazine intitulate “Center”, un magazin de carne si produse din carne extrem de elegant si curat (nu stiu sa fi vazut la Cluj asa ceva), intitulat sec si sugestiv “Abator”.

De aici, va dorim, in stilul nostru, UN CRACIUN HAIOS!

Aiureli, asa… de vineri !

As vrea sa va anunt ca, in urma acestui post, am primit deja o invitatie ferma la un chef de sfarsit de an. Nu e o agentie de publicitate, e o firma din Cluj, dar cine sunt EU sa ma plang, cand ei au realizat ca fara mine acolo nu era chef ? Stiu ca v-am lasat muti cu planul meu, de aia nu ati comentat nimic. Da’ e ok, ca s-a uitat Zicu la trafic si a tras un “ai de pula mea ce bine a mers postu’ tau”. Deci, n-am spalat ieri vasele.

De asemenea, sunt in tratative cu o prietena de-a mea, care lucreaza la unul din mall-urile din Cluj, sa imi faca petrecere supriza acolo. Ea zice ca nu fac party de sfarsit de an, eu am ras. Eu am propus sa faca de Mos Nicolae, ea a ras. Bine, ea nu stie ca tot o sa o faca si eu tot o sa par surprinsa, chiar si cu atata ras.

Ma gandesc sa fiu miloasa si sa nu ii pun pe agentii de paza sa ma astepte de o parte si de alta a mall-ului. Ca e cam frig. Si nici covor rosu nu vreau. Vreau in schimb un banner urias pe mall, pe care sa scrie: “Florica, multumim ca existi!”. Fain chef, zic.

In alta ordine de idei, am fost azi la Finainte cu ceva treaba si am intalnit cea mai simpatica functionara publica din lume. Am vrut sa ii fac o poza cu telefonul, sa o pun pe blog, dar nenea de la paza a zis ca daca fac poza, imi confisca mobilul. Deci, nu am poza cu ea.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… la fiecare chef/adunare/intalnire intre prieteni, exista tot timpul o persoana care strica tot cheful celorlalti si pleaca prima?

In fiecare grup de prieteni, exista cel putin o persoana, 90% din cazuri e o gagica, ce pleaca prima de la sindrofie, spargand deci cheful.

Nu stiu cum naiba, da’ in ultimul timp tot eu ajung sa fiu the party pooper.

De exemplu, sambata asta ne-am strans mai multi la o petrecere de inaugurare a unui apartament. Toate bune si frumoase, s-a ras, s-a  baut, s-a cantat, voie buna. Asta pana cand s-a facut ora 01.30 noaptea si noi, fetele, picam de somn. In urma unei rocade strategic gandite, ne-am trantit pe canapea, baietii ramanand in picioare, incingand o super hora si chiuind ca dupa razboi.

La un moment dat, una dintre fete a fost palita de somn si s-a carat cu iubitul din dotare. Buunn. Cheful s-a reluat, toate bune si frumoase. Chiar daca imi era super mega somn, m-am abtinut sa ma plang, m-am ambitionat chiar sa tac din gura si sa nu fiu eu aia care strica cheful baietilor.

Evident ca baietii nu vroiau sa plece acasa, da’ nici pe noi nu ne lasau sa mergem: “unde sa mergeti voi la ora asta? stati, ca plecam imediat”. Si mai evident era ca daca s-au pus pe hora nu vom merge “imediat acasa”. icon smile Te ai intrebat vreodata de ce... )

Mai trece un timp si o alta fata pune piciorul in prag: “Gata, plecam!”. Ok, asta insemna ca trebuia sa plecam si noi ca, deh, imparteam acelasi taxi.

Chemam taxi, ne luam gecile pe noi si, in timp ce Zicu se imbraca, m-am dus sa pup lumea de plecare. Gresita miscare. Foarte gresita. De ce merg, unde merg, ca eu nu-i iubesc, nu vreau sa stau cu ei, de ce fac de astea, plus ca s-a si strigat pe scari dupa noi.

Mdea. Cum naiba am ajuns EU sa fiu the party pooper in toata povestea asta? Si mi-e si ciuda, ca daca dadeam eu tonul de plecare, era una, intelegeam ponegrirea, da’ asa, chiar nu pricep.

Plus ca, v-am zis, mai nou, cred ca am fata de tap ispasitor.