E fix prima întrebare pe care mi-am pus-o când am fost invitaţi de cei de la Jameson în autobuzul lor, la o degustare “în orb” de whiskey.
Spre surprinderea mea, ca băutor de Jack, mi-a plăcut mai mult Red Label-ul de la Johnnie, fără să ştiu ce beau. Bine, am recunoscut Jack-ul după culoare, dar la gust mi-a plăcut mai mult Ion Umblăreţul, ceea ce mă face să mă gândesc mai bine la viitoarele “degustări” de tării din cereale. Din păcate, Jameson nu e genul meu de whiskey, chiar dacă, iniţial, l-am plasat pe locul 2 în preferinţe. Respect istoria de 231 de ani a brandului, procesul minuţios de fabricaţie şi învechire în diferite tipuri de butoaie, precum şi faptul că e cel mai bine vândut whiskey irlandez din lume, dar nu e genul meu. Poate doar în cazul long drink-ului cu suc de mere. Oricum, e interesant să experimentezi o degustare, fără să ştii ce bei. Îţi faci o imagine despre cât de mult ai băut la viaţa ta. Sau cât mai ai de băut.
Revenind la întrebarea din titlu, nu pot să nu mă întreb cum s-ar traduce un astfel de eveniment pentru licoarea naţională. Sunt atâtea tipuri de pălincă făcute în România, că trebuie să fii cu adevărat connaisseur să le distingi pe toate. Sigur, având în casă o moroşancă, cred că mi-ar fi uşor să recunosc pălinca de Maramureş. Poate şi pe aia de Oaş, că e lângă Satu Mare. Sau pe aia de Sălaj, da’ nu bag mâna-n cazan. Oricum, să fie clar, chiar dacă sunt băutor de tării străineze, nu dau pălinca noastră pe niciun whisky! Sau whiskey.
Pe sistemul ăstora de la Jameson, ai putea umbla cu căruţa prin ţară, pentru a da un aer tradiţional evenimentului. Un alai de căruţe pline cu pălincă! Mirific! Te opreşti în oraşele mari, te pui în piaţa centrală şi cred că e suficient: oamenii vor fi atraşi de mirosul de pălincă, brânză şi slană, că tre’ să dai ceva lângă tărie. Cine reuşeşte să distingă TOATE tipurile de pălincă, nu primeşte nimic. Ar fi prea beat, chiar şi dacă e vorba doar de o simplă degustare.
