Posturi marcate ‘obsesii nationale’

Cele două mari obsesii de pe tvdece.ro

Obsesiile voastre, desigur. De ceva vreme, vă bănui că-l cam vizitaţi pe al treişpelea influent din online-ul românesc. Altfel, nu-mi explic cum de aproape orice postăm, voi vă întrebaţi dacă ne căsătorim, când ne căsătorim şi, lovitura de graţie, dacă sunt sau nu gravidă.

Sincer, apreciez că vă pasă de noi, că sunteţi curioşi icon smile Cele două mari obsesii de pe tvdece.ro V-am mai zis-o şi o repet în mod oficial: când va fi ceva de anunţat, vă anunţăm! Sigur unu’ dintre voi are pile la primărie, altu’ ştie o bijuterie faină şi ieftină, altu’ un loc de unde să luăm plicuri faine pentru pus bani mulţi în ele. Ne ajutăm, că doar oameni suntem!

La un moment dat, chiar am vorbit cu Zicu şi ne gândim serios să facem o masă specială pentru voi, cititorii. Cine vrea să vină la nunta noastră, va fi binevenit. Plus că n-ar fi rău să avem live coverage de la eveniment icon smile Cele două mari obsesii de pe tvdece.ro )

Şi mai avem o idee: să servim la nuntă meniuri de la KFC şi McDonald’s

Şi Zicu mai are o idee: când ieşim de la biserică, în loc de porumbei, să dăm drumul la ciori

Deci, idei sunt, vor mai fi şi voi toţi veţi fi implicaţi, când va veni vremea. Aşa că, nu ne tot întrebaţi! icon smile Cele două mari obsesii de pe tvdece.ro )

Du-te, nume, du-te!!!

Înţeleg, oarecum, importanţa unui nume de familie consolidat de-a lungul generaţiilor. Înţelegerea mea se opreşte în momentul în care transmiterea numelui mai departe se transformă într-o obsesie.

“Domnule, sunteţi fericitul tătic al unei fetiţe de 3 kile 400″

“Daaaa, tot timpul mi-am dorit o fată! Doar ştiţi, oamenii deştepţi fac fete” (un clişeu naţional mai infect decât o ţeavă înfundată).

După câteva ore, în salonul tinerei mămici:

“Draga mea, m-ai făcut cel mai fericit om din lume, oferindu-mi o fetiţă. Da’ mai încercăm şi un băiat, nu? Să ne ducă numele mai departe!”

“NU!”

Din momentul ăsta, s-a terminat totul pentru tânărul tătic. Acest gând îl va bântui de acum încolo (chiar începând cu seara aia, când a făcut cinste băieţilor, că doar ce Irod? A venit un copil pe lume, tre’ să ne îmbătăm ca porcii, nu?) şi îl va determina să pornească o cruciadă pentru supravieţuirea numelui de care e atât de mândru:

“Cum să se termine totul aici. Numele ăsta a fost purtat cu mândrie de stră-stră-bunicul meu Feri, care era taurul comunal la el în sat. Apoi, l-a dat mai departe stră-bunicului meu Inochenţiu, care  a ridicat fabricarea pălincii la rang de artă. El l-a transmis bunicului meu Patranasiu, care s-a remarcat prin nimic. E un nume valoros! Trebuie să dăinuie peste timp!”

Până când fata va ajunge la vârsta măritişului, omul nostru îşi va dedica întreaga existenţă acţiunii de spălare a creierului bietei fiinţe. Îi va fute capul atât de tare, încât sărmana va începe să creadă că nu există altă cale şi că e de datoria ei să aibă grijă de nume. Va cunoaşte un băiat. Va dori să se căsătorească. Vor avea certuri monstruoase pe seama numelui până când, într-un final, el va accepta să poarte numele ei de familie (din punct de vedere legal, nu se poate altfel).

Numa’ întreb: dacă, după o vreme, băiatul se dovedeşte a fi un criminal în serie? Te cam poţi pişa pe numele tău, nu?