Oameni Prosti | TVdece

Posturi marcate ‘oameni prosti’

Cum să fii român pe Facebook

Chiar dacă toată lumea vorbeşte zilele astea despre Google+, nu cred că ar strica o radiografie a românismului pe reţeaua de socializare care încă e numărul unu.

1. Pune-ţi la profil o poză sofisticată, cea mai bună poză a ta, de la cele în pielea goală din fragedă pruncie încoace. Cei care te cunosc sigur nu ştiu cum arăţi în realitate.

2. Joacă-te cu relationship status-ul cât poţi de mult, că doar de aia e acolo. Treci constant de la “single” la “in a relationship”, apoi iar la “single”, apoi la “in a relationship, but it’s complicated”, ca să vadă lumea ce viaţă palpitantă ai. Cu toţii dăm refresh din 5 în 5 minute pe wall-ul tău, să vedem dacă s-a mai întâmplat ceva în viaţa ta amoroasă.

3. Devino fan Dan Puric, ca să te dai profund. Mai bagă pe acolo şi un autor de care nu a auzit nimeni, o trupă obscură, un film de artă şi hipstereala e asigurată! Vezi, totuşi, să nu te dai de gol şi să fii fan Dan Puric şi Florin Salam în acelaşi timp. Nu prea se pupă.

4. Postează cele mai stupide poze: de la nunţi, botezuri, înmormântări, din vacanţa în Turcia, să crape haterii de ciudă. Nu contează că nimeni nu e curios să vadă cum ai ţinut tu soarele în mâini la mare. Lasă, să fie acolo.

5. Tag-uieşte oamenii în poze cretine. Dap, cu toţii vrem să apară pe net poze în care am ieşit precum curul. De aia încercăm să ne construim o imagine, ca să apară poze compromiţătoare cu noi. Da, fix de aia!

6. Postează citate. Multe. Cele mai multe. TOATE. Nu există altă metodă mai bună ca să te dai sofisticat. Cu toţii aşteptăm să ne hrănim spiritual de pe wall-ul tău. Chiar la asta ne gândim de fiecare dată când intrăm pe facebook: “hmm… oare ce citat a pus azi? nu mai pot de nerăbdare! nuuu, e picat facebook-ul!!! eu de unde îmi iau porţia de înţelepciune azi???”

7. Participă la TOATE concursurile şi cerşeşte like-uri. Noi chiar de aia ne-am făcut cont, ca să fim spamaţi cu mizeriile tale. Da, fix de aia!

8. Foloseşte TOATE aplicaţiile imbecile şi spamează-ne cu ele. După cum îţi spuneam mai sus, de aia suntem pe facebook. Abia aşteptăm să vedem ce quiz-uri ai mai rezolvat!

9. Fii un “gamer” înrăit şi inundă-ne cu request-uri pe FarmVille şi alte joculeţe retărdele. Toată viaţa ne-am dorit să fim vecini cu tine.

10. Porneşte o campanie prin “causes”, e trendy.

11. Foloseşte “Like-ul” cu sfinţenie! Dă like la tot ce prinzi, inclusiv la ştiri care anunţă moartea unor oameni sau dezastre naturale, arată lumii cât eşti de inteligent! Până la urmă, de ce să-ţi pui mintea la contribuţie şi să comentezi, dacă poţi apăsa un buton?

Taguri: oameni prosti, retele sociale, romanii pe facebook, romanisme
Postat in Zicu | 12 Comentarii »

Rupţi în cur şi cu aere

Eleonor a fost toată viaţa rupt în cur. El ştia că e rupt în cur, prietenii lui ştiau că e rupt în cur, în fine, toată lumea ştia că e rupt în cur. Niciodată nu i-a fost ruşine cu faptul că e rupt în cur, nici nu s-a prea obosit să-şi schimbe statutul, ba mai mult, a dus ruptura în cur la nivelul următor: a transformat-o într-o virtute. Toată viaţa a funcţionat după regula “şi ce dacă sunt rupt în cur, dacă pot avea aere?” Fiţele lui erau direct proporţionale cu circumferinţa găurii din lenjeria lui intimă: foarte mari. Toată lumea ştia că e un rupt în cur cu fiţe şi era tratat ca atare. Printr-un concurs de factori, la care el nu şi-a dat concursul, s-a angajat ca dealer la o reprezentanţă de maşini scumpe. Eleonor e acelşi rupt în cur, dar vinde maşini scumpe. Bine, “vinde” e un termen generic, că nu prea se întâmplă. Da’ asta nu l-a oprit să-şi dubleze aerele. Hai, tripleze.

Povestea lui Aluviu e asemănătoare cu cea a lui Eleonor: toată viaţa a fost un rupt în cur cu beşini în cap. Totuşi, Aluviu are şi o pasiune în viaţa lui tristă: îi plac localurile. Îi plac atât de mult, încât tot timpul şi-a dorit să lucreze ca barman/ospătar. Cum-necum, a ajuns barman/ospătar într-un local de gigafiţe. Aluviu e acelşi rupt în cur, dar barman/ospătar într-un local de metafiţe. Ceea ce îl îndreptăţeşte pe Aluviu, un rupt în cur cu terafiţe, să se poarte superior cu clienţii, că doar el e zmeu. N-are importanţă că poate clienţii stau mult mai bine decât el pe orice plan. Nu. El trebuie să-i facă să se simtă stânjeniţi, să-i desconsidere, că doar el lucrează într-un loc de fiţe, ce mama dracului!

Şi poveştile cu oameni rupţi în cur şi plini de aere pot continua. Tot timpul m-am întrebat cât tupeu şi jemenfichism îi trebuie unui astfel de om. Cum să fii rupt în cur şi cu nasul pe sus? E peste puterile mele de înţelegere. Oamenii ăştia sunt la fel de penibili ca cei aroganţi fără vreun fundament. Aroganţi aşa, de hobby. Da, poţi să fii arogant când ai realizat ceva cu adevărat remarcabil, la fel cum poţi să fii cu nasul pe sus dacă ai pe ce te baza. Altfel, eşti doar un clovn trist. Extrem de trist.

Taguri: oameni falsi, oameni prosti, prostia umana, tupeu
Postat in Zicu | 6 Comentarii »

Tristeţi

Mă gândesc că e incredibil de trist să te pui seara în pat, şi singura chestie caldă din jurul tău să fie propria-ţi mână. Că de un suflet cald, de sex feminin, nici nu poate fi vorba. O scurtă privire în oglindă şi un scan al procesorului din cutia craniană îţi vor spune de ce. Cu toate astea, eşti un părerist înverşunat în materie de sex frumos. Faci aprecieri, bazate pe o experienţă închipuită, analize, comparaţii. Nu, faptul că ai privit-o pe soră-ta pe gaura cheii în timp ce făcea duş, nu e o relaţie. Sau, mai rău, pe frate-tău. Nici pupicul inocent pe obraz din clasa a patra nu e o relaţie. Până la urmă, nici norocul că s-au uitat o pizdă, două la tine nu te transformă într-un expert. Poate cel mai important, nici faptul că te manipulezi nu se traduce, bineînţeles, prin experienţă. Ieşi de sub mâna ta şi mai vorbim!

Trist trebuie să fie şi faptul că, odată ajuns “la oraş”, lucrurile nu stau chiar aşa ca la tine acasă. Mai pe scurt, dacă mă-ta te alintă “deşteptu’ lu’ mama”, nu înseamnă că eşti deştept. Nici măcar terminarea unei facultăţi nu te va scăpa de dâra de salivă din colţul gurii. Ce să mai zic de master. Aşa e când te naşti prost. Ştiu, e greu, e greu să te lupţi zi de zi cu propria-ţi prostie şi să pierzi. Aşa e viaţa, mai pierzi, nu putem fi cu toţii deştepţi.

Sfâşietor de trist trebuie să fie momentul în care îţi numeri prietenii şi îţi dă cu virgulă. “Păi cum, eu, deşteptu’ lu’ mama, numai atâţia am”. Asta după ce ai pus la numărătoare şi toţi vecinii din blocul în care stai cu chirie, şi colegii de serviciu. Îţi spun un mic secret: prietenia se bazează pe încredere şi pe coaiele de a spune lucrurilor pe nume. Dacă eşti doar un “cineva”, cu păreri “flexibile”, vei rămâne un anonim până în momentul în care te vor pune în ladă, recte sicriu. Nu, ăia de pe net nu se pun la prieteni, doar dacă ai ajuns să-i cunoşti în carne şi oase. Ştii? Carne? Oase? Bipezi cu suflet?

Stau şi mă gândesc, oare cât de trist trebuie să fie să te consideri un preapizdos, doar pentru că ai şi tu un loc de muncă. Să zicem, de exemplu, că eşti un programator, şi crezi că lumea trebuie să cadă la picioarele tale doar pentru asta. Un programator lăbar, prost şi anonim, aş adăuga. Nu, nu eşti un semi-zeu pentru că ai şi tu o meserie. Sunt o grămadă de alţii care ştiu să o facă mult mai bine decât tine, şi nu fac pula mare pe chestia asta. Învaţă să-ţi cunoşti valoarea, sigur nu e aşa mare precum crezi tu. Sau, să zicem că meseria ta e datul cu părerea. Dacă eşti limitat din punct de vedere intelectual, mă piş cu o presiune de trei atmosfere pe părerile tale.

Ei bine, dacă reuşeşti să treci peste aceste tristeţi, care te macină zilnic, înseamnă că eşti, cu adevărat, un om fericit.

Taguri: frustrati, oameni prosti, pareristi, prostia umana, viteji online
Postat in Zicu | 13 Comentarii »