TVdece

Atâţia oameni, atâtea reacţii la băutură. Unii se simt greuceni, gata să salveze orice nu e de salvat. Alţii sunt mai retraşi, chiar sensibili până la lacrimi. Îi mai avem pe ăia agresivi, pe paranoici, pe ăia mai haioşi decât atunci când sunt treji şi pe proşti. Da, proştii sunt o categorie aparte şi în acest context, şi cred cu tărie că reacţiile pe care le are un om în stare de ebrietate sunt într-o strânsă legătură cu nivelul său de inteligenţă.

Oricât de “luat” ai fi, la un moment dat, realizezi că eşti penibil şi te calmezi, pe sistemul “dacă trei oameni îţi spun că eşti beat, te duci să te culci”. Sistemul ăsta nu e valabil şi în cazul proştilor. Ăstora, alcoolul le acutizează starea precară în care se află nivelul lor de inteligenţă, determinându-i să coboare la nivelul unei amibe. Sau al unui parameci. Sau ce vreţi voi, suficient de involuat încât să fie reprezentativ.

Sâmbătă seara, m-am intersectat cu un asemenea specimen. Mă întorceam din oraş, împreună cu Florica şi o prietenă de-a ei, pe la două dimineaţa. Am zis să mai fumăm o ultimă ţigară în faţa blocului. La un moment dat, creatura a trecut pe lângă noi şi bineînţeles că i s-a părut că m-am uitat ciudat la el. Era puţin mai înalt decât mine, îmbrăcat de la ajutoare şi, probabil, săpător de şanţuri. A venit spre mine, viteaz, să-mi ceară socoteală: “Ce te uiţi, mă?” L-am ignorat cu toţii. A mai stat câteva secunde lângă noi şi a plecat în cealaltă direcţie. A stat un pic şi s-a întors (se ştie că ignoranţa doare cel mai tare).

Tocmai câştigasem o posibilă armă albă, şi deja mă gândeam cum stric bunătate de pahar Guinness pe faţa lighioanei. “Ce, mă, eşti şmecher?” Din nou, l-am ignorat cu toţii. “Zi, mă, ce te uiţi la mine?” Noi, nimic. Tot din nou, a mai sta un pic şi s-a cărat, ca să se întoarcă după vreun minut: “Auzi, n-ai să-mi dai o ţigară?” I-am dat şi s-a cărat de tot. De cele mai multe ori, dacă-i ignori, se calmează. Cel puţin, eu aşa fac tot timpul. Da’ nu poţi să mizezi de fiecare dată pe asta şi, întâlnind un avorton din ăsta, te poţi trezi la spital sau la morgă. Noi am avut noroc, alţii poate nu îl au.

Partea proastă e că sunt o grămadă de proşti în ţara asta. Partea şi mai proastă e că, împinşi de viaţa de căcat pe care o duc, beau de sting. Partea dramatică e că aşa ajung să fie babele şi minorele violate, oamenii omorâţi.

Alături de “nu vindem ţigări şi alcool minorilor” ar trebui să fie şi “nu vindem alcool proştilor”.