Prostia gazoasă
E starea în care prostia pluteşte şi pute. De asemenea, e un fel de stadiu inconştient. Nefericitul habar nu are că elimină prostie, chiar dacă aceasta pute. E un fenomen asemănător cu cel al rezistenţei la propriile beşini: eşti obişnuit cu ele, nu le mai simţi duhoarea. Cufundat în această stare de inconştienţă, prostul gazos se dă deştept. Prostul gazos va ştii întotdeauna mai bine ca tine. Prostul gazos are o cunoştinţă care. Prostul gazos a trecut de mai multe ori prin asta. Într-un fel, e cea mai periculoasă stare de agregare a prostiei. Nu e ca şi cum ţi-ai face vânt cu mâna în faţa nasului şi aceasta dispare. Din contră. Rişti să-ţi impregneze hainele, să-ţi intre în piele şi, dacă nu ai anticorpi pentru aşa ceva, să ajungi să-ţi conteşti nivelul de inteligenţă.
Prostia lichidă
Prostul lichid va emana secreţia prin fiecare por al corpului său. Se distinge de prostul gazos prin faptul că e alunecos. Poate acest aspect nu e chiar atât de îngrijorător. De speriat e că acest tip de prost dă drumul prostiei şi, oarecum firesc, aceasta capătă forma încăperii în care este revărsată. Este starea în care prostia începe să se vadă. Devine uşor palpabilă. E ca şi cum ai face baie într-o vană cu lături. Am zis uşor palpabilă? Nu, e ucigător de palpabilă. De obicei, prostul lichid se naşte în momentul în care prostia dă în clocot într-un prost gazos.
Prostia solidă
Dacă primele două stări pot fi destul de uşor trecute cu vederea, prostia solidă e dureroasă. E ca în scenele din filme când un personaj deschide o uşă, descoperind că dincolo de aceasta e un zid. În cazul nostru, e un prost. De unde şi expresia: “eşti prost ca zidul”. Interesant la prostul solid e că acesta e conştient de starea în care se află. Dar, cu toate acestea, nu e chiar atât de prost să o şi recunoască. Şi de aici se nasc cruciadele pe care le purtăm fiecare dintre noi cu aceşti cercopiteci urbani. În mod evident, prostul solid se naşte în momentul în care prostia îngheaţă într-un prost lichid. De fiecare dată când auziţi replica: “N-am crezut ca poate exista aşa ceva”, să ştiţi că e vorba de un prost solid.
