E poate cel mai mare produs al industriei de marketing. S-a născut din strategia de vânzări, dar a revoluţionat modul în care ne raportăm la Crăciun. Practic, a rebranduit Crăciunul, cu costumul lui roşu, barba albă şi faţa de alcoolic.
Oare cum s-ar comporta dacă ar fi angajat tocmai în industria care l-a creat?
Dragă Moshule
Îtzi scriu această scrisoare ca săţi spun că am fost cuminte anu ăsta ,am învătzat bine am loat note mari shi cred că merit un cadou fain.Miaş dori un aifon 4 es , că totzi colegi mei au shi nu mai vreau să râdă de mine că am numa 4.Habar nai cât râd de mine shi deja mă disperă.Shtiu că potzi s-ămi aduci că un coleg de al meu a primit de la mosh Nikolae shi tu eshti mai tare ca el!1
Dacă crezi că merit shi un aiped maş bukura fuarte mult săm-i aduci unul că ash fi singurul din clasă care ar avea shi le aş rupe fâshu la tătzi !
Înk ceva : ash vrea tare mult k anu viitor la ziua mea să cânte florin SAlaM să muară totzi dushmani de la blok!Dak sar întâmpla asta ash fii cel mai fericit om din lume!!!!!!!
Acuma te las că sigur eshti okupat cu ale tale .O să îţi pun un pahar de vodcă lângă brad hăhăhă
Cu drag
un copchil jmeker
Draga Baba (Craciun),
Iti scriu, in primul rand pentru ca toata lumea i se adreseaza doar umflatului de barbatu-tau. Ce? Tu nu ai sentimente? Nu ai un suflet care merita mangaiat in preajma sarbatorilor? Sunt convins ca da, si ca te uiti cu jind la milioanele de scrisori pe care le primeste Umflatul, in timp ce tu stai in umbra si ii gatesti tot felul de delicatese, care ii intretin burdihanul.
Nu cred ca ti-e usor. Cu toate ca are o imagine de om bun, aducator de cadouri, am banuiala ca acasa e un tiran. Ma gandesc cu mila la tine, la nenumaratele ore pe care le petreci in bucatarie sau spalandu-i si calcandu-i binecunoscutul costum rosu, pentru ca el sa apara impecabil in fata publicului. Refuz sa ma gandesc ca te pune sa cureti balega renilor, da’ simt eu ca o face.
As vrea sa aflu pasurile, visele, dorintele tale. Avand in vedere ca nu iti acorda nimeni importanta, cred ca ti-e destul de greu sa tii totul pentru tine. Cu cine sa vorbesti? Cu El, care toata ziua isi piaptana barba alba si isi mangaie burta? Cu spiridusii, care sunt ca niste negri pe o plantatie de jucarii? Cu renul Rudolph, care e un rebel si un ingamfat, doar pentru ca ii lumineaza botul? Saraca de tine. Esti ca un brad solitar, pe o insula inconjurata de rechini.
Cand a fost ultima oara cand te-a atins Umflatul? Sunt convins ca baga scuze de genul: “Lasa-ma-n pace! Nu vezi ca citesc scrisorile copiilor?”… si iar trebuie sa inghiti in sec, sa te intorci pe partea ta de pat si sa adormi cu ochii plini de lacrimi. Nu cred ca, la varsta voastra, se mai pune problema unei vieti sexuale. Da’ o mangaiere, un sarut, o vorba buna cred ca meriti, dupa cat il slujesti pe Umflat.
Imi imaginez ca sarbatoarea Craciunului trebuie sa fie foarte seaca, la voi in casa. Probabil, dupa ce duce cadourile in toata lumea, se intoarce obosit si nu face altceva decat sa bage in el si sa doarma pana dupa Revelion. Chiar, cand a fost ultima data cand ti-a facut un cadou? Mi-e mila de tine. Vreau sa stii ca ma gandesc uneori la tine. Ma doare sufletul. Uite, poti sa consideri aceasta scrisoare un cadou din partea unui suflet sincer, care intelege framantarile unei doamne respectabile.
Nu vreau sa bag zazanie in familia voastra. Da’ vreau sa incepi sa te gandesti mai mult la tine. Cred ca dupa atatia ani de slugarnicie, meriti si tu o viata mai linistita. Propune-i sa mergeti intr-o vacanta, chiar intr-o a doua luna de miere (asta daca ati fost in prima), spune-i sa angajeze o servitoare. Fa ceva! Nu te mai lasa folosita de un mos, care isi permite sa te trateze cum vrea el, doar pentru ca e celebru. Bate-l, daca e nevoie. Da, bate-l. Finut, da’ sa simta ca nu mai merge asa.
In incheiere, nu o sa iti cer nimic (cum face toata lumea, cand i se adreseaza Umflatului). Vreau sa iti urez sarbatori mai frumoase ca in alti ani si o batranete linistita.
Al tau,
Zicu din capatu’ satului
PS: Bate-l!!!
… unii filmeaza inmormantarile?
WTF? Am ramas fara cuvinte, lucru care mi se intampla extrem de rar.
Vorbeam zilele trecute cu o cunostinta a carei fiinta draga a trecut in nefiinta: “Vrei sa vezi filmarea de la inmormantare?”, ma intreaba senina.
“Nu!”, zic. “De ce sa vreau? Si de ce mama dracului ati filmat asa ceva? Mi se pare sinistru!”
“Asa… ca sa avem amintire… ”
POFTIM? Eu stiu ca amintirile sunt alea cu Mos Craciun, cu bradu’, de la mare, de la zile de nastere sau nunti, botezuri, cumetrii.
De ce as vrea sa vad mortul in sicriu sau rudele cum bocesc?
“Pai ne uitam care a venit, care cat a plans, mai si radem”, completeaza persoana ca sa ma inbuneze.
Aha! Deci, esti asa sadica, incat aduci pe unu’ sa filmeze, ca sa ii determini pe toti sa stea cu fata trista (ca deh, tre’ sa dea bine pe video) si dupa aia spargi seminte uitandu-te la caseta. Cum ai putea sa te privezi de minunata senzatie de a-ti vedea mama ingropata over and over again? De ce sa nu iti amintesti, intr-o duminica dupa-masa de exemplu, cat ai suferit? Chiar sunt niste momente numai bune de imortalizat !
Aha! Adica nu aha, ca n-am inteles de ce. Mi se pare degradant, penibil si de cacat. Inteleg ca e criza si nu mai avem bani pentru divertisment, da senzatiile astea tari sunt de mega-porc.
De ce…
