După ce anul trecut am participat cu succes la nunţi în toată ţara, anul acesta a venit momentul firesc să dănţuim şi la botezuri. Căci, nu-i aşa, cursul vieţii, patina timpului, ceasul biologic etc. Dacă la nunţi e clar ce avem de făcut, botezurile se dovedesc a fi adevărate examene ale răbdării.
Bă, de ce să ne ascundem după deget? Sunt mega plictisitoare!
Toată acţiunea se învârte în jurul copilului din coşuleţ/pătuţ/chestie viu colorată cu animăluţe. Când copilul mănâncă/plânge/se mişcă, toţi invitaţii fac cerc în jurul lui. La fiecare trei minute, un invitat se ridică să vadă ce mai face copilul, când e clar ce face. Are două sau trei luni. Ce doamne iartă-mă poate sa facă???
La botez nu există staroste, lucru care transformă evenimentul într-o chestie total dezorganizată. Nu ştii când să mănânci aperitivul, când să te arunci peste ciorbă sau când să dai darul. La un moment dat, cineva va lua copilul, îl va plimba în braţe prin restaurant şi toată lumea va privi spectacolul cu aceeaşi grimasă falsă de fericire.
La botez, muzica e dată la minin, că deh, e copilu’ acolo. Nu se dansează pinguinul, nici meniaito, se priveşte tâmp copilul. Nici băutura nu e la fel de multă şi variată ca la o nuntă. Şi discuţiile sunt parcă cenzurate, tot din cauza copilului.
Aşadar, consider necesar ca fiecare botez trebuie să fie însoţit de un mic ghid de supravieţuire.
1. Când trec părinţii copilului pe lângă masa ta, foloseşte cu încredere următoarele clişee: “Să vă trăiască, să îi dea Dumnezeu sănătate! “, “Să vă aducă doar bucurii, că e o mândreţe de copil!”, “Vai, ce copil frumos aveti! Seamănă cu amândoi…”
2. Când copilul, aflat în pătuţ, produce sunete (orice fel de sunete) aruncă-ţi tacâmurile şi aleargă implicat spre el.
3. Când cei din jurul tău zâmbesc tâmp sau scot sunete de genul “aaaawww”, “vaiiiii”, fă la fel! Nu ai cum să te împotriveşti.
4. Mănâncă pe fugă, cu ochii spre copil. Pentru el ai venit, până la urmă. Dacă chiar ţi-e foame, ai dreptul sa mănânci doar când mănâncă şi părinţii copilului.
5. Plimbă-te printre invitaţi şi începe orice discuţie cu texte de genul: “Aşa-i ce copil frumos au? Aşa copil frumos nu am mai văzut în viaţa mea!”
6. Sunt acceptate şi mai ales încurajate replici de genul: “Vai, ce bine îţi stă cu bebele în braţe… “, “Haha, voi urmaţi!”, “Ehe, cum se văd instinctele materne!”, “Mă uit la tine şi văd două limbi. Limbile ceasului biologic”
7. Darul se dă la sfârşit. Tot în plic. Nu veni cu hăinuţe, jucării sau alte mizerii. Suntem în 2010! Părinţii vor plicu’! Dacă chiar vrei să fii rebel, poţi să pui banii într-un plic roz sau albastru, în funcţie de sexul copilului.
8. Ai dat darul şi ai plecat. La botez nu se dau prăjituri la sfârşit. După cum am stabilit, nu e nuntă!