Posturi marcate ‘menopauza’

Maruntis

Ca orice romani strangatori, am adunat niste maruntis intr-un fel de recipient (o inimioara, asa, de fetite). Incepand sa dea p-afara, ne-am gandit noi ca ar fi fain sa-l valorificam si, cu un drum, sa facem si un bine vanzatoarei de la magazinul din colt, care e mereu in criza de marunti.

Zis si facut. Lista de cumparaturi: un pachet de samanta, un Cola, la doi jumate, si un pachet de tigari (cred ca v-ati dat seama, pana acum, ca maruntisul nu era deloc putin; as putea spune chiar ca era mult).

(aici ar trebui sa vina niste evenimente prea putin interesante, cum ar fi drumul pana la magazin, selectarea produselor de pe raft… poate ne-a si latrat un caine pe drum… oricum, chestii mult sub demnitatea unei postari respectabile)

Eu: “Am dori sa platim in foarte multi marunti. Nu cred ca e o problema, nu? Ba dimpotriva, cred”

Vanzatoare (in caldurile menopauzei, dupa umila mea parere): “Ba e problema! Ca n-avem ce face cu ei. Tocmai ne-a platit unu’ un milion in monezi.

Eu: “Si eu ce vina am? Maruntii mei or fi mai prost imbracati decat maruntii aluia?”

Vanzatoare: “N-aveti nicio vina, numa’ ca nu ii iau. Veniti maine si ii schimb”

Eu (dand in fierbere, da’ pastrand aparentele exterioare, pentru ca una dintre cele mai grele lupte, poate chiar mai dura decat cea cu sindromul premenstrual, e cea cu caldurile de la menopauza): “Bine. Noroc ca am luat si niste bancnote la mine. Dar, data viitoare cand vreti sa imi dati o guma rest, pe motiv ca n-aveti marunti, sa stiti ca nu v-o iau” (aceasta ultima fraza a adus-o si pe incalzita la punctul de fierbere)

(a urmat un fel de porcaiala domneasca, in sensul ca nu ne-am chiar injurat, da’ a fost un schimb de replici incins, sub demnitatea unei postari respectabile)

Pana la urma, eu am plecat fericit ca am mai bifat o rafuiala cu o vanzatoare si ea a ramas dezamagita de tineretul din ziua de azi. Data viitoare, o pun sa-mi crape toata samanta si sa-mi dea samburii.

Maruntii mei nu-s mai prost imbracati!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… minorele din ziua de azi sunt mai mult decat supradezvoltate ?

Intorcandu-ma acasa pe mijlocul de transpiratie la comun, credeam ca nimic nu-mi va putea perturba dezgustul provocat de el, de mijloc. Pana cand, la una dintre statii, patrunde intransul o dihanie, ca nu-i pot zice altfel. Nu ca era urata, da era exagerat de formata pentru o fatuca careia de abia i-a mijit parul la fofoloanca. Avea vreo 12-13 ani, inalta cat o prajina, corp de halterofila sovietica, vreo 40 la picior (chiar am dat un ochi, de curiozitate), cu niste manoace care cred ca m-ar fi trimis cu usurinta la podea.

O priveam siderat si ma gandeam cu ce o indoapa parintii de arata in halul ala? Ce s-a intamplat in procesul evolutiei, de au ajuns minorele sa fie confundate cu niste milf-uri de 30 de ani? Unde sunt fetitele cu codite de altadata?

Pe vremea cand ma jucam eu cu puta in mocirla, fetele erau temple de dragalasenie, inocenta si virginitate ! Aratau si se comportau in conformitate cu varsta lor si niciun baiat nu risca sa i se adreseze uneia dintre ele cu “sarutmana”, confundand-o cu vreo vecina intrata la menopauza. Erau asocierea perfecta cu termenii: fatuca, fetita, minora. Ei bine, pustii din ziua de azi, si ei destul de zdraveni, dar parca mai finut, au de-a face cu niste mutanti. Mi-e si mila de ei, chiar trebuie sa le escaladeze pentru a obtine un sarut.

Ma intreb cum vor arata fatucile astea la maturitate, cand farmecul copilariei va disparea. Vor deveni imens de imense, cu celulita si la lobul urechii si cu sanii mai lasati decat ai unei batrane raschetata de patina timpului. Se vor confunda, in pozele din copilarie, cu propriile mame.

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… se fabrica papuci de casa din material cu potential de putoare?

Dupa ce ti-ai tarat membrele inferioare printr-o zi torida de vara, sau printr-una de iarna prelungita, dupa ce talpa ta arata si pute ca un caine ud si degetele ti s-au incalecat unul peste altul, ca niste iepuroaice lesbiene la menopauza, picioarele tale au niste asteptari de la tine… si tu le dezamagesti. Le bagi exact acolo unde te-ar baga ele pe tine daca ar avea gura… in niste crapaturi moi, negre si puturoase.

Papucul de casa “lejer” este acel gen de papuc pe care il vezi, il atingi, ii savurezi moliciunea  si il cumperi voios, gandindu-te cat de bine te vei simti in el. Aici e problema! Mainile, ochii si creierul aleg pentru picioare. Ei nu au de unde sa stie ca e nevoie de un singur picior ud, bagat in plushul in forma de Pokemon, pentru a-l transforma intr-o unealta pentru defrisarea parului nazal. E nevoie de maxim 15 purtari pentru ca picioarele tale sa intre in greva japoneza (asta inseamna ca put si dupa ce le speli:). E nevoie de o singura excursie pentru a strica niste prietenii.

Mi-as dori sa am puterea de a-i obliga pe producatorii papucilor de casa kamikaze sa ii poarte zi de zi, timp de o luna, fara sa ii dea jos.

De ce…