Posturi marcate ‘masturbare’

Masturbarea intră la înşelat?

Am pus întrebarea şi pe twitter, da’ simt că necesită o dezbatere mai amplă. Din punctul meu de vedere, femeia-i femeie, bărbatu-i bărbat şi mâna-i mână. Cred că fiecare dintre noi simte nevoia unor momente de intimitate, momente în care să ne regăsim. Nu că sexul n-ar fi suficient, da’, după cum ziceam, mâna ta-i mâna ta, te cunoaşte cel mai bine. Astfel, nu văd de ce masturbarea ar cădea sub incidenţa adulterului, da’ nu tre’ subestimat potenţialul de scandal dintr-un cuplu.

Cel puţin din punct de vedere fizic, nu se pune problema înşelării, mâna executantă fiind ataşată de corpul executantului. Ţi-o faci cu mâna ta, cu alte cuvinte. Alt punct de vedere nu văd.

Voi ce ziceţi?

“Una mică” matinală

Dimineaţă. Ora 09.00 fix. Strada pe care merg în fiecare zi spre serviciu. Pulsul străzii bătea tot mai puternic, maşinile goneau grăbite, iar aerul rece paraliza parcă trecătorii care mişunau care încotro. Mirosul de iarnă îmi alinta nările, iar ritmurile latino din căşti mă făceau să zâmbesc ştrengar. Da, urma să fie o zi bună!

Ziua de azi semăna perfect cu cea de ieri. Parcă a fost trasă la indigo. Nimic, dar absolut nimic nu prevestea că ceva va dezechilibra dulcea rutină a unei zile de muncă. Asta nu înseamnă că am o viaţă monotonă, da?

În faţa unei clinici de pe strada respectivă, câteva maşini stăteau parcate într-o aşteptare latentă. Nu e uşor să îl aştepţi pe cel drag să iasă de la analize. Dacă a dat cu virgulă? Dacă e pe bază de lacrimi? Dacă nu mai are mult timp? Apăsător.

O maşină albă, cu farurile aprinse, părea că cere atenţie. Muzica bubuia, iar maşina se mişca oarecum ciudat.

Şi atunci l-am văzut! Şi ziua de azi s-a dus literalmente pe apa sâmbetei! Mă rog, a vinerii. Stătea pe scaunul şoferului, cu pantalonii în vine, şi se masturba frenetic!!!

Cum, Doamne iartă-mă, să faci aşa ceva în faţa unei clinici?! Cum să faci aşa ceva la 9 dimineaţa???

Filme porno, da’ nu prea

Niciodată n-am înţeles de ce un film porno trebuie să aibă un scenariu. Şi încă unul elaborat. Cu intrigă, punct culminant, scene ce ar putea fi uşor considerate ca făcând parte dintr-o dramă, în care actorii aflaţi acolo pentru a se călări chiar se chinuie să interpreteze un rol ce nu are absolut nicio legătură cu motivul pentru care se află ei acolo. Să se fută, cum ar veni.

Am văzut filme porno ce aveau ca temă războiul, cu scene interminabile de luptă până să se ajungă la scenele care contează. Stau şi mă întreb, oare motivul pentru care ai face un asemenea film ţine de o dorinţă ascunsă a fiinţei umane de a şi-o trage în tranşee? Nu, serios, de câte ori v-aţi gândit: “Măi, ce bine ar merge o partidă de sex printre bombe?” Înclin să cred că de puţine spre niciodată. Apoi, unii scenarişti s-au gândit să plaseze acţiunea futăcioasă într-un context ştiinţifico-fantastic, cu tot felul de personaje de pe alte planete, garnisite cu dialoguri sforăitoare în limbi inventate (cum căcat să inventezi o limbă pentru un film porno???), de ţi se taie pofta de mâncare. Mai sunt filmele poliţisto-pornografice, detectivo-pornografice, medievalo-pornografice şi ruralo-pornografice. În toate se acordă o atenţie prea mare formei, uitându-se complet de fond. Ce să mai zic de fund.

Dacă aşa stau lucrurile, dacă, în ziua de azi, asta presupune să ai succes în această industrie, s-ar putea să am şi eu nişte idei care se înscriu în trend:

- un film porno care să aibă ca temă centrală fizica cuantică. Să înceapă cu un discurs de vreo 20 de minute despre această ştiinţă şi apoi să se treacă brusc la acţiune. Şi iar discurs, iar acţiune. Tot aşa.

- un film porno pe tema impactului revoluţiei industriale asupra societăţii moderne şi contemporane. Îl văd ca pe un documentar care să ţină publicul masturbator în priză cu tot felul de imagini vechi şi, din când în când, dar foarte din când în când, câte o penetrare.

- un film porno pe bază de sudură. Din cuprins: condiţia sudorului în societate (27 min.), scenă de sex fără nicio legătură cu tema filmului (9 min.), gânduri, idealuri, aspiraţii de sudor (15 min.), coţăială (6 min.), aplicarea diferitelor tehnici de sudură în funcţie de material, condiţii atmosferice, starea sufletească a sudorului (21 min.), totul încheindu-se apoteotic cu o scenă hardcore de 3 minute.

- un film porno sub forma unor testimoniale despre efectele menopauzei. (pe ăsta cred că vi-l puteţi imagina şi singuri)

“Ţi-ai făcut-o cu mâna ta!”

Asta ni se latră pe guri moralizatoare când facem alegeri greşite. Chiar dacă alegerea s-a săvârşit cu gura, piciorul sau lobul urechii, tot mâna este cea scoasă în faţă. N-avem pe cine da vina? Nicio problemă, să aruncăm cu noroi în biata mână! Mâna e mama tuturor relelor! Mâna e malefică! Deşi e mult mai arătoasă decât piciorul, care mai şi pute pe deasupra, mâna e ţapul ispăşitor!

Moralizatorii de ocazie tind însă să ignore potenţialul creativ al mâinii. Chiar dacă mâna “face” rele, ea ne oferă nenumărate momente plăcute în viaţă.

Mâna e cu noi de mici. Colegi de grădiniţă plesniţi pentru furt de jucării, nasuri scormonite cu abnegaţie, funduri de colege mângâiate. E etapa juvenilo-căutătoare a mâinii.

Odată cu adolescenţa, mâna intră cu adevărat în etapa creativă. Ea ne ajută să ne descoperim si să ne eliberăm de tensiuni, ne este devotată şi se sacrifică, prin bătătorire, pentru fericirea noastră. Ce mai, mâna este printre cei mia buni prieteni ai adolescentului. În perioada asta, cel mai bine e să te laşi pe mâna ta. Să te manipulezi, cu alte cuvinte. Până vei da de peşteră, este cea mai bună modalitate de autocunoaştere. Trebuie să faci cunoştinţă cu tine!

Apoi, mâna este înlocuită cu o fiinţă sau mai multe, care o fac inutilă, şi s-a terminat. Se revine sporadic la ea, ori de câte ori ţi-e dor de tine.

Etapa ce desăvârşeşte existenţa mâinii pe pământ este banca de spermă, un templu închinat mâinii. Este locul în care totul e la mâna ta. Toţi angajaţii sunt pe-o mână cu tine. Toată lumea merge pe mâna ta. Locul în care poţi spune, cu adevărat, “mi-am făcut-o cu mâna mea”. Şi eşti plătit pentru asta!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… ninge?

Stati linistiti. N-am cazut in cap, n-am baut, n-am vazut sanii lasati ai unei babe si am luat-o razna. E o intrebare cat se poate de relevanta. Mai ales ca nu mi-o pun eu, ci pseudoautoritatile, care au la fel de multa autoritate cum are o oaie asupra ciobanului din dotare. Cred, cu toata fiinta, ca in foarte multe birouri se pune intrebarea asta: “Bah, de ce pastele ma-sii ninge? Doar e decembrie, faza asta cu ninsoarea nu e prin ianuarie, februarie?”. Mai cred si ca persoanele care isi pun asemenea intrebari sunt convinse de faptul ca in ceruri e o adevarata conspiratie si ca zapada cade intr-un mod pervers, pentru a lua lumea prin surprindere.

Da, cu siguranta avem de-a face cu o zapada perversa, rezultatul direct al unui congres ceresc, la care au participat toate fenomenele meteorologice, in cadrul caruia s-a luat decizia unanima: “Hai sa le-o tragem romanilor”. Bine, adevarul e ca acest congres se tine in fiecare an, dar romanii tot nu-si pregatesc corespunzator anusul, pentru o penetrare cat mai putin dureroasa. Tarfa asta de zapada ne-o trage cum vrea ea. Jos zapada!!! Sus pseudoautoritatile!!!

Pentru ca termenul la moda, in acest context, este “surprindere”, imaginea mea despre autoritati este urmatoarea:

- autoritatile sunt ca un adolescent plin de cosuri care e surprins de ma-sa in timp ce se masturbeaza

- autoritatile sunt ca o adolescenta (daca tot am zis de adolescent) grasa, urata si, evident, plina de cosuri care a gasit si ea pe unu’ beat dispus s-o calareasca si care, a doua zi, in momentul in care si-a pus urina pe test, a ramas traznita la vestea ca e gestanta

- autoritatile sunt ca o pitipoanca gonflabila, care e stupefiata de faptul ca grasul care s-a golit in ea n-o mai suna

- autoritatile sunt ca niste parinti iresponsabili, lasati masca de faptul ca plodul lor bea de stinge si se drogheaza la 15 ani

- nu in ultimul rand, daca tot am stabilit ca zapada e o tarfa, imi imaginez autoritatile ca pe niste curve de ultima speta, cu paduchi lati la fofoloanca, luate prin surprindere de faptul ca ninge cu pumni din partea pestelui.

De ce…

Asociatia Labarilor Anonimi

Buna,

Sunt Pompiliu si nu m-am mai atins de doua luni.

Cred ca m-am vindecat, cel putin asa simt. Credeti ca mi-a fost usor ? Spuneti ? Credeti ??!! Nici unuia din sala asta nu i-a fost la fel de greu ca mie. Zile si nopti intregi pierdute in compania ei. Tin minte si acum, parca s-a intamplat ieri. Eram odata la opera. Ce atmosfera inaltatoare. Dintr-o data, fara sa imi dau seama, mana mi-a alunecat la ea. Nici nu va imaginati cat de sublima e baia de la opera. Stiti cat de greu mi-e? Stiiiiti??!!!

Eram un om ca oricare altul. Nu am avut nevoie decat de un singur dus si un sapun de calitate ca sa dezlantui fiara din mine, fiara care mi-a mancat ultimii ani din viata. Am devenit, in acesti ani, un cotropitor al bailor. Fiecare dintre ele era o noua reduta pe care trebuia sa o cuceresc si sa imi infig steagul: baia de la serviciu, baia socrilor, baia din avion, din tren, BAIA DE LA GRADINITA BAIATULUI MEU. Offfff, ce vremuri, ce experiente.

Priviti aceasta palma. As putea sa ma duc chiar acum sa dau o spargere si sa ating orice obiect din locatia respectiva. Stiti de ce? Am ramas fara amprente. Da ! Am sodomizat-o in asa hal, incat a devenit o palma fara identitate. Sunt un nimeni….. M-as atinge….. Trebuie insa sa rezist. Mi-am promis ca nu voi mai ajunge niciodata cu mana acolo. Nici nu mai vreau sa o vad. Chiar si cand imi fac necesitatea, o fac fara sa o privesc sau sa o ating. Sunt patetic. Tocmai mi-am dat seama ca ma pis cu ochii inchisi si cu mainile in aer. Dar, sunt un patetic puternic care va reusi. Voi reusi sa ma schimb. Voi reusi sa omor fiara si sa am o viata normala… M-as atinge…

Stiti, in ultimele doua luni, mi-am dat seama cat de frumos e sa te culci deodata cu nevasta ta. Sa o strangi in brate. Sa o saruti. Ma gandesc cu scarba la noptile in care asteptam sa aud primul ei sforait, ca sa ma pot manipula frenetic. Odata, a plecat in delegatie… Am asteptat sa adoarma copiii…

Fratii mei, credeti-ma, exista lume si dincolo de palma. Sunt o gramada de lucruri minunate, care abia asteapta sa fie descoperite. Trebuie sa gasiti puterea de a pune palma-n cui si de a va recastiga viata. Eu mi-am canalizat experienta acumulata spre un lucru nobil. Fac cele mai bune aluaturi pentru prajituri din oras. Nimeni nu manuieste telul ca mine. Prietenii mei, se poate ! Veniti langa mine ! Haideti sa ne izbavim !

(ropote de aplauze din sala)

Sunt Pompiliu si… m-as atinge.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… tigara de dupa?

Este ritualul pe care toti fumatorii il presteaza, fara sa stie de ce. Privit la rece, nu are absolut nicio relevanta. Nu, nu e relevant sa bagi la plamani dupa ce ai facut miscare. Asta e o scuza patetica pentru cei care se duc la sala si fumeaza o juma’ de pachet imediat ce ies.

In unele case de crestini, functioneaza probabil ca o subliniere a starii levitante provocate de partida. El trage puternic fumul cancerigen in piept, privind-o pe ea, imprastiata pe toti peretii de placere. Ea, incercand sa se mature cumva, lasa pe nas o dara de fum, gandindu-se ca ar mai merge o data. El isi fumeaza masculinitatea, ea farama de orgasm. Mirosul de sex se impleteste cu duhoarea de tabac, intr-un decor parfumat ce-l face pe el somnoros si pe ea dornica. Fumul e deja de doua degete. Poti, lejer, rezema o bicicleta de el. El a adormit. Ea se masturbeaza.

Alta fundamentare pentru post-dohan ar fi o lipsa a cuvintelor, in cazul unei aventuri de-o noapte. S-au vazut intr-un bar, s-au placut, au ajuns acasa la unul dintre ei, s-au cotait si au ajuns la momentul ala stanjenitor, de dupa, in care nu-si cunosc numele si n-au propozitii la ei. Ce sa faca? Sa se apuce sa dezbata pictura renascentista? Normal ca vor fuma o tigara ce va suplini, macar la tras si la suflat, lipsa substantivelor, adjectivelor sau a verbelor. El isi fumeaza cucerirea, ea durerea din anus. Ea a adormit, el se imbraca si pleaca.

In cadrul cuplurilor de cursa lunga, e un fel de automatism. Nici nu au iesit bine unul din altul, ca au si bagat tigara in gura. Ba mai mult. Si-au tras-o cu pachetul de tigari langa pat, pentru a reduce cat de mult posibil timpul dintre orgasm si afumare. Amandoi isi fumeaza viata… sexuala. Scrumiera e pe pieptul lui, amandoi sunt rupti de somn si totusi considera ca TIGARA i-a repornit. Si-o mai trag o data.

In oricare dintre situatii, ritualul e o mizerie. E izvor de bascalie, fundament pentru bancuri, stereotipia perfecta. Consider ca oricare dintre variantele de ma jos ar merge la fel de bine:

Carnatul de dupa – pentru ca se ramane in acelasi registru.carnat dupa 1024x1024 Te ai intrebat vreodata de ce...

Calcatul de dupa – de ce nu?

calcat dupa 768x1024 Te ai intrebat vreodata de ce...

Samanta de dupa – care cred ca are deja adepti.

samanta dupa Te ai intrebat vreodata de ce...

Si bineinteles…

sex 1024x799 Te ai intrebat vreodata de ce...

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unii venereaza “ochiul negru”?

La prima vedere, subiectul pare derizoriu. “Au curs rauri de cerneala pe marginea lui” – unul dintre cele mai de cacat clisee iesite pe gura omului. Si ce daca au curs? Puteau sa curga la fel ca apa din buda unui camin cultural.

Se zice ca prostitutia este cea mai veche meserie. Ei bine, eu cred ca sarutul frantuzesc aplicat “ochiului negru” este o indeletnicire mult mai veche decat cracitul pe bani. Pentru ca nu costa nimic. Daca esti un exemplar hotarat sa “reuseasca in viata”,  nu trebuie decat sa mictionezi pe un singur sentiment – demnitatea. In rest, e gratis. Pupatul “ochiului negru” e mocca.

Imi si imaginez inceputurile pupincurismului: undeva in epoca de piatra, un stramos de-al nostru a reusit sa stranga mai multe pietricele decat oricare altul. Restul erau niste looseri care toata ziua vanau, mancau si futeau. A venit insa momentul fatidic cand nu au mai avut in ce sa isi introduca viezurele, deoarece toate femeile au migrat spre cel cu pietricelele. Pentru ca inca nu se descoperise masturbarea, baietii trebuiau sa gaseasca ceva care sa le asigure “intrarea” la Pietricel. Si i-au gasit fundul.

Nu s-au schimbat multe de atunci si pana in zilele noastre. Peste tot exista cate un Pietricel care are in jurul sau o haita ce baleste la fundul sau. Singura diferenta dintre momentul zero al pupincurismului si contemporaneitate este diversificarea tipologiilor.

Pupaciosul timid

Acesta oscileaza intre pupat si o coloana vertebrala dreapta. Pupa incet si cu teama de repercursiuni. Se gandeste cu groaza la ideea ca s-ar putea afla ca a pupat si de aceea ii tremura buzele in momentul activitatii.

Pupaciosul ipocrit

Este atat de prost incat nu poate sa acopere faptul ca pupa. Toata lumea o stie, dar el sustine sus si tare ca are niste valori morale de neclintit. Asta in conditiile in care mai degraba ar pupa un fund decat o femeie.

Pupaciosul “lacrima”

Este un tip obsedat de curatenie. Curata atat de bine locul cu pricina, incat cel pupat nu mai trebuie sa se spele in ziua respectiva. Lasa curat “lacrima”.

Pupaciosul de ocazie

Se inrudeste cu pupaciosul timid, dorindu-si sa pastreze aparentele. Este cu mult mai versat decat pupaciosul ipocrit datorita faptului ca pupa in momente-cheie. Le simte, le vaneaza si, cand se ivesc, isi lipeste ventuzele atat de rapid, incat cel care beneficiaza de tratament nici nu stie ce l-a traznit.

Pupaciosul de cariera

Este modelul cel mai performant. Stim cu totii ce dotari standard si optionale are.

De ce…