Ca orice tată care se respectă, i-a trimis, de 1 martie, un mărţişor fiicei lui. Şi nu oricum, ci unul virtual, ataşat la mail, că doar nu degeaba a învăţat să folosească tehnologia modernă. A refăcut mărţişorul în paint şi a mai adăugat “Tata te iubeşte”. Om ocupat, a trimis şi alte mailuri, mai importante. Şi chiar dacă nu erau importante, erau profesionale. Cum ziua mărţişorului coincide, în multe companii/instituţii, cu închiderea de lună, trimiterea situaţiilor şi rapoartelor, tatăl, ca orice angajat care se respectă, a trimis, la rândul lui, mailul cu raportul către conducerea unităţii.
Aseară, îmi ajutam o prietenă să compună cel mai greu mail din viaţa ei.
“Stimate Domnule Director al instituţiei X,
Numele meu este Carmen Xulovici, sunt fiica domnului Xulovici şi vă scriu pentru a semnala şi repara o eroare de sistem din calculatorul tatălui meu.
Tatăl meu, ca orice părinte atent, a dorit să-mi trimită, prin mijloacele tehnologiei moderne (poştă electronică, numită şi e-mail) un mărţişor ataşat. Printr-o eroare la calculatorul tatălui meu, raportul privind Situaţia Punctului de Lucru X, arondat Instituţiei Z, unde tatăl meu lucrează, a ajuns la mine, iar mărţişorul a ajuns la dumneavoastră. Vă asigur de toată discreţia mea în ceea ce priveşte Situaţia Punctului de Lucru X. Ataşat aveţi documentul.
Cu mulţumiri anticipate pentru înţelegere, vă urez mult spor la muncă şi o primăvară frumoasă!
Cu respect,
Carmen Xulovici”
Întâmplare cât se poate de reală.
