E poate cel mai mare produs al industriei de marketing. S-a născut din strategia de vânzări, dar a revoluţionat modul în care ne raportăm la Crăciun. Practic, a rebranduit Crăciunul, cu costumul lui roşu, barba albă şi faţa de alcoolic.
Oare cum s-ar comporta dacă ar fi angajat tocmai în industria care l-a creat?
La ON/OFF 3, Rareş Bogdan ne-a povestit discuţia pe care a avut-o cu un francez. Acesta din urmă susţinea că noi, cei din Est, greşim că nu vedem ziarele, fie ele pe print sau online, ca pe nişte detergenţi, adică nişte produse ca oricare altele, care au nevoie de marketing pentru a se promova. Ne-a spus că e valabil şi pentru bloguri.
Tot la ON/OFF3, Liviu Alexa a anunţat că în câteva luni vrea să aibă cel mai citit blog din Cluj şi să ajungă la un trafic apropiat de cel al A-listerilor, printr-o campanie de marketing, care nu implică doar canalele online.
Ne promovăm prin conţinut, ne construim brandul personal în online, folosindu-ne de reţelele sociale. Este oare suficient? Au bloggerii nevoie de marketing?
Contrar părerilor (1, 2), Moş Crăciun nu e zoofil, iar iepuraşul de Paşte nu are fetişuri cu pensionari. Relaţia dintre ei are la bază un personaj comun şi e reglementată de legile marketing-ului: vin, livrează, pleacă şi se întorc la anul. Atât de simplu. Fiind legaţi din punct de vedere contractual, contract semnat cu biserica şi cu societatea de consum, de-a lungul timpului, între ei s-a dezvoltat o frumoasă prietenie: Moşul are grijă de Iepuraş, iar Iepuraşul îi umple sufletul de bucurie bătrânului, prin giumbuşlucurile lui drăgălaşe. Evident, stau împreună, repet, fără vreo implicaţie sexuală.
Când Moşul e plecat să-şi facă treaba, Iepuraşul e trist şi viceversa. Momentul reîntâlnirii, după ce au adus bucurie în sufletele creştinilor, e unul dintre cele mai fericite ale existenţei lor banale, pentru că atunci chiar simt că se întâmplă ceva în viaţa lor: dorul, urmat de emoţia reîntâlnirii. În restul anului, când lumea uită de ei, o freacă cu abnegaţie.
Într-una dintre aceste seri plictisitoare, în timp ce stăteau şi-o frecau, Moşul îi spune Iepuraşului:
“Mă, Iepuraşule, îţi dai seama că, dacă nu era biserica, noi nu existam?”
“E drept, Moşule, da’ nici biserica nu exista fără creştini naivi.”
Creştini care, în noaptea Învierii, nu vor mai înconjura de trei ori biserica, ci McDrive-ul.
Puteţi citi celălalt articol aici.
În timp ce săpam cu mare râvnă în Treasure Island – hai să nu judecăm ce şi cum mă joc eu, da? – un titlu incendiar îmi sare în ochi, mai ceva ca uleiul încins: “Te ducem la Ibiza!” (click pentru mărire)
Măi să fie! Vreau la Ibiza? Păi, cam vreau.
E plăcerea mea să reproduc textul: “Always a creat un concurs special pentru fete! Ele să meargă la Ibiza şi să party non-stop! Draga noastră, înscrie-te acum!”
Cred că nu mai vreau. Chiar dacă agenţia Httpool doar vinde spaţiu publicitar pentru Facebook România, eu sper că, pe viitor, intenţionează să mă angajeze ca şi corector online. Să fie o clauză în contractele lor prin care să mă pot băga peste orice campanie de pe Facebook. Defect profesional, văd toate greşelile din ad-urile, popup-urile şi etc-urile de pe online. Măcar să profit şi eu de harul ăsta cumva.
Îmi şi inchipui cum, într-o zi, unul dintre oamenii din departamentul de marketing de la Always şi-a ascuţit copitele şi a început să le bată frenetic de tastatură. Numai de la un om prevăzut cu copite poate ieşi un asemenea text. Refuz să cred că e făcut de un copywriter. Decât dacă şi el are copite. Poate toţi din departamentul de marketing au copite. Poate e probă de angajare: nu ai copite, nu te iau.
Prin deducţie logică, şi consumatorii Always ar trebui să aibă copite, pentru a le înţelege textele. Mi-e ciudă că nu avem mai multe dintre noi copite. Dacă e, de fapt, un mesaj secret, transmis din copită în copită, şi noi îl ratăm?!
Se pare că, acum 2000 de ani, s-a născut un prunc care a revoluţionat sistemul de valori al omenirii: “Să ne bucurăm! Ni s-a născut Mântuitorul!” Din momentul în care a venit pe lume, soarta sa a fost pecetluită din punct de vedere comercial. Cele două momente care l-au legitimat în conştiinţa creştină, naşterea şi învierea, au creat cele mai mari oportunităţi de piaţă din istoria omenirii. Asta pentru că naşterea şi învierea au părăsit demult zona sacrului, fiind îmbibate cu profanul comercial.
Dacă în anul Domnului 2010, la Vatican se exploatează la maxim imaginea lui Ioan Paul al doilea (scrumiere, căni, brichete, brelocuri, mă mir cum de nu am văzut şi chiloţi cu chipul său), îmi imaginez cum era dacă existau oameni cu spirit antreprenorial pe vremea Mântuitorului. Vă daţi seama? Pe vremea aia erau nişe de piaţă, nu sărbători mainstream, ca în zilele noastre.
Un om cu fler de acum 2000 de ani ar fi putut foarte bine să-şi deschidă o tarabă exact lângă ieslea în care s-a născut Iisus. Putea să vândă orice: un fir de fân din ieslea Mântuitorului, transpiraţie de pe faţa lui Iosif, bucăţi de balegă ale dobitoacelor aferente. Ar fi fost cea mai mare lovitură de marketing din istoria omenirii. Omul s-ar fi îmbogăţit şi, probabil, ar fi fost ucis. Păţăşti.
La fel, un alt creştin putea să-şi amenajeze un stand chiar lângă cruce. Sigur, i-ar fi fost puţin mai greu, datorită puzderiei de soldaţi romani, da’ să zicem că i-ar fi mituit cu o parte din profit. Ăsta chiar era un norocos! Putea comercializa primele picături de sânge din trupul Mântuitorului, putea vinde cuiele, putea vinde giulgiul, putea vinde crucea cu totul! Era a doua mare lovitură de marketing din istorie. Omul s-ar fi îmbogăţit şi ar fi reuşit chiar să rămână în viaţă, datorită mitei amintite mai sus.
Sună dur? Ia gândiţi-vă cam ce se întâmplă în zilele noastre de cele două sărbători.
… unii cred că dacă ştiu să facă o papară, sunt calificaţi să ţină prezentări/training-uri?
Prin decembrie, am primit o invitaţie la o seară mai specială. Una în care iluştrii ai domeniilor în care prestăm amândoi – advertising/comunicare/PR – aveau să ne dezvăluie secretele acestor lumi. Zicu şi-a luat cămaşa albă, eu mi-am dat pe bot cu ruju’ Lancome de scandal, şi am luat-o pe drumul cunoaşterii.
Cum să vă spun, şi dacă mergeam în pijamaua cu Mickey Mouse, le ofeream prea mult respect. (să trecem, vă rog, mai repede peste faptul că acum vă gândiţi cu toţii la pijamaua mea. aşa, vă mulţumesc!) Chiar dacă Zicu mergea cu chiloţii de drum, tot eram prea profi îmbrăcaţi.
Îmi şi imaginez cum s-a planificat evenimentul.
“- Pana mea, pe cine să mai chemăm să vorbească?
- Bă, hai să-i chemăm pe X, Y şi Z.
- Da mă, bine zici. Hai! Şi-au făcut firmă de consultanţă în advertising/pr/marketing/design/web/strategieonline/creaţie/foto.
- Da’ au ceva în portofoliu?
- Au un căcat! Da’ las, că nu se prinde nici dracu’!”
De cealaltă parte a naraţiunii, sună telefonul.
“- Bună ziua, vreau să vă invit să fiţi lectorivorbitoridumnezăi la un eveniment.”
În timp ce o lacrimă se prelingea pe obrazul lui de intelectual ratat, X răspunde cu toată inimioara: “Dar mă simt onorat că v-aţi gândit la mine! Sigur, ne vedem acolo!.” De fapt, X era sătul de conserve şi pateu, de mâncarea aia plină de grăsime pe care o făcea mă-sa şi o trimitea, pachet, săptămânal la Cluj. S-a gândit că sigur pică ceva. Nu, ca să fiu sinceră până la capăt, X putea trăi şi cu meniul de mai sus. Era altceva după care visa, tânjea şi se masturba intelectual zilnic: recunoaştere, adulaţie, faimă.
Partea proastă e că X chiar a venit. A venit şi Y. A apărut chiar şi Z. Şi toţi au ţinut să ne arate ce i-a învăţat doamna profesoară de informatică: pot să dea liniştiţi copy/paste la nişte amărâte de definiţii de pe goagăl şi să le aranjeze frumos într-un PowerPoint. Wow!
E plin Clujul de Dumnezăi ai comunicării. Din 3 oameni de pe stradă, unu’ îl ştie pe Bendea, iar ceilalţi doi îs guri (pluralul de la guru) ai marketing-ului.
Mă băieţi, rămâneţi la papara voastră! 
De ce…
Ziceti si voi, nu-i mai usor sa faci bisnita din caldura apartamentului? Asa s-au gandit si reprezentantii noii specii de bisnitari. Imbracati in pijama, cafeaua aburinda langa ei, oamenii astia vand tot ce prind.
Am o cunostinta pe care am adaugat-o acum vreo 4 ani in lista de messenger, timp in care singurele sale statusuri au fost: “Vand tenisi fete Puma, marimea 38″, “Vand ata dentara Colgate, 10 RON cutia” sau ” Vand tricouri de firma pentru baieti”. Ce firma? Nu stim, dar putem banui.
Azi, de exemplu, mi-a dat un mail, un mass si si-a pus si la status cel mai nou produs aflat pe stoc: “Vand pomi de Craciun adusi de bunicu-mio. Preturi de criza”. Noh, poti sa te superi pe om ca face spam? Nu poti, ca-i om de marketing. Vinde un lucru de sezon. In al doilea rand, mizeaza si pe ideea de pret mic, de criza, deci e constient de contextul economic mondial.
Alaltaieri, era foarte suparat ca astia de la Bucuresti au facut o razie la chinezii aia de la Dragonul Rosu. Cumnatu’so din aia traia. Si, din cate banuiesc, hainele alea de firma, cu care ne tot momea, tot din “strainatatea” aia veneau. Oricum, el se recomanda ca si antreprenor online, chit ca e atat de conectat la mediul asta, incat e convins ca l-am mintit cand i-am spus ca ma cheama Alina, cand el vede cu ochii lui ca pe blog scrie Florica. Odata, m-a intrebat daca sunt din nu stiu ce sat. Ca doar asta scrie pe blog.
In rest, baiat de zahar.
…. firmele mari , cu prestanta, cu renume, angajeaza DOAR secretare oligofrene????
“Buna ziua, de la firma de publicitate X va deranjez.,
Buna ziua , spuneti va rog.
Firma de publicitate pe care o reprezint doreste sa trimita un pachet cadou cu niste obiecte promotionale. As dori sa imi spuneti numele unei persoane din dep. de marketing de la dumneavoastra in atentia cui as putea trimite acest pachet.
Aaa… da ce vreti sa ne trimiteti?
Pai va spuneam ca suntem agentie de pub.
Bine bine da trebuie sa stiu ce ne trimiteti.
MOALTER SI TAMPOANE RECICLATE! AIA VA TRIMIT!!!!!
aaaaaaaaaa… cate telefoane primesti zilnic in care o firma producatoare de avioane vrea sa-ti trimita prezervative si de cate ori furnizorul de electricitate s-a incurcat si ti-a trimis castraveti!???
P.S. Imi cer scuze ca sunt banala si ca postul de azi se refera la clasicul “Te-ai intrebat de ce e oamenii prosti?” da m-am enervat. RAU. CU Spume
