Posturi marcate ‘Maramures’

N-aţi mai auzit aşa porecle!

Uitându-mă prin biblioteca Floricăi (asta ca să arăt că am şi preocupări (o)culte), am dat peste cartea de mai jos, scrisă chiar de unchiul ei, care e foarte tare. Şi cartea, şi  unchiul. E profesor de limba şi literatura română şi un om care se luptă să păstreze vii limba, obiceiurile şi tradiţiile moroşeneşti în general şi din localitatea Tăuţii-Măgherăuş în special. Este iniţiatorul, fondatorul şi muzeograful Muzeului Satului “Acasă” din Tăuţii Măgherăuş, realizat numai din donaţii, pe care, dacă treceţi prin zonă, vă recomand să-l vizitaţi. După cum spuneam, un unchi foarte tare.

Picture 224x300 N aţi mai auzit aşa porecle!

Răsfoind cartea, am dat peste o adevărată comoară, ascunsă la capitolul “Porecle şi supranume”. Pe lângă denumirile mai mult sau mai puţin ciudate, explicaţiile fac toţi banii:

Adeguţul – om mic de statură care construia cuptoare de pâine cu ajutorul argilei

Aiha – om care folosea foarte des expresia ‘aiha’

Bucşe – om mic şi gras

Căpruţă – femeie care avea capre

Ciocuşul – om care avea privirea saşie

Codobistor – om slab şi brunet

Coiantău – om cu testicole mari

Dărăneasă – femeie al cărei tată cânta la contrabasul care scotea sunetele “dără, dără”

Fârţă – femeie care se fâţâie mult

Iepurişca – familia întreagă avea un mers cu pasul mare şi repede

Kilometru – femeie care umbla foarte repede

Lizălă – om care râde mereu

Mălanca – femeie care se îmbrăca frumos

Pâca – femeie care a mers la cooperativă să-şi cumpere capse dar a uitat cum se numesc şi i-a cerut vânzătorului să-i dea de-acelea care se bagă una într-alta şi face “pâc”

Popă – om a cărui mamă l-a făcut cu un preot

Puce – femeie mică, grasă şi guralivă

Rusalău – era considerat un om rău, deoarece păzea pădurea şi nu putea nimeni să fure vreun lemn. A avut mamă cu prenumele “Ruscă”

Ruscuţă – femeie căreia-i plăcea să bea aşa ca ruşii când erau pe la noi, în Al Doilea Război Mondial

Şendoroiu – om mare şi puternic care-şi tot bătea nevasta

Ţăpuc – om care avea părul creţ şi rude ce aveau capre

sursa: “Toponimia şi antroponimia localităţii Tăuţii-Măgherăuş, judeţul Maramureş”, de Emil Crâncău, editura Enesis, Baia Mare, 2011

Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Azi dimineaţă am auzit la ştiri că ne pregătim de festivităţile de 1 decembrie şi am rămas afiş. Efectiv nu mi-am dat seamă că săptămâna viitoare intrăm în luna cadourilor, chiar dacă reclamele specifice Coca-Cola au intrat pe TV, şi ăsta e un semn clar icon smile Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Trăim într-o lume atât de stresantă şi pe fast-forward, încât am uitat că urmează cea mai frumoasă perioadă a anului. Îmi amintesc că în şcoala generală şi în liceu mergeam la cel puţin două-trei concerte de colinde în fiecarea an. De când locuiesc la Cluj, singurele concerte la care am participat au fost cele ale lui Hruşcă.

Anul ăsta însă, mă voi duce să ascult feciorii şi fetele din Maramureş, îi voi aplauda până o să mă doară palmele pe fraţii Petreuş şi o să răspund tare la întrebarea: “Slobod îi a colinda? Slobod!” Colindele din Maramureş sunt cele mai tari şi ştiu că nu mă puteţi contrazice icon smile Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Aşadar, 8 decembrie 2010, ora 20.00, Casa de Cultură a Studenţilor, “Sara Crăciunului nost’”. Evenimentul are şi un scop caritabil, banii rezultaţi din vânzarea biletelor fiind donaţi pentru reconstruirea Centrului de zi Sfânta Maria.

Sper să ne vedem acolo!

colinde maramu 724x1024 Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Probabil, penultimul post

Daca va mai fi unul anul asta, bine. Daca nu, nu.

In dimineata zilei de 25 decembrie, recunoscuta de calendar ca si ziua de Craciun, televizorul era plin de buci. Nu ca as fi nimerit eu pe vreun canal unde bucile sunt la putere. Nici macar nu erau buci sexuale. Erau buci semi-sexuale petrecarete. Erau bucile care s-au frecat de ce au apucat, prin cluburi, in ajunul Craciunului. Poate deranjez cu nedumerirea, da’ de ce trebuie sa fiu inundat cu asemenea stiri in ziua de Craciun? “Tinerii au rupt cluburile in doua in noaptea de Ajun”; “Super petreceri in cluburile baicoiene de ajunul Craciunului”. An de an. Craciun de Craciun. Le-as da fabricantilor unor astfel de stiri sa adulmece niste sosete de fotbalist, dupa o zi intreaga de antrenament.

Pe de alta parte, mi se pare un pic deplasat sa o arzi in club in ajunul Craciunului. Si eu am avut perioada mea de holtei, da’ mergeam maxim la colindat. Ma imbatam, ajungeam in zorii zilei acasa, numai eu stiu cum, da’ macar mimam ideea de Craciun. Nu militez aici pentru mersul la colindat, ci macar pentru masa in familie din ajunul Craciunului si pentru o farama de profunzime si decenta ce ar trebui sa inconjoare aceasta sarbatoare (da, ma imbatam, da’ macar mergeam la colindat!). Ma intreb ce educatie vor primi plozii ce vor iesi prin gaurile celor care acum isi freaca bucile prin cluburi in ajunul Craciunului… vor deveni niste cutii goale, ambalate frumos, care nu vor cunoaste altceva decat tendinte in muzica si in moda.

Avand foarte mult timp de frecat in perioada asta, pe el, timpul, zic, am dezvoltat o dilema. Pe masura ce o aprofundam, mi-am dat seama ca e, de fapt, o teorie. Teoria s-a transformat in certitudine: sunt convins ca exista un circuit al sticlelor in natura. Simplu. Duci o sticla de bautura fina spaga la un cacat de functionar. Asta, fiind un scartar infect, n-o desface. O pune cuminte in bar, ca mai apoi s-o dea cadou la prima onomastica. Ala care a primit-o, n-o desface nici el. Se gandeste ca va fi cadoul perfect pentru sefu-so, care se pensioneaza. Sefu-so, destul de inaintat in varsta si consumator de alcool la viata lui, o pune bine, pentru zile negre. Afla ca vine fiica-sa sa i-l prezinte pe viitorul ginere. Se hotaraste sa desfaca sticla. Ginerele esti tu. Sfanta vaca! Ai ajuns sa bei din propria-ti sticla!

Petrecand ceva vreme printre moroseni, oameni pe care nu ii poti aprecia la adevarata valoare doar cand ajungi sa ii cunosti (valoarea e mare), si nu zic asta pentru ca Florica e de pe aici, mi-au intrat la suflet niste expresii de-ale locului. In speta trei. Mai sunt si altele, da’ nu-mi vin in minte acum. Daca-mi vor, o sa va scriu de ele. Daca nu, nu.

Sa mergi pe omenie – cand morosanul merge pe omenie, e foarte relaxat.  Stie ca va efectua o vizita in cadrul careia mancarea si bautura vor curge valuri. L-a omenit gazda, ca sa zic asa.

Sa mergi pe vedere – e momentul in care fata isi aduce pentru prima data iubitul acasa la parinti. Se pare ca si eu am fost, la un moment dat, pe vedere, fara sa stiu.

Preferata mea e expresia sinonima cu palincia: fabrica de dumnezai. Ideea e simpla: oamenii implicati in procesul fabricarii palincii se imbata crunt si au gurile pline de dumnezai. Logic, nu?

Va pupam intens si balos!

TVdece morosan

Programul zilei de ieri:

05.00 (dimineata, cum ar veni): ambii suntem inca treji, intr-un apartament dintr-un cartier clujean in care isi dadea ultima suflare petrecerea de Craciun (nu, nu s-a desfasurat toata acolo, da’ nu stii niciodata unde te duce viata). Florica e moarta de somn, eu ma lupt cu ce credeam eu ca va fi ultima bere.

05.30 (un pic mai dimineata, zic): parasim cheful, care era deja mort de-a binelea si, dupa o lupta cu un caine mult prea jucaus pentru ora aia, reusim sa ne imbarcam intr-o caleasca prevazuta cu ceas de contorizare (a banilor, ca sa zic asa).

12.30: Facem ochi, obligati de sunetul necrutator al telefoanelor pe care, in acel moment, le-am considerat una dintre cele mai odioase inventii ale umanitatii. Bineinteles, groapa numita stomac ardea. Nimic ce o ciorba de mama/bunica nu poate rezolva. Normal ca ciorba a avut un ingredient ironic special din partea celei care a produs-o, in speta mama mea: “Arde groapa, asa-i?”… n-ai ce replica sa dai. Taci si balotezi.

15.00: Florica incepe sa se agite. Bagajul nu era facut. Eu dorm. Florica e la dus. Eu dorm. Florica se agita din ce in ce mai tare (as putea spune ca e un veritabil pachet de nervi). Eu dorm. Florica a terminat bagajul. Eu dorm… Ma trezesc, arunc trei camasi, doua tricouri, niste chiloti si ciorapi (din aia buni) in bagaj si am terminat. Florica e nervoasa pe calmul meu. Eu dorm in mine.

15.30: Trece pe la noi sora mea, pentru a schimba impresii despre petrecerile de Craciun (sora-mea aia mica ce a creat logo-ul TVdece si design-ul blogului). Fetele fumeaza si barfesc, eu incep sa ma agit (mai aveam treburi masculine de rezolvat). Fetele barfesc. Eu pusc de nervi. Fetele mai aprind o tigara. Eu am o pseudo criza de isterie. Ma calmez. Adorm.

18.15: Pornim spre Baia Mare, orasul de bastina al Floricai si locul unde vom petrece Craciunul. Drum lung si plictisitor. Noroc ca suntem noi plini de voie buna si nu ne plictisim impreuna. Aflam de la soferul autocarului ce farse isi mai fac, ei soferii, intre ei. Mustar in cafea, de exemplu. De tabara, dupa posibilitati.

21.00: Inca pe drum. Suntem lihniti de foame.

21.25: Burta plina.

21.26: Eu elimin gaze pe cavitatea bucala (discret, sa n-auda socrii). Florica e o domnisoara.

23.00: Invatam patu’ cum se doarme.

Si iata-ne, de Craciun, la moroseni, intr-un oras senzational, un melanj intre capitalism si oamenii dintr-o bucata ai locului. Acest mix a dat nastere unor monstruozitati comerciale foarte savuroase: Ionut Jeans, nenumarate magazine intitulate “Center”, un magazin de carne si produse din carne extrem de elegant si curat (nu stiu sa fi vazut la Cluj asa ceva), intitulat sec si sugestiv “Abator”.

De aici, va dorim, in stilul nostru, UN CRACIUN HAIOS!

Postul 103

post 103 Postul 103

O sa mai sarbatorim la 505 si 1007, de-a dracu’, sa nu fie la fix. Licoarea din sticla e palinca de Maramures… aveti voie sa muriti de ciuda!