Posturi marcate ‘manichiura’

O viaţă de om trăită până la 19 ani

Dragi vecini,

Aseară am fost la Mirela, manichiurista noastră, a cartierului. De acum încolo, relaţiile dintre noi s-au schimbat. Ştiu totul despre voi, despre familiile voastre şi, mai ales, despre greşelile voastre. Serios acum, domnul Pavel, cu tanti Jeni de la doi?!

O manichiură la Mirela durează cam 40 de minute, dar cu bârfele de rigoare şedinţa de înfrumuseţare se întinde până la o oră jumate, timp suficient să fiu la curent cu fiecare moment din viaţa vecinilor mei. Să nu fiu însă ipocrită, când te duci la un salon de cartier, îţi asumi din start ideea de bârfe de cartier. Oricum, orice urmă de vinovăţie se şterge în momentul în care plăteşti doar 20 de lei pe o manichiură impecabilă.

Dar să vă povestesc despre Mirela, a cărei poveste de viaţă ar trebui cumpărată de producătorii de la Acasă. Mirela are 19 ani. A trăit împreună cu familia, soră-sa, cumnatu-său şi copiii lor în Spania, în ultimii ani. Acolo lucra la un salon de cosmetică unde trebuia să plătească chirie 200 de euro pe lună. Nu au dus-o foarte bine, dar nici foarte rău, astfel că părinţii au decis să vândă apartamentul din România şi să se stabilească definitiv în Spania. Mirela, deşi manichiursită, şi-a ros într-o noapte unghiile până la carne şi a hotărât că se întoarcă în România, să nu piardă apartamentul. Şi-a lăsat în Spania un logodnic, care a ameninţat-o că se sinucide, şi s-a întors în ţară.

Aproape un an de zile s-a chinuit să îşi facă un PFA şi a plătit de trei ori suma care se plăteşte de obicei, pentru că nu se pricepe ea prea bine la chestii din astea. Între timp, a cunoscut un tirist de treabă. S-a logodit cu el, şi când să facă nunta, vara asta, viitorul mire a anunţat-o că, în timp ce se iubea cu ea, se iubea şi cu o moldoveancă, care i-a făcut şi un copil şi rămâne cu ea.

Mirela a strâns din dinţi, a făcut terapie prin shopping (are peste 300 de lacuri la salon) şi, la un moment dat, l-a cunoscut pe Viorel. Cu ăsta a stat bine mersi vreo 6 luni, până când a anunţat-o că el vrea să petreacă mai mult timp cu prietenii şi că îi dă papucii. În urma consiliului de familie, s-a pus întrebarea dacă Viorel nu e totuşi gay.

Mirela a mai cumpărat nişte lacuri şi a ridicat din umeri. Aseară, în timp ce îmi făcea unghiile, îmi povestea că o curtează un “bursuc” care are o firmă de taxi în Cluj. Ăsta e urâţel, mai gras aşa, deci şansele să îi tragă ţeapă sunt mici. L-am cunoscut şi eu pe “bursuc”, venise să o scoată la o pizza. Mi-a povestit că fosta nevastă  i-a luat tot, dar s-a redresat în timp şi vrea un nou început. Eventual, alături de Mirela. Aşa-s cartieriştii, îşi pun viaţa pe tavă, chiar dacă te văd pentru prima dată.

Povestea rămâne deschisă.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… s-au inventat tot felul de artificii stupide?

De exemplu, buzunarul de la piept la camasi. Unu’ la mana, nu e practic deloc, nu poti sa iti pui telefonul sau batista acolo. Doi la mana, arata ca dracu’.

Camasile care au cel putin 15 nasturi de aia mici-mici, incat, daca esti mascul si nu ai manichiura – si 80% din ei nu au – atunci iti ia cel putin 15 minute sa te imbraci sau sa te dezbraci.

Bluzele groase cu maneca scurta. Ala nu e nici cal, nici magar. Nu poti sa iesi in decembrie cu maneca scurta. Si daca mergi intr-o locatie in care e atat de cald, incat poti sa stai in maneca scurta, atunci cu siguranta ca vei transipra abundent cu ditamai bluzocu’ pe tine.

Chestiile astea ma duc cu gandul la branza. La branza topita Hochland, care, mai nou, se comercializeaza la caserola! Probabil ca la tub era deja nasoala, faceam figuri, ne era gretica de ea. Daca nu ineventau ei branza la caserola, gata, treceam, vezi doamne, la alt brand.

Astia nu stiu ce cacat cu perje sa mai inventeze, doar-doar ne-or lua banii!

De ce…

PS: Post scris cu dedicatie pentru Mihai icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

In curu’ gol si cu pusca in mana

La invitatia irepetabilului Andrei Crivat, am avut ocazia in week-end sa ne bagam la un joc de Airsoft. Prin padure. Pe ploaie. Echipati inadecvat.

Dar cu ii mai pasa de echipament si ploaie, cand singurul lucru ce sta intre tine si o bila in boashe e un copac? Aia da senzatie.

Jocul in sine e futere de utere. E fascinant sa auzi cum iti bat pistoanele, in asteptarea inamicului. E interesant sa vezi cum reactioneaza oamenii cand au o pusca in mana. E enervant sa nu impusti pe nimeni. E dezolant sa iei bila dupa bila (spre bucuria mea, nici una in coaie). Adrenalina pura, strategie, orientare in spatiu. Ce mai, visul din copilarie al oricarui mascul.

Din pacate, Florica a cazut pe campul de lupta, inamicul reusind sa o loveasca acolo unde e cel mai dureros pentru o femeie – in manichiura. Cu unghiuta ranita, s-a retras pentru ingrijiri. Eu am rezistat eroic, pana in momentul in care  mi-am dat seama ca nu exista inamic mai mare decat propriul cur. Era vorba de o viitura pe sistemul “acum si aici”. Si si-a gasit un moment foarte prost sa vina. Mai tineti minte, copii fiind, cand simteati ca aveti ascunzatoarea perfecta la v-ati ascunselea si exact in momentul ala va scapa o treaba mare sau mica? Exact asa am fost si eu. Eram camuflat perfect dupa un tufis situat intre doi copaci. Eram in expectativa. Eram sigur pe mine. Eram TATA LOR… pana cand viitura si-a cerut drepturile si a trebuit sa ma retrag pentru a verifica daca intr-adevar codrul e frate cu romanul. Si a fost.

dsc 0157 In curu gol si cu pusca in mana

Dupa cum se vede, am avut placerea sa il cunoastem pe Cabral, un om fain, la locul lui, mai la locul lui decat multi pe care ii intalnim zilnic si sunt plini de besini si vedetisme.

Dupa ce ne-am impuscat bine, am purces spre Irish Music & Pub unde maestrul Adi Hadean ne-a pregatit cel mai bun gulyas inventat vreodata.

P.S. Mama, stiu ca imi citesti blogul, da n-am mai mancat asa gulyas icon smile In curu gol si cu pusca in mana