… toata copilaria n-am avut acces la bar?
Copil fiind, am dezvoltat o fascinatie profunda pentru un anumit corp din mobilierul “Luceafarul”, cu care parintii mei, ca si multi altii, in speta majoritatea, si-au decorat casa. Era un corp dreptunghiular, cu o usa mare, “maiestuos” sculptata si cu o cheie din metal, izvorata din aceeasi viziune artistico-grotesca. Deasupra acestui corp era un spatiu destinat fie depozitarii cartilor ce nu incapeau in biblioteca, fie etalarii unor obiecte strangatoare de aprecieri si praf. N-aveam nicio treaba cu ce era deasupra corpului, interesandu-ma ce salasluieste in “burta” acestuia. Mi-am dat eu seama ca trebuie sa fie ceva de capul lui, din moment ce orice obiect ajungea intransul era depus acolo cu o sfintenie profunda. La fel, orice obiect parasea “locul oprit” era scos cu aceleasi trairi levitante. Cele doua actiuni aveau un numitor comun: nenorocita aia de cheie, care, pe langa faptul ca era urata ca un ornitorinc ud, era destul de sus pentru trupsorul meu. Unde mai pui ca ni (am si o sora, care e autoarea minunatei teme de blog) s-a explicat clar: “Copii, nu aveti voie la BAR”. (aflasem intre timp ca asa se numeste corpul)
Normal ca parintii nostri aveau si ei obligatii sociale pe care trebuiau sa le bifeze. Bineinteles ca s-a intamplat ca o data sa nu aiba cu cine sa ne lase. Ei bine, pe langa faptul ca am avut ocazia atunci sa vad primul meu film erotic (aveam vreo sase ani) si sa ma bucur, probabil, de prima erectie sanatoasa, am dat iama in bar. O lume fascinanta ni s-a asternut in fata ochilor: sticle, care mai de care mai interesante, pachete de cafea viu colorate si puternic aromate, cartuse de tigari pe care le vedeam transformate in robotei. Filmul erotic a fost par la ceas. Atinsesem Nirvana.
Astazi, nimeni nu ma poate convinge ca astea nu sunt tigari medicinale. Medicii stiu de ce.
Voi ce mai aveati prin bar?
