… există percepţia că, măcar o dată în viaţă, o reprezentantă a sexului frumos trebuie să se sărute cu o surată de-a ei?
N-am nimic cu lesbienele, fiecare face ce vrea cu organele genitale. Dar, pornind de la vorba, uşor cretină, “o viaţă avem”, tre’ să le experimentăm pe toate, cică e de bon ton ca o fată să se sărute cu o alta fată. Aşa, ca experienţă.
Te duci într-un club, hop două tanti, mai turmentate, îşi gustă reciproc rujul. Eşti la un chef, se încinge atmosfera, ce moment mai bun decât ăsta ca două fete să facă schimb de fluide bucale? Americancele mai că nu-şi trec sublima realizare şi în CV: “One time, in college…”
Din perspectiva masculină, nu aş putea decât să încurajez fenomenul. Se ştie foarte bine că ei se gandesc mai des la una + una decât la unu’ + una.
Ce nu înţeleg eu, şi poate mă lămuriţi, voi fetelor, de ce trebuie, măcar o dată în viaţă, să mă sărut cu o fată? Înţeleg un pupic inocent aşa, din joacă, da’ nu prea diger french kissing-ul. Adică, iubire iubire, da’ care e faza? Ce trebuie să îţi treacă prin cap, într-un moment din ăsta, încât să te determine să îţi posezi cea mai bună prietenă? Chiar trebuie să îi consult prietenei mele amigdalele ca să fiu mai brează, mai sexy, mai apetisantă?
Până la urmă, cred că şi sărutatu’ ăsta între fete e doar încă un truc de a atrage masculi. Pipăielile şi giugiulelile, aparent intense, nu sunt altceva decât o pânză de păianjen întinsă bieţilor masculi. Odată transmisă ideea de “sunt o fată deschisă la orice experienţă”, masculii din zonă sunt încurajaţi să intervină. Şi totuşi, cât de disperată să fii?
Dacă din zece fete, două se pun pe mozoale, e cert că vor fi în centrul atenţiei. Şi ăsta e scopul final, nu? Să fie vazute de masculi. Altfel, când concurenţa e prea acerbă, sau cele două simt că pierd teren, se atacă, ca si cum nu s-ar mai fi văzut niciodată. Efectul? Garantat 
De ce…