Sunt cei mai ieftini chiloţi. Din lume! Costă undeva la cinci lei patru sau cinci bucăţi. Bine, cred că şi ai lui Botezatu costă atât, da’ plăteşti brandul. Şi, dacă eşti pretenţios, îţi doreşti ce e mai bine pentru membrul tău, cum ar fi plăcerea de a locui într-un brand.
Sunt chiloţii pe care îţi permiţi să îi pătezi. Practic, de aia îi şi ei.
Sunt chiloţii care intră în fund ca nimic altceva intrător în fund. Chiar dacă sunt cunoscuţi drept “chiloţi de tată”, iubesc fundul ca o mamă. Ăla de lemn, să nu fie dubii. Timpul dintre îmbrăcarea lor şi momentul pătrunderii în fund e sub o milisecundă. De aceea, trebuie să ai ceva toleranţă anală pentru a-i purta. Sau poate ţi-ai descoperit latura feminină şi ai inceput să stăpâneşti arta de a purta chiloţi tanga. Mai laţi şi totuşi tanga.
Se poate spune că sunt adevărate minunăţii estetice. Romburi, cerculeţe, liniuţe, fel de fel de forme, gândite pentru a da impresia că, totuşi, ai dat ceva bani pe ei. În schimbul a unui leu, ai privilegiul de a purta ceva superior banalului chilot alb. Şi, în situaţii limită, asta e foarte important.
Sunt chiloţii care îţi oferă cele mai mari şanse de a rămâne în mătărânga goală. Acuma, şi ieftini, şi cu cerculeţe, să şi ţină ţesătura? Cam multe aşteptări avem. Dacă ai riscat şi ţi-ai luat o pereche, suportă consecinţele. Pot să se dezintegreze pe tine şi să rămâi efectiv în curul gol, şi, din nou, în unele situaţii e foarte important să nu se întâmple asta, la fel de bine cum pot să se dezintegreze doar după o săptămână de purtare. E ca la bursă, cum ţi-e norocul.
)