Posturi marcate ‘jihad’

Viaţa mea e bestială…

… pentru că pot să-mi public visurile (leapşă preluată de la Sîrb)

Mi se pare un argument suficient pentru o viaţă bestială. În rest, am o viaţă bestială, fără bestii în interiorul ei. O viaţă “ală”, ca să zic aşa. Pe acelaşi sistem, n-am superstiţii, am doar “stiţii” normale. Nu-i nimic super la ele.

Un vis de-al meu e să mă duc la o şedinţă de bloc, la alt bloc decât al meu. Să apar din senin, să mă postez în spatele unei gospodine guralive şi să aştept. Să aştept declanşarea Jihad-ului. Sigur se va întâmpla. Nu există şedinţă de bloc care să nu sfârşească printr-o ceartă. În toiul ei, mi-aş face intrarea în scenă:

“Nu vă supăraţi, trăiesc de 20 de ani în blocul ăsta şi nu mi se pare normal. Adică, de ce să nu facem cum zice domnul şi să facem cum zice doamna? În fond, e pe bază de fond de rulment, nu? Adică, dacă tot veni vorba.”

“Cine sunteţi dumneavoastră?”

“Tocmai v-am spus. Suntem vecini de 20 de ani”

“Nu v-am văzut niciodată”

“Aaa, păi, sunt actor de filme porno cu zoofili. Filmez toată ziua. Mă întorc acasă la ore târzii. Trebuie să mai doarmă şi animalele.”

Românisme pe pită

Am iniţiat pe twitter hashtag-ul #cliseeromanesti.

Putem spune că am declanşat Jihad-ul. Din spatele computerelor la care prestează, românaşii au început să scoată din ei. Şi, Doamne, multe au avut de scos: plase de rafie, bibelouri, mileuri, balcoane ticsite cu balast, supe de pui, “merge aşa”-uri, şi tot ce le-a mai trecut prin capul lor de românaşi, ţucă-i tata. Fără să se gândească prea mult, fără greţuri sau alte stări, fiecare a scotocit prin conştiinţa lui de român şi a scos la iveală adevărate perle naţionale. Rezultatul? Un soi de radiografie a poporului român. Cu bune, cu rele (mă hazardez să afirm că cele mai multe sunt rele). Unele sunt moştenite din generaţie în generaţie, altele sunt bine imprimate în codul nostru genetic şi ies la iveală în viaţa de zi cu zi. Cert e că sunt înfiorător de multe şi, unele, îngrijorător de odioase.

Nu ştiu dacă e de râs sau de plâns. Cu siguranţă că prima reacţie pe care o ai când scrollezi prin marea de românisme zămislite este amuzamentul. Apoi, stai să te gândeşti şi îţi dai seama: “Stai puţin, şi eu am folosit de foarte multe ori chestia asta”. Bine ai venit în clubul nostru, al românilor! E ţara salatei de boeuf şi a şniţelelor, ţara bacşişului, ţara lanţului de aur purtat peste bluză, ţara ghiululilor, ţara lui “bre”, “tu fată”, “prietene”. E ţara lui “pula mea” (unul dintre clişeele identificate şi promovate puternic).

Sunt chestii care ne definesc ca popor şi de care, probabil, nu vom scăpa niciodată. Stau pitite în adâncul conştiinţei noastre şi ies la iveală când nici nu ne aşteptăm. Izvorăsc din noi, din părinţii, bunicii noştri, vor izbucni, ca un geyser, din copiii pe care îi vom avea.

La finalul zilei, nu putem decât să punem capul pe pernă şi, după “Tatăl nostru”, să ne spunem în gând: “Ăştia suntem…”

PS: Oare cum arată #cliseeitaliene, #cliseeenglezeşti sau #clişeeportugheze?

LE: Da, ne lăudăm. Nu orice hashtag ajunge primul pe twitter în România.

topclisee2 Românisme pe pită

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unii-s muti si iau cuvantul ?

Inflacarat de atmosfera sarbatorii nationale, mi-au venit pe creier diverse mizerii ce caracterizeaza poporul asta. Pe unele dintre ele le regasiti in postul anterior, iar asta, de care vreau sa va spun, ia nastere exact sub ochii vostri, chiar acum, cu fiecare cuvant pe care il parcurgeti. Uite, si daca parcurgeti cuvantul ASTA, mizeria ia nastere. Mama mizeriei e in travaliu. E o mizerie mare, iese greu.

Un romanism cat se poate de evident tine de inzestrarea cu mutime (nu, nu e in dex, da’ asa vreau eu sa definesc starea unui om mut) a unora dintre conationali si sporadicele zvacniri verbale pe care le au acestia. Mutimea se manifesta prin faptul ca acestia indura orice jeg venit din partea comerciantilor. Stau, cum altfel decat ca mutii, in fata vitrinei, raftului, tejghelei si nu se autosesizeaza cand le sunt incalcate drepturile de consumator. Gurita lor este setata pentru preluarea unei cantitati considerabile de muie. E un fel de masochism comercial.

Nu toti suntem la fel. De exemplu, Florica si cu mine abia asteptam sa fim victimele unei nereguli, pentru a porni un Jihad impotriva comerciantilor. Exact asta asteapta mutii masochisti comerciali. Pe unii ca noi, de a caror gura spurcata si creier functional sa se agate:

Om cu creier functional: “Va cam bateti joc de noi cu produsele astea expirate.”

(din spate, se aude o voce care pana acum a tacut mac)

Mut masochist comercial: “Daaa, daa, si noi suntem cu dansul. E bataie de joc.”

Te simti folosit, pus in functia de purtator de cuvinte care nu stiu sa iasa singure din carcasa de carne a mutului masochist comercial. Pe bune ca nu stiu cum supravietuiesc oamenii astia. Nu imi imaginez cum te poti lasa constant calcat in picioare, uitand ca pe cap ai fixata o gura din care ies cuvinte. Chiar si injuraturi.

Un lucru e sigur. M-am saturat sa fiu purtator de cuvant. O sa imi spun pasul doar cand voi fi sigur ca nu e nimeni prin preajma. N-aveti decat sa muriti din cauza fructelor stricate, mutilor!

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… vecinii sunt swingersi undercover ?

E clar, fiecare vecin din blocul meu viseaza la nevasta altui vecin, in timp ce vecinul in cauza saliveaza abundent cand o vede pe sotia vecinului de la 4 si tot asa. Mai mult, chiar si nevestele rad complice cand se gandesc la varianta asta. Mi-e si frica sa plec de acasa, ca nu cumva intreg blocul sa degenereze intr-o mare orgie si sa nu apuc sa o filmez si sa o pun pe blog.

De fiecare data cand un vecin si o vecina se intalnesc in lift, unul dintre ei va deschide o discutie despre cum o sa ii vada consortii lor si isi imagineaza ce vor crede ca au facut in lift. Dupa care urmeaza zambete complice si rasete de complezenta.

Sau, cand doi colocatari, de sexe diferite, intra, din coincidenta, in scara, in acelasi timp, se porneste din nou jihadul swingeresc. Haha, hihihi, se bucura de situatie si o aproba, falfaind din gene:

“Ce-o sa zica Vasile ca venim deodata?”

“Apoi, ce sa zica? Las’, ca si eu l-am vazut cu Anuca la alimentara.”

Si din nou hahaha, hihihi.

Mai nasol e cand sunt eu sau Zicu prin preajma, ca atunci se uita la noi, ne zambesc cu toti dintii, invitandu-ne tacit sa luam parte la joculet. Impinsi de bun simt si de faptul ca ii vedem zilnic, zambim si noi. Ce dracu’ sa facem? Da’ sincer, nu e nimic de ras. E chiar trist.

Vecinii nostri sunt niste tristi frustrati sexual.

De ce…

PS: swingersii sunt aia care schimba partenerii intre ei

Hartuit de seful de scara

Cetatenii care isi duc traiul in unul din blocurile patriei cunosc foarte bine structura puterii interne. Destinele lor sunt conduse de cateva minti luminate, adevarati lideri, ce si-au ratat cariera de manageri in alte domenii si au esuat pe la diferite asociatii de locatari. Sunt cei care nasc cele mai multe controverse, cei care sunt banuiti ca fura la intretinere, cei care convoaca adunari de oameni, denumite pompos sedinte de bloc, cei care stiu daca va fi cald la iarna si racoare la vara.

Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa vorbim la plural despre ei. De ce exista administrator, sef de bloc si sef de scara? In cele mai multe dintre cazuri, astia trei sunt niste mosi care sufera de o plictiseala inumana si vaneaza orice miscare gresita a locatarilor (de ce sa se plictiseasca unul, cand se pot plictisi trei). Faptul ca nu-si mai pot folosi o anumiata parte a corpului s-a rasfrans direct proportional asupra vigilentei lor. Scula flasca, ochiul ager. Astfel, orice neregula depistata le provoaca o stare vecina cu excitarea.

In mintea mea de locatar, exista un singur demnitar de bloc bine definit – administratorul. Astuia stiu ca ii dau intretinerea si ma aleg cu o chitanta in schimbul tranzactiei. Ceilalti doi cum isi legitimeaza existenta? Cu mirosul de batran din lift? Cu faptul ca ma cearta pe mine pentru a o impresiona pe baba de la 3? Va zic eu cum. Prin hartuire.

Da, am ajuns sa fiu hartuit de numitul sef-de-scara. De cand am poposit in blocul asta, individul are o singura obsesie legata de mine – CARTEA DE IMOBIL. E un caiet studentesc, probabil plin de pete unsuroase, in care mosu’ trece toti locatarii, pentru a avea o evidenta clara a acestora. Ei bine, din nepasare, din lipsa de timp, din o acuta durere in fund, am omis sa ma trec in “Cartea junglei”. Atat i-a trebuit. A declansat un adevarat Jihad impotriva mea, vanandu-mi orice iesire si intrare in bloc. De cum ma vede, se arunca asupra mea si bate minute in sir din gura aia spurcata, pe care iese un singur cuvant – CARTEA DE IMOBIL. Stau, il ascult, ii explic politicos ce m-a impiedicat sa ma trec in carte, fara niciun rezultat. Gura lui se invarte ca un malaxor dintr-un abator de la marginea orasului. Va dati seama ca, de la un moment dat, totul s-a transformat intr-o ambitie. Durerea in fund s-a extins si la alte zone. Nu ma mai trec nici de-a dracu!

Pretul ambitiei mele este destul de scump, pentru ca individul sta la parter exact langa usa de la lift. Nu vreti sa stiti la ce turatii imi bat pistoanele pana vine liftul…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… exista “IUBITORI DE PRODUSE CONGELATE”???!!

M-am deplasat zilele astea, in scopuri de achizitionare a halelii pentru saptamana in curs (Zicu tre’ sa bage cam 3 sandwich-uri/zi, ca altfel tremura de foame…), la Kaufland.

Mdea. Si cum ne plimbam noi asa printre rafturi, belind ochii ca doua cepe dupa promotii - caci nu-i asha, e criza si toate e scumpe – o aud pe tanti aia care anunta, cu o vocea semi-oripilata de jobu’ dansei : “Pentru iubitorii de produse congelate, azi, oferte speciale!”...Pfoaaa!!! Jihad!  Jihad! mi-am zis in gand.

M-am uitat la Zicu, Zicu s-a uitat la mine si impreuna ne-am uitat la nenii si tantile din magazin.

Bah, unu’ nu s-a miscat, unu’ n-a impins cu patos cosu’ catre frigiderele cu produse congelate!!!!

Unde dracu’ v-ati ascuns, bah iubitorilor de produse congelate? Cum arata de fapt iubitorii de produse congelate? I-a vazut cineva vreodata??? Sunt aia care lucreza ca transatori de carne? Fac parte dintr-o secta si  se intalnesc in zilele de vineri 13 la un abator? Au unghiutele crescute excesiv, gata pregatite sa sfasie  ambalajul produselor congelate si sa dea iama salbatic in  copanele?

De ce…