Având în vedere că nici după 25 de ani de viaţă nu am reusit să înţeleg de ce babele cred că dacă se vopsesc mov în cap sunt mai oacheşe, am incercat să îmi imaginez cum voi fi eu în cele trei ipostaze: mamă, soacră şi bunică.
Mamă
Simt eu aşa că voi fi o mamă exigentă şi că plodu’ va fi nevoit să se gudure pe lângă tati, dacă o să vrea o gumă. Am văzut destui copii prost crescuţi, pămpălăi, care se ţin după fusta mamei, nu sunt capabili să vocifereze coerent, şi care fac crize de isterie prin hypermarket-uri. Îmi doresc ca pe al meu să-l bag de mic la o mini şcoală militară. În mod cert, voi fi o mămică ce va ţine pasul cu tehnologia, în sensul că voi avea gadgeturi mult mai performante ca plozii mei. Cu siguranţă, voi avea mai mulţi followeri pe twitter. Mai vreau ca prietenii copilului meu să ştie că mai bine fumează la mine în bucătărie decât pe la colţuri sau prin buda liceului.
Soacră
Partea asta e mai dificilă. Vorba aia, creşti o viaţă un copil, după care să vină cineva să-şi bage picioarele în munca ta, e nasol. Aşa că, voi acţiona în consecinţă. Voi face în aşa fel încât până la momentul în care voi deveni soacră să am cel puţin un prieten detectiv particular, dacă nu unul cu ochi albaştri. Cu alte cuvinte, soacra pe care o viseaza orice ginerică: ghimpele înfipt adânc în coasta lui. Sau poate totuşi o să îmi bag picioarele în tot şi o să-mi pierd timpul prin croaziere.
Bunică
Cred că voi fi o bunică modernă. Voi avea prietenele mele, cu care voi juca remy şi cărţi, stropite din plin cu vişinată. De zilele nepoţilor, le voi închiria dansatoare de streaptease, dar, în acelaşi timp, voi fi recunoscută pentru cea mai bună prăjitură cu mere. Şi poate mă voi vopsi şi eu o dată mov în cap, să văd care e faza 
PS: Va urma varianta lui Zicu
